Reinaugurarea Sinagogii din hârlău

Interviu cu Robert Singer,

vicepreşedinte executiv al WJC:

Am ales Bucureştiul datorită istoriei

şi viitorului comunităţii, dar şi din

considerente personale

– Faptul că

Forumul Comu-

nităţilor Naţionale

din WJC are loc

la Bucureşti este

extrem de impor-

tant pentru comu-

nitatea evreiască

din România. Ce a

determinat această

alegere?

– În primul rând,

considerăm comunitatea evreiască din

România ca fiind unul dintre membrii

importanţi ai WJC, şi asta atât datorită

istoriei acesteia, cât şi modului în care

ea se manifestă acum. A fost una dintre

cele mai mari comunităţi evreieşti din Eu-

ropa, înainte de cel de-al Doilea Război

Mondial, iar apoi din ţara dvs. a provenit

una dintre cele mai mari comunităţi care

trăieşte azi în Israel, estimată la 300.000

-350.000 de persoane. Aş adăuga că

este şi una dintre cele mai bune Alya-le

care au sosit vreodată în Israel, care s-a

încadrat foarte bine în diferite segmente

ale societăţii israeliene.

Apoi, am luat în considerare eforturile

uriaşe pe care le face comunitatea dvs.

în prezent pentru a supravieţui. Aşadar,

am decis să venim aici pentru a ne arăta

sprijinul pentru o comunitate mică, dar

care îşi manifestă responsabilitatea faţă

de propria istorie şi se străduieşte să îşi

construiască viitorul.

Am fost foarte fericiţi să vedem azi

Muzeul de Istorie şi Cultură a Evreilor,

pe care tocmai l-aţi reinaugurat. Mai aveţi

multe de făcut, atât în ceea ce priveşte

conţinutul, tocmai pentru că aveţi o istorie

foarte bogată, cât şi expoziţiile prezenta-

te, dar este un foarte bun început.

Am şi un punct de vedere personal,

pentru că m-am născut la Cernăuţi, oraş

care făcea parte din România. Cei mai

mulţi membri ai familiei mamei mele au

fost ucişi, iar cei care au scăpat au trăit în

Basarabia. Mama mea a fost profesoară

la o şcoală din Bucureşti înainte de răz-

boi. Deci, am venit să ţinem Forumul la

Bucureşti datorită istoriei, viitorului, dar şi

unor considerente personale.

– Aţi petrecut puţin timp în România.

V-aţi putut forma o opinie despre situaţia

de aici?

– Nu, nu am o impresie personală,

am stat prea puţin aici. Dar ştiu că este

o ţară importantă din Europa, cu o popu-

laţie numeroasă, cu o cultură bogată şi o

educaţie de calitate şi sper că lucrurile nu

s-au schimbat; ştiu că deţineţi preşedin-

ţia Consiliului U.E. şi cred că trebuie să

valoricaţi la maximum faptul că sunteţi

membri ai acestei familii.

– A fost o întrunire extrem de intere-

santă şi s-a axat mult pe ceea ce trebuie

făcut pentru supravieţuirea comunităţilor

evreieşti în secolul XXI. Cum comentaţi?

– Subiectul comunităţilor a fost foarte

important, dar al doilea aspect, la fel de

important, este cum să ne prezentăm ca

popor. Nu suntem o naţiune mare, suntem

numai 15-16 milioane în întreaga lume, şi

trebuie să facem faţă multor provocări, la

multe niveluri. Participanţii de la Bucureşti

sunt profesionişti de vârf din comunităţile

evreieşti din întreaga lume pentru că re-

simiţim cu toţii răspunderea de a aborda

corect aceste probleme, iar unele idei

exprimate în aceste zile vor  foarte utile.

– Aţi spus că este minunat să i evreu,

dar aţi menţionat şi că analizaţi zilnic

situaţia evreilor din întreaga lume. Să i

vicepreşedinte executiv al WJC e o mare

responsabilitate, nu e doar minunat. Ce

părere aveţi?

– Aveţi întru totul dreptate şi mulţi mă

întreabă cât mai intenţionez să fac aceste

lucruri, pentru că deţin acestă poziţie de

şase ani. Să i vicepreşedinte executiv

al WJC azi, nu acum douăzeci de ani,

să faci faţă provocărilor din zilele noastre

este o responsabilitate atât de mare, încât

nu sunt mulţi oameni care să o accepte.

Cam 65-70% din timpul meu este afectat

deplasărilor către diferite comunităţi. De

pildă, la Forumul de la Bucureşti a venit

pentru prima oară cineva din comunitatea

din Kosovo. Iar eu am făcut prima vizită

a unui membru al conducerii WJC în

Kosovo. Când mergi într-o comunitate

mică, membrii acesteia sunt mândri că

aparţin unei familii mai mari, ceea ce le

dă multă încredere. În loc să îşi ascundă

evreitatea, o exprimă cu plăcere. Deci,

este o responsabilitate uriaşă în vremuri

dicile, dar trebuie să ne amintim că e

minunat şi interesant să i evreu şi să

transmitem tinerei generaţii acest mesaj!

– Vă mulţumesc!

Interviu de ALX. MARINESCU

Relatări de la întrunirile

de la Bucureşti în paginile 3-4.

PUBLICAŢIE A FEDERAŢIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

ANUL LXIII = NR. 540-541 (1340-1341) = 1 – 30 IUNIE 2019 = 27 IYAR – 28 SIVAN 5779 = 28 PAGINI – 3 LEI



Centrul pentru Studiul Istoriei

Evreilor din România

PAG. 15PAG. 15







PAG. 2PAG. 2







PAG. 9PAG. 9





PAG. 13PAG. 13



PAG. 17PAG. 17







PAG. 7PAG. 7





PAG. 5PAG. 5





PAG. 16PAG. 16







PAG. 21PAG. 21



PAG. 20PAG. 20

PAG. 6PAG. 6



PAG. 10-12PAG. 10-12

În zilele de 16-18 iunie, Bucureştiul a fost gazda unor reuniuni de maximă impor-

tanţă pentru comunitatea evreiască din România şi din întreaga lume. În intervalul

amintit a avut loc cea de-a VI-a ediţie a Forumului Comunităţilor Naţionale (FCN) din

Congresul Mondial Evreiesc (WJC) şi întrunirea comună a WJC cu trimişii speciali

şi coordonatorii pentru combaterea antisemitismului. În cadrul manifestărilor privind

lupta împotriva antisemitismului realizate de Preşedinţia României a Consiliului Uni-

unii Europene, în ziua de 18 iunie, la Palatul Parlamentului din Bucureşti, Guvernul

României, în cooperare cu WJC şi FCER-CM, au organizat reuniunea la nivel înalt

intitulată „O perspectivă asupra unei viitoare strategii de prevenire şi combatere a

antisemitismului, rasismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului bazat pe ură”.

În seara zilei de 17 iunie, în contextul aceleiaşi reuniuni, premierul României a

oferit un dineu în cadrul căruia Robert Singer, vicepreşedinte executiv al WJC, a

oferit un premiu prim-ministrului român Viorica Dăncilă (foto dreapta).







Foto: Shahar Azran

Foto: site gov.ro

2 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

lunii

iunie

– Dintre evenimentele la care aţi

participat, pe care doriţi să îl evidenţiaţi

în mod special?

– Am să mă refer, în primul rând, la

Conferinţa Internaţională organizată de

Secretariatul de Stat pentru Culte, în ca-

drul Preşedinţiei României la Consiliul UE.

Conferinţa a fost deschisă de secretar de

stat Victor Opaschi, în prezenţa prim-mi-

nistrului Viorica Dăncilă şi a Preafericitului

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ro-

mâne. A fost un eveniment de anvergură,

la care au luat parte experţi guvernamen-

tali din ţări europene, dar şi din Statele

Unite, profesori universitari şi lideri religi-

oşi. Am participat, alături de prim-rabinul

Rafael Shaffer, ca reprezentanţi ai cultului

mozaic din ţara noastră. Tema aleasă

a fost „Dimensiunea pozitivă a libertăţii

religioase. Implicări guvernamentale în

sprijinirea organizaţiilor religioase”.

– Ce subiecte au fost dezbătute?

– Au fost idei legate de rolul religiei în

societatea de astăzi; libertatea religioasă

şi politicile publice europene în domeniul

vieţii religioase; dezvoltarea de strate-

gii guvernamentale de implementare a

sprijinului pentru organizaţiile religioase;

promovarea de politici publice echilibrate

şi democratice în domeniul amintit; datoria

tuturor cetăţenilor de a menţine un climat

de pace şi armonie interreligioasă. Asupra

acestui din urmă subiect am avut şi eu o in-

tervenţie, în care am subliniat deschiderea

FCER-CM pentru dialogul între religii, dar

şi pentru relaţii umane între reprezentanţii

diverselor confesiuni din România. Am

accentuat asupra prezenţei noastre active

la reuniunile Consiliului Consultativ pentru

Culte, îninţat la iniţiativa Preafericitului

Părinte Patriarh Daniel. Semnicativă, în

sensul dialogului între religii, a fost deschi-

derea în premieră, anul trecut, la Palatul

Patriarhiei a expoziţiei „Temple şi Sinagogi

din România”. Expoziţia s-a bucurat de

mare succes, devenind itinerantă. Am dat

tonul răspunsurilor la întrebarea: cum să

găsim căi de dezbatere constructivă pe

teme religioase.

– Emergenţa în actualitate a feno-

menului xenofob, antisemit frământă

lumea evreiască şi neevreiască. Cum se

prezintă situaţia în România?

– Întrebarea a fost motivul vizitei la

sediul FCER a ambasadorilor din par-

tea Franţei şi Finlandei, în probleme de

xenofobie şi antisemitism, întâlnire la

care au participat şi vicepreşedintele şi

secretarul general ai F.C.E.R., Ovidiu

Bănescu şi Eduard Kupferberg. Am pre-

zentat un scurt istoric al Federaţiei, m-am

referit la numărul actual de comunităţi,

întinderea teritorială, direcţiile importante

de preocupări din prezent: prezervarea

moştenirii înaintaşilor, a patrimoniului

sacru, activitatea instituţiilor noastre

culturale. Oaspeţii au fost impresionaţi că

într-o comunitate evreiască care numără

circa 7000 de membri există acţiuni atât

de numeroase şi importante. Am abordat

şi tema antisemitismului. Comparativ cu

alte ţări europene, în România situaţia

nu e atât de dramatică. Au fost, totuşi,

unele manifestări: vandalizarea cimitirului

evreiesc din Huşi, a Casei Memoriale

„Elie Wiesel” din Sighet, apariţia unor

articole antisemite în presă, prezenţa

unor cărţi negaţioniste în rafturile libră-

riilor. Nu rămânem indiferenţi la atacuri.

Condamnăm cu fermitate manifestările

antisemite în comunicate de presă. Ne

adresăm autorităţilor judiciare. Avem

Legea 157/2018 privind măsuri în jus-

tiţie pentru prevenirea şi combaterea

antisemitismului, pe baza deniţiei anti-

semitismului elaborate sub coordonarea

regretatului ambasador Mihnea Constan-

tinescu, când România deţinea preşedin-

ţia IHRA. Un exemplu: vandalizarea şi

profanarea a 73 de morminte în cimitirul

din Huşi. Legea aduce precizări foarte

importante atât privind încadrarea şi con-

damnarea în justiţie a manifestărilor de

ură împotriva evreilor şi Statului Israel şi

a antisemitismului, cât şi privind cazurile

exceptate de la aplicarea pedepselor

penale. Veghem la respectarea Legii

din 2018, propusă de deputatul F.C.E.R.

Silviu Vexler şi adoptată de Parlamentul

României. Deocamdată, însă, nu avem

rezultate. Am vorbit şi despre sistemul

de combatere a antisemitismului pus în

practică de Federaţie.

– Ce înţelegeţi prin acest sistem

preventiv?

– E vorba despre programe de apro-

piere între oameni de toate etniile şi

confesiunile. Organizăm evenimente co-

memorative dedicate memoriei victimelor

Holocaustului, unde participă numeroşi

elevi şi profesori din învăţământul pre-

universitar. De pildă, anul acesta, când

se împlinesc 75 de ani de la deportarea

evreilor din Transilvania de Nord, am

organizat, împreună cu ASR, „Marşul Me-

moriei” de la Cluj la Auschwitz-Birkenau

pentru onorarea memoriei celor 135 000

de evrei din nordul Transilvaniei deportaţi

în lagăre ale morţii din centrul Europei.

Organizăm evenimente consacrate Drep-

ţilor între Popoare români. Literatura cu

tematică evreiască sau scrisă de autori

evrei, răspândită de noi prin intermediul

Editurii Hasefer, are de asemenea o inu-

enţă binefăcătoare. La Salonul Iudaica,

deschis în cadrul Târgului Internaţional

de Carte Gaudeamus, au participat,

alături de Hasefer, 17 edituri cu titluri în-

cadrându-se în acelaşi obiectiv umanist.

Deschidem uşile şi ferestrele către toţi

oamenii de bună-credinţă, promovând

principiul: prin cunoaştere reciprocă la

recunoaştere reciprocă. Participarea

neevreilor la aceste programe a dus la

bune şi însemnate rezultate.

– Acţiuni imediate?

– La data apariţiei revistei, acţiunea

va  devenit trecut. Este vorba de salu-

tul pe care l-am adresat participanţilor

la reuniunea organizată la Bucureşti de

Guvernul României, în cadrul preşedin-

ţiei rotative a Consiliului UE, alături de

Congresul Mondial Evreiesc (CME) şi

de F.C.E.R., cu participarea unor repre-

zentanţi ai UE, ai organizaţiilor evreieşti

internaţionale, ai unor comunităţi evre-

ieşti din întreaga lume, şi cercetători ai

istoriei Holocaustului. Au fost cuvântări

ale prim-ministrului Viorica Dăncilă,

consilierului prezidenţial Sergiu Nistor,

vicepreşedintelui CME, Robert Singer.

Acţiunea iniţiată de Guvernul român,

începută la Bruxelles în februarie a.c.,

a fost consacrată modalităţilor de luptă

împotriva antisemitismului, răspunzând

uneia dintre direcţiile de prim plan ale

acestei preşedinţii: „Europa valorilor

comune”. Tema centrală a discursului

meu a fost rolul important al CME în

menţinerea solidarităţii şi frăţietăţii între

evreii din întreaga lume.

IULIA DELEANU









Interviu cu preşedintele F.C.E.R., dr. Aurel Vainer







Nechama Rivlin, soţia preşedintelui

Israelului, Reuven Rivlin, a decedat la

4 iunie a.c., în vârstă de 73 de ani, la

spitalul Beilinson din Petah Tikva. Re-

cent, ea trecuse printr-o operaţie dicilă,

de brom pulmonar, după ce în martie i

se efectuase un transplant de plămâni.

Preşedintele şi familia mulţumesc tuturor

celor care şi-au manifestat compasiunea

faţă de suferinţele Nechamei, au trimis

scrisori şi urări de bine iar copiii – desene

minunate, ca semn al ataşamentului faţă

de ea. Familia a adus mulţumiri celor

care i-au oferit Nechamei plămânul ului

lor. Nechama Rivlin s-a născut în 1945,

a absolvit Facultatea de Ştiinţe a Uni-

versităţii Ebraice

din Ierusalim şi a

lucrat ca cerce-

tătoare până la

pensionare, dar

a avut şi o încli-

naţie către arte

şi a studiat istoria artei antice. În 1971

s-a căsătorit cu Reuven Rivlin, a avut

trei copii şi şapte nepoţi. Era cunoscută

ca o persoană extrem de modestă şi

prietenoasă, gata să-i ajute pe cei din jur.

Premierul Netanyahu şi soţia lui

Sarah au transmis sincere condoleanţe.

Dumnezeu să îi binecuvânteze amin-

tirea! (R.E.)





La începutul lunii iunie, deputatul

Silviu Vexler, reprezentantul comunităţii

evreieşti în Camera Deputaţilor, a condus

o delegaţie parlamentară românească

aată în vizită în SUA.

Pe pagina sa de Facebook, Silviu

Vexler şi-a informat electoratul despre

întâlnirile avute cu reprezentanţi la vârf ai

puternicei comunităţi evreieşti din Ame-

rica: „O revedere deosebit de plăcută,

la Washington, cu prieteni dragi: David

Harris, preşedintele Comitetului Evreiesc

American, rabinul Andrew Baker, repre-

zentant special al Preşedinţiei OSCE,

şi Simone Rodan-Benzaquen, director

pentru Europa al Comitetului Evreiesc

American. Discuţiile au vizat proiectele

legislative pe care le-am iniţiat şi aplica-

rea acestora, viaţa comunităţilor evreieşti,

situaţia politică din România precum şi

proiectele comune din viitorul apropiat”.

La New York, deputatul a avut o

întrevedere cu preşedintele Consiliului

de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor

Unite, ambasador Christoph Heusgen

(foto). „A fost o onoare să discut cu

domnia sa despre situaţia internaţională,

viaţa comunităţilor evreieşti din România,

evoluţia antisemitismului şi pericolul

reprezentat de ascensiunea extremelor

politice din Europa, precum şi despre

un proiect comun din viitorul apropiat”,

a scris Silviu Vexler pe pagina sa de

Facebook.

Din newsletter-ul organizaţiei B’nai

B’rith aăm că vizita delegaţiei parlamen-

tare din ţara noastră a prilejuit şi con-

vorbiri între Silviu Vexler, conducătorul

misiunii române, şi preşedintele executiv

al organizaţiei, Dan Mariaschin. Au fost

discutate aspecte privind relaţiile comu-

nităţii evreieşti cu populaţia majoritară şi

autorităţile, precum şi raporturile bilatera-

le româno-americane şi româno-israelie-

ne, dar şi „situaţia politică de actualitate

din ţara noastră, programele de punere în

valoare a patrimoniului evreiesc şi viaţa

comunităţilor evreieşti din România”,

după cum a adăugat Silviu Vexler.

În cadrul întâlnirilor, un accent deo-

sebit a fost pus pe măsurile susţinute de

către deputatul FCER pentru sprijinirea

supravieţuitorilor Holocaustului, dar şi pe

legile introduse de acesta, considerate ca

ind proiecte esenţiale şi fundamentale

pentru comunităţile evreieşti: „Legea

privind prevenirea şi combaterea anti-

semitismului”, „Legea privind studierea

istoriei comunităţilor evreieşti din Româ-

nia”, „Legea privind comemorarea eroilor

evrei care şi-au dat viaţa pentru România

în Primul Război Mondial”, „Legea privind

instituirea Zilei Limbii şi Teatrului Idiş”

etc. (A.M.)





În prima săptămână a lunii iunie, la Bu-

cureşti a avut loc a treia ediţie a Forumului

„România-Israel, Securitate Cibernetică”.

Cu această ocazie, a fost încheiat un Me-

morandum de Înţelegere, semnat de Ale-

xandru Petrescu, ministrul Comunicaţiilor,

şi de Yigal Unna, şeful Direcţiei Naţionale

de Cibernetică a Israelului.

Prezentă la eveniment, premierul ro-

mân Viorica Dăncilă a subliniat că „acum

este un moment oportun să valoricăm

deschiderea celor două ţări, România şi

Israel, către cooperare în cercetare, teh-

nologie şi dezvoltare industrială în materie

de securitate cibernetică, pentru a oferi

protecţie organizaţiilor, instituţiilor, dar şi

cetăţenilor noştri”. Vorbitoarea a amintit că

„România a adoptat cu succes o parte din

practicile Statului Israel în materie de se-

curitate cibernetică, cel mai recent exem-

plu ind lansarea numărului unic 1911 de

raportare a incidentelor cibernetice”.

Alexandru Petrescu a declarat că Ro-

mânia şi Israelul au „o relaţie deosebită în

acest domeniu” şi că Forumul a permis ca

acţiunile celor două ţări să dobândească

„un grad sporit de convergenţă”, iar Memo-

randumul conrmă „succesul acestei cola-

borări” şi permite un schimb mai complex

de informaţii şi expertiză privind politicile şi

cele mai bune practici în domeniu, sporind

capacităţile instituţionale prin pregătirea

resurselor umane, concomitent cu înin-

ţarea de grupuri de lucru şi realizarea de

teste de securitate cibernetică”.

Yigal Unna a precizat că riscurile vin

din „noile tehnologii care apar în lumea

computerelor, a inteligenţei artificiale,

din tehnologiile care generează riscuri

cotidiene” dar, dacă ţările şi guvernele co-

operează, pericolele pot  contracarate în

beneciul ambelor părţi. „Cred că la nive-

lul factorilor de decizie România şi Israelul

au faţă de riscuri atitudinile şi abordările

corecte”, a mai apreciat ocialul israelian.

La întâlnirea de la Palatul Victoria a

par ticipat şi ambasadorul Israelului la

Bucu reşti, David Saranga. (A.M.)

Nechama Rivlin

S. Vexler (stg.) şi amb. C. Heusgen

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 3

Forumul Comunităţilor

Naţionale din WJC

În deschiderea Forumului au luat cu-

vântul Robert Singer, vicepreşedinte exe-

cutiv al WJC, care a transmis şi mesajul

de succes din partea preşedintelui Ronald

Lauder, şi Eduard Kupferberg, secretarul

general al FCER-CM, care a coordonat

din partea Federaţiei organizarea Foru-

mului şi a tuturor activităţilor colaterale.

Au luat parte directori a 44 de comuni-

tăţi naţionale, ociali ai WJC şi invitaţi. „Le

suntem recunoscători lui E. Kupferberg şi

FCER pentru că sunt gazde excelente”,

a spus R. Singer, care a amintit că se-

cretarul general al Federaţiei insistă de

câţiva ani ca una dintre ediţiile Forumului

să aibă loc la Bucureşti.

Eduard Kupferberg a prezentat FCER

şi comunităţile care fac parte din această

organizaţie, s-a referit la istoria comuni-

tăţii evreieşti din România şi la prezentul

acesteia. „Principala provocare este păs-

trarea moştenirii şi a identităţii iudaice”, a

spus vorbitorul.

„Să îi atragem pe tineri,

ei sunt viitorul nostru”

Prima sesiune, purtând acest titlu, a

fost moderată de Andrei Schwartz, din

Corpul Diplomatic al WJC, care a urat

bun venit participanţilor.

Primul vorbitor a fost Deniz Baler Sa-

porta, din Turcia, care a arătat că două

mari probleme stau în faţa comunităţii pe

care o reprezintă, şi anume îmbătrânirea

membrilor şi scăderea numărului aces-

tora. A fost nevoie de programe speciale

pentru tineri de 18-35 de ani, dedicate

atât aspectelor culturale (Cărţi Vii), cât şi

celor specice tinerelor cupluri. În ideea

readucerii tinerilor la viaţa comunitară

s-au organizat şi seri de Şabat, şi excursii

şi întâlniri cu comunităţi din Portugalia,

Spania, Cehia, Rusia şi altele. Nu au

lipsit nici programele dedicate istoriei

Holocaustului, inclusiv vizite la Auschwitz.

Programul LIKRAT, care se desfăşoa-

ră în Elveţia, Germania, Austria şi Rep.

Moldova a fost prezentat de Jonathan

Kreutner, secretarul general al Federaţiei

Comunităţilor Evreieşti din Elveţia. Iniţi-

ativa îşi propune atât educarea tinerilor

lideri, cât şi combaterea antisemitismului.

Au fost creaţi aşa-numiţi „ambasadori ai

iudaismului” în şcoli şi universităţi, întru-

cât o cale de a preveni răspândirea anti-

semitismului este şi cunoşterea directă a

unor evrei de către tinerii neevrei.

Victoria Brumina, din Belarus, a

atras atenţia că trebuie găsit un răspuns

pentru toate întrebările care apar, aşa

cum şi unui copil trebuie să îi răspunzi

la întrebări. O experienţă personală a

fost invitarea colegilor icei sale (care nu

erau evrei) la muzeul de istorie a evreilor.

Vorbitoarea a mulţumit conducerii WJC,

care a sprijinit reînhumarea a 2500 de

evrei dintr-o groapă comună descoperită

întâmplător în Belarus.

O experienţă diferită a fost eviden-

ţiată de Uriel Perugia, din Italia, care a

subliniat că 90% dintre conducătorii de

comunităţi din Italia sunt tineri, dar că în

cadrul acestora există o mare mobilitate,

generată de plecarea la cursuri sau la

noi locuri de muncă. Aşadar, problema

este menţinerea tinerilor aproape de co-

munitate. În acest scop, au dat rezultate

deosebite programul „O săptămână în

Israel”, dar şi cel intitulat „O şansă de

muncă”, axat pe pregătirea studenţilor

pentru a-şi găsi un loc de muncă.

Raimund Fastenbauer, secretar gene-

ral al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti

din Australia, a enumerat câteva măsuri

concrete de atragere a tinerilor către

viaţa comunitară, una dintre acestea ind

acordarea unei subvenţii pentru tinerii

studenţi evrei, astfel încât aceştia să

poată merge în Israel. Pe de altă parte,

s-a constatat că nici măcar elevii din şcoli

evreieşti nu cunoşteau date importante

din istoria recentă a Israelului, drept care

a fost lansată o iniţiativă de pregătire şi

conştientizare a profesorilor de la aceste

şcoli. De asemenea, neevreilor din şcolile

de afaceri li s-a creat posibilitatea de a

merge patru săptămâni la rme din Israel.

Sonia Gomes de Mesquita, şefa

structurii pentru programe din WJC, a

concluzionat că prima sesiune se încheie

cu patru întrebări: cum comunicăm cu

tinerii din comunităţi, cum îi păstrăm în

comunitate, cum relaţionăm cu ei şi cum

îi convingem să devină viitori lideri. Răs-

punsul său a fost: „trimiteţi programe în

aceste scopuri şi WJC vă va ajuta”.

Maurice Cohen, din Irlanda, a sub-

liniat că nu este necesar să aşteptăm

un Forum pentru a ne exprima ideile, ci

o putem face pe un site specializat, iar

Andrei Schwartz a propus chiar întâlniri

săptămânale pe skype.

Mesajul către tineri este că „e minunat

să i evreu”, a spus Robert Singer, chiar

în condiţiile în care în Anglia se vorbeşte

de „Jewxit” (de la Brexit). „Să avem un

mesaj pozitiv, dacă vrem să ajungem la

tineri şi apoi să îi păstrăm în comunitate”,

a fost concluzia nală a sesiunii.

„O abordare pozitivă a comunităţii”

Acesta a fost subiectul celei de-a doua

sesiuni, moderate de Sarah Saber-Freed-

man, vicepreşedinte executiv al Centre

for Israel and Jewish Affairs. „Iudaismul

este o civilizaţie, în cadrul căreia noi

suntem extrem de diverşi, în funcţie de

ţările din care venim, de faptul că suntem

aşkenazi sau sefarzi, israelieni sau din

diaspora, ortodocşi, moderni sau reform”.

Punctele de vedere exprimate au arătat

cum să relaţionezi mai bine cu membrii

comunităţii, cum să faci activităţile să e

mai atractive, cum să atragi participanţii

la evenimente.

E. Kupferberg a insistat pe nevoia de a

diversica oferta, dacă dorim să îi facem

pe evrei să revină în comunităţi. Maurice

Cohen (Irlanda) a prezentat dicultatea

de a-i atrage pe nou-veniţii din Israel dar,

după o serie de programe în comun, solu-

ţia a fost că ecărei categorii de membri

trebuie să îi oferi ceea ce îi interesează.

„Israelienii nu vin într-o comunitate clasi-

că, europeană, îi interesează sărbători ca

Yom Hazikaron, dar, dacă li se oferă ceea

ce doresc, vin în comunitate şi chiar aju-

tă”, a fost concluzia. Ideea a fost susţinută

şi de Peter Wertheim (Australia), care a

arătat că în ţara sa evreii europeni vin cu

un set de tradiţii, cei din Africa de Sud cu

altele, ruşii şi israelienii cu ale lor. „Să le

oferim propriile lor evenimente. Dăruieşte

încredere şi o vei primi înapoi”, a spus el.

Participarea comunităţii evreieşti din

Chile la festivităţile de ziua naţională au

reuşit să arate că evreii sunt parte din

istoria ţării, a subliniat Marcelo Isaacson.

Apoi s-a reuşit ca de Hanuca să aibă loc

un program al comunităţii la reşedinţa

premierului chilian, ceea ce asigură co-

munităţii şi o bună imagine în presă.

Daniel Botmann, din Germania, s-a

referit la necesitatea comunităţilor de a

conlucra cu organizaţiile Habad. Împre-

ună cu aceştia, se reuşeşte aducerea

mai multor oameni în comunitate. Pentru

atragerea membrilor de 30-50 de ani a

fost început un program pentru tinerele

mame evreice, care durează din luna a

treia de sarcină până ce copilul împlineşte

trei ani, când acesta primeşte şi un cadou

de la comunitate. „Important e să le dăm

atenţie membrilor”, a spus vorbitorul.

Şi Ilan Lopez, din Guatemala, a

accentuat pe necesitatea de a  găsite

mijloacele de a-i atrage pe israelienii

veniţi în ţară la viaţa comunitară, punctul

nevralgic ind „să ştim să le oferim ce vor

ei, nu ce vrem noi”!

Nu a fost ocolită nici nevoia de a se

găsi calea de a-i atrage în comunitate pe

membrii familiilor mixte, care în unele ţări

pot ajunge de la 70% la 90% din totalul

familiilor evreieşti.

În încheiere, Robert Singer a amintit

că „evreii sunt un popor în mişcare şi asta

nu trebuie să ne mire. Pierdem oameni

din comunităţi zilnic dacă nu găsim cu ce

să îi atragem înapoi. Suntem evrei, sun-

tem profesionişti, avem idei diferite, deci

să menţinem o mentalitate deschisă”.

„Cât de bine putem prezenta

problemele comunitare

publicului larg?”

În panelul cu această temă, Philippe

Assouline, membru al WJC Jewish Di-

plomatic Corps a vorbit despre tehnici

de comunicare publică şi cazurile con-

crete prin care imaginea unei comunităţi

evreieşti poate deveni una bună în opinia

publică. La nivel macro, el a pus accentul

pe efectul pe care îl are în mass-media

propaganda palestiniană şi cum poate 

contracarată.

Marcos Peckel, preşedinte executiv

al Comunităţilor evreieşti din Columbia,

a subliniat că avantajul cel mai important

este credibilitatea fiecărei comunităţi

evreieşti în parte, iar asta se construieşte

la nivel personal şi se cultivă. Vorbitorul a

dat câteva exemple despre cum poate 

evitată propaganda antievreiască şi cum

poate  câştigată încrederea publicului

larg în comunităţile evreieşti şi în Israel.

Pe aceeaşi temă, Betty Ehrenberg,

director executiv WJC North America &

WJC American Section, a vorbit despre

problemele întâmpinate în Statele Unite

ale Americii. „SUA au avut întotdeauna

multiple interese în Orientul Mijlociu, mai

ales în ceea ce priveşte petrolul ieftin. Is-

raelul nu este singurul interes al Americii

în zonă. Politica externă a SUA nu este

întotdeauna uşor de făcut din această

perspectivă. Şi cu toate acestea, există

o relaţie strânsă cu Israelul.

Importantă în acest sens este cons-

truirea de relaţii puternice, pe termen

lung. Sunt importante coaliţiile, legăturile

dintre politicienii şi decidenţii diferitelor

ţări, dintre comunităţi şi oameni. Trebuie

să lucrăm împreună în coaliţii pentru a

combate antisemitismul”, a spus Betty

Ehrenberg.

Sesiunea comună a WJC cu trimişii

speciali şi coordonatorii pentru

combaterea antisemitismului

Această secţiune specială a fost

moderată de Robert Singer. „Ne bucu-

răm să avem aici, la Bucureşti, sprijinul

Guvernului României. Istoria acestui oraş

este reprezentativă pentru toată Europa

Centrală. Vreau să exprim mulţumiri

pentru aportul regretatului ambasador

Mihnea Constantinescu la stabilirea de-

niţiei antisemitismului, în cursul deţinerii

de către România a preşedinţiei IHRA.

Evreii de aici au fost împrăştiaţi în

timpul Holocaustului. În ianuarie 1941,

unii evrei din Bucureşti au fost torturaţi şi

omorâţi. Vă aduc în atenţie toate aces-

tea nu pentru că astăzi cineva s-ar face

vinovat de atrocităţi, ci pentru a sublinia

importanţa luptei împotriva antisemitis-

mului şi pentru a arăta cât de mult rău

fac ingnoranţa şi faptul că uneori trecem

cu vederea discursuri ale urii.

Vreau să vă mulţumesc ecăruia în

parte pentru prezenţă şi pentru dedicarea

voastră în lupta împotriva antisemitismu-

lui. Să sperăm că şi alte ţări vor urma

exemplul României în această luptă”, a

spus în deschidere Robert Singer

Victor Micula, secretar de stat în

Ministerul Afacerilor Externe, a vorbit

despre priorităţile Exectutivului de la Bu-

cureşti în combaterea antisemitismului,

arătând că fenomenul este, din păcate,

în creştere în toată Europa. „Suntem

îngrijoraţi de această imagine. Este ca şi

cum ne-am uita într-o oglindă, fără să ne

placă ceea ce vedem. În acest sens, Ro-

mânia a hotărât ca una dintre priorităţile

preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene

să e combaterea antisemitismului. Una

dintre ţinte este combaterea negaţionis-

mului şi creşterea conştientizării amplorii

Holocaustului, la nivelul şcolii, în rândul

elevilor”, a mai spus Victor Micula.

În aceeaşi sesiune de comunicări,

Katharina von Schnurbein, coordonatoa-

rea programului Comisiei Europene de

Combatere a Antisemitismului, a vorbit

despre importanţa deciziei României

de a aduce această temă în prim planul

dezbaterii la nivel european. Ea a spus

că dialogul dintre noi, dintre diferitele co-

munităţi, este cu adevărat important şi cu

rezultate imediate şi că este important să

ne cunoaştem şi să vedem cât de diferită

este situaţia noastră de la o ţară la alta,

pe continent sau de pe un continent pe

altul. De asemenea, tema antisemitis-

mului adusă în prim plan de preşedinţia

română la Consiliul Uniunii Europene va

avea cu siguranţă însemnătate, a mai

spus ocialul european, arătând că este

nevoie de o luptă continuă şi în mediul

online, pentru ca marile companii precum

Youtube, Facebook şi altele, care trebuie

să aplice câteva reguli clare, să şteargă

în maximum 24 de ore orice postare sau

mesaj care incită la ură.

La rândul său, Julius Meinl, Comisar

al WJC pentru combaterea antisemitis-

mului, a vorbit despre amploarea acestui

fenomen la nivel mondial. „Astăzi avem

ocazia să vorbim aici nu doar despre ce

este antisemitismul, ci şi despre cum să

realizăm strategii pentru a-l combate.

Antisemitismul şi-a creat drum din cele

mai îndepărtate şi întunecate secole până

în cele mai negre colţuri ale Internetului.

Anul este 2019, iar noi încă ne temem să

mergem la sinagogi şi suntem omorâţi pe

stradă”, a spus Julius Meinl.

(Continuare în pag. 4)

GEORGE GÎLEA

ALX. MARINESCU



E. Kupferberg (stg.) şi R. Singer.

Foto: Shahar Azran

Aspect din timpul lucrărilor Forumului. Foto: Shahar Azran

4 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

Deﬁniţia IHRA a antisemitismului,

de la adoptare la implementare –

exemplul Marii Britanii

Primul care a luat cuvântul la acest

panel a fost Lordul Eric Pickles: „Antise-

mitismul nu era o problemă pentru noi.

Dar începem să vedem ce însemnă extre-

mismul în politică şi problemele pe care

le aduc astfel de politicieni. Adoptarea

deniţiei IHRA de către Marea Britanie

a fost şi un prilej de dezbateri. Noi, cei

care nu suntem evrei, trebuie să înţele-

gem că această temă este importantă

pentru toată lumea. Când prietenii noştri

minoritari nu se mai simt în siguranţă

în ţara noastră, ceva grav se întâmplă.

Vreau să vă amintiţi că nu sunteţi aici să

vă confruntaţi cu antisemitismul, ci să îl

înfrângeţi. Vom împinge antisemitismul

în umbră, în peşteri, acolo unde îi este

locul”, a mai spus Lord Eric Pickles.

În aceeaşi sesiune, Gillian Merron,

directorul executiv al Comisiei Deputaţilor

Evreilor britanici, a prezentat modul de

implementare a deniţiei IHRA a anti-

semitismului în Marea Britanie. Acesta

a spus că, din păcate, dintr-o parte a

politicii duse în ultima vreme se vede şi

această latură neplăcută, extremistă. În

nal, Gillian Merron a promis că va riposta

imediat şi foarte puternic, în spiritul de-

niţiei date de IHRA, mai ales că Guvernul

nu s-a oprit în a adopta formal deniţia, ci

a încurajat foarte multe instituţii şi entităţi,

universităţi şi autorităţi locale să îşi însu-

şească valorile promovate de aceasta.

Anna Bokshitskaya, director executiv

al Russian Jewish Congress, a prezentat

apoi un raport asupra antisemitismului

în Rusia, în anul 2018. Din document

reiese că antisemitismul a fost în scă-

dere în presă şi în rândul instituţiilor de

forţă, dar că pusee de antisemitism se

mai înregistrează în spaţiile publice şi în

mediul online.

În Rusia este foarte importantă com-

ponenta educativă, a adăugat ocialul

rus, subliniind că statul lucrează foarte

mult în rândul elevilor, evrei sau nu, pen-

tru conştientizarea ororilor Holocaustului

şi comemorarea victimelor şi că sunt

organizate importante proiecte culturale

pentru combaterea antisemitismului.

Întâlnirea s-a încheiat cu o prezenta-

re despre problemele de securitate pe

care le întâmpină comunităţile evreieşti,

susţinută de Ernest Herzog, şeful Depar-

tamentului de Securitate al WJC, şi de

Omer Barak, din acelaşi Departament.

Reuniune la nivel înalt

pe tema antisemitismului

În sala „Nicolae Iorga” a Parlamen-

tului României a avut loc reuniunea la

nivel înalt „O perspectivă asupra viitoarei

strategii pentru prevenirea şi combaterea

antisemitismului, rasismului, xenofobiei,

radicalizării şi discursului instigator la ură”.

Reuniunea s-a desfăşurat sub înaltul

patronaj al prim-ministrului Viorica Dăn-

cilă, în cadrul preşedinţiei României la

Consiliul Uniunii Europene. „Acesta este

al treilea eveniment de acest gen pe care

îl organizăm în mandatul României la

preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.

Vă asigur că implicarea Guvernului în

combaterea antisemitismului va continua.

Ne dorim însă ca eforturile României în

domeniul cercetării şi educaţiei să conte-

ze. Ne dorim ca proiectele ambiţioase ale

României în domeniu să e continuate şi

concretizate.

Dacă România, alături de dumnea-

voastră, a reuşit să contribuie la adopta-

rea unei deniţii a antisemitismului de că-

tre IHRA, putem continua, tot împreună,

în lupta pentru combaterea discursului

urii”, a spus în deschidere premierul.

A luat cuvântul apoi Julius Meinl, care

a declarat că în zilele noastre există an-

tisemitism peste tot, dar că în anul 2019,

nicăieri în lume n-ar trebui ca evreii să se

teamă pentru viaţa lor. El a mai spus că

în prezent resimţim unul dintre cele mai

acute valuri de antisemitism de după al

Doilea Război Mondial. Iar reacţia trebuie

să e globală, trebuie să combatem anti-

semitismul unindu-ne forţele. „Trebuie să

lucrăm împreună la educarea populaţiei

şi la anihilarea acestei amnezii colective.

Este inadmisibil să uităm tragediile co-

pleşitoare care au avut loc. Nu voi tăcea

niciodată, pentru că nu mă adresez doar

evreilor, ci mă adresez întregii umanităţi”.

A urmat discursul preşedintelui

F.C.E.R., dr. Aurel Vainer, care a făcut

referire la propria biografie pentru a

evidenţia impactul antisemitismului de

la nivel individual, la nivelul societăţii.

Aurel Vainer a povestit cum legionarii au

conscat toate bunurile familiei sale şi

cum, copil ind, a înţeles ce înseamnă

cuvântul jidan. Apoi, vorbitorul a evocat

momentul în care, la 24 de ani, i s-a

spus că nu poate continua să lucreze în

statistică pentru că nu are un dosar bun,

ind evreu. Aurel Vainer a arătat astfel

că una este să auzi despre antisemitism

şi alta este să te confrunţi cu el. Le-a

vorbit în continuare celor prezenţi despre

recentele atacuri antisemite de la noi: „Aţi

auzit probabil despre recenta vandaliza-

re a celor 73 de morminte din cimitirul

evreiesc de la Huşi. Nu de mult, casa

natală a lui Elie Wiesel a fost vandalizată.

Sunt două cazuri concrete care cereau o

soluţionare rapidă. În România există de

multă vreme o legislaţie privind comba-

terea xenofobiei şi negaţionismului. Dar

nu este aplicată cu seriozitate. Deputatul

nostru, Silviu Vexler, a reuşit să adopte o

nouă lege împotriva antisemitismului, în

acord cu deniţia IHRA. Problema este

aplicarea acestei legi. Susţin nevoia unei

strategii de combatere a antisemitismului,

în care să ne ocupăm şi de organele care

realizează aceste cercetări. Aş sugera,

cu permisiunea dumneavoastră, doamnă

prim-ministru, o acţiune specială cu justi-

ţia, cu procuratura, pentru a înţelege cât

mai bine amploarea acestei legi”, a mai

spus dr. Aurel Vainer în discursul său,

mulţumind în nal Guvernului pentru grija

manifestată faţă comunitatea evreiască,

la toate evenimentele.

Au urmat intervenţiile delegaţilor.

Primul a luat cuvântul Elan Carr, invitat

special din partea SUA, care a spus că

discursul instigator la ură este în creştere

peste tot în lume şi şi-a exprimat speranţa

că vom lăsa copiilor noştri o lume mai

bună, decât cea în care am trăit noi.

Ingibjörg Sólrún Gísladóttir, director

ODIHR (OSCE), a declarat că antisemi-

tismul se manifestă în moduri complexe

şi ascunse şi că nu comportă întotdeau-

na atacuri directe asupra indivizilor. Din

cauza datelor insucient raportate de

ecare ţară în parte, nu putem cunoaşte

adevărata amploare a fenomenului şi,

deci, nu putem rezolva punctual aceste

probleme.

Felix Klein, comisar pentru evreii din

Germania şi pentru lupta împotriva antise-

mitismului, a declarat că lupta cu antisemi-

tismul în toate formele sale este o prioritate

pentru Germania, deoarece această ţară

are o responsabilitate specială pentru se-

curitatea populaţiei evreieşti. El a mai spus

că nu ar trebui să prioritizăm care formă

a antisemitismului este mai periculoasă,

ci toate trebuie combătute, subliniind că

ceea ce face de fapt Guvernul german

pentru combaterea antisemitismului este

să creeze structuri, inclusiv postul de co-

misar federal pe care îl ocupă. Felix Klein

a mai adus în atenţia publicului nevoia

unei iniţiative la nivelul UE de combatere

a discursului instigator la ură.

A urmat discursul preşedintelui Ali-

anţei Internaţionale pentru Memoria

Holocaustului (IHRA), Georges Santer:

„Nu este prima oară când iau cuvântul la

o reuniune condusă de premierul Viorica

Dăncilă, căreia vreau să îi mulţumesc în

mod special. Vreau să recunosc aportul

regretatului Mihnea Constantinescu

pentru eforturile României de asumare

a trecutului, a responsabilităţilor şi an-

gajamentelor pe care şi le-a luat în com-

baterea antisemitismului. Această luptă

împotriva antisemitismului nu este dusă

pentru cetăţenii de origine evreiască, ci

pentru întreaga societate în care trăim.

Suntem profund îngrijoraţi de as-

censiunea antisemitismului şi avem o

responsabilitate sacră de rezolvare a

acestei probleme. Obiectivul organizaţiei

noastre este să elaborăm pentru statele

membre strategii de combatere a acestui

fenomen.”

Coordonatoarea programului UE de

combatere a antisemitismului, Kathari-

na von Schnurbein, a subliniat nevoia

aplicabilităţii legilor care condamnă anti-

semitismul şi discursul instigator la ură,

observând totodată

semne de îmbunătăţire

în mediul online în ceea

ce priveşte marile com-

panii din domeniul IT,

o parte din conţinutul

instigator la ură ind eli-

minat. Ea a adăugat că

vinovaţii trebuie aduşi

în faţa tribunalelor.

Ultimul delegat

care a luat cuvântul în

această sesiune a fost

Fernand de Varennes,

raportor special pentru

problemele minorităţilor

în cadrul ONU, care a numit acest discurs

al urii o boală a minţii, spunând că insti-

garea la ură trebuie pedepsită prin lege,

peste tot în lume, ura ind îndreptată

împotriva minorităţilor. Fenomenul este

global iar răspunsul trebuie să e tot

global, a mai spus acesta.

A urmat un panel moderat de dr. Fe-

licia Waldman, membru IHRA din partea

României, cu tema Bune practici în com-

baterea antisemitismului. „Această ţară

şi-a ucis jumătate din populaţia evreiască

în timpul celui de-al Doilea Război Mon-

dial. În ultima vreme însă, în România

antisemitismul nu este atât de răspândit,

evreii îşi pot respecta tradiţiile, poţi să

spui că eşti evreu. Pe de altă parte, este

adevărat că siturile evreieşti nu sunt întot-

deauna în siguranţă”, a spus F. Waldman.

Georg Georgiev, ministru de Externe

adjunct din Bulgaria şi coordonator al

programului naţional de combatere a

antisemitismului, a declarat că lucrul cel

mai important este „să m cinstiţi cu noi

înşine şi cu popoarele din care facem

parte ecare. Antisemitismul este peste

tot, aşa că trebuie să avem puterea de a

recunoaşte că şi în ţara din care facem

parte există antisemitism şi trebuie să îl

combatem. Istoria Bulgariei arată şi faptul

că peste 50 de mii de suete evreieşti au

fost salvate în timpul Holocaustului.

A urmat o sesiune de întrebări şi răs-

punsuri, moderată de Felicia Waldman,

despre măsurile efective luate de ţările

membre IHRA, dar nu numai, în comba-

terea antisemitismului.

Al doilea panel, moderat de dr. Ale-

xandru Florian, directorul INSHR „Elie

Wiesel”, a avut tema Educaţie şi memorie

în combaterea antisemitismului. În deschi-

dere, Alexandru Florian a prezentat obiec-

tul de activitate al Institutului, spunând că

scopul este ca memoria Holocaustului şi

valori precum diversitatea minorităţilor să

e omniprezente în societate.

Primul discurs i-a aparţinut lui Paul

Shapiro, directorul Departamentului

Relaţii Internaţionale al Muzeului Me-

morial al Holocaustului din Washington,

care a arătat în primul rând consecinţele

pasivităţii faţă de xenofobie şi discursul

instigator la ură.

„Ne asaltează zilnic aceste probleme,

date ind noile manifestări, un exemplu

ind campania anti-Soros de la Budapes-

ta şi de la Bucuresti, dar şi declaraţiile

viceprimarului Bucureştiului (n.r. Aurelian

Bădulescu). Reacţiile autorităţilor naţio-

nale trebuie să e mai ferme şi urmate

de aplicabilitatea legislaţiei”.

A urmat la cuvânt David Breakstone,

adjunct al preşedintelui Agenţiei Evreieşti

pentru Israel, care a spus că soluţia cea

mai ecace de combatere a antisemitis-

mului este educaţia.

Ultima prezentare pe această temă

i-a aparţinut lui Mark Weitzman, directo-

rul Centrului Simon Wiesenthal, care a

mulţumit Guvernului, premierului Viorica

Dancilă, regretatului Mihnea Constan-

tinescu pentru contribuţia sa şi FCER.

„Lupta împotriva antisemitismului şi a al-

tor forme de ură este o luptă esenţială pe

care o duce Europa. Negarea Holocaus-

tului a căpătat amploare în ultima vreme.

Este important să recunoaştem că lumea

virtuală reectă tendinţele din lumea rea-

lă. Negarea Holocaustului este trecută cu

vederea în multe ţări europene”.

Ultima parte a reuniunii a fost marcată

de momentul comemorării a 25 de ani de

la atentatul cu bombă de la Centrul Co-

munitar Evreiesc AMIA din Buenos Aires.

Despre tragicul eveniment au vorbit

Claudio Presman, directorul Institutului

Naţional împotriva Discriminării, Ra-

sismului şi Xenofobiei, Victor Garelik,

director executiv al Asociaţiei Evreilor din

Argentina, şi Daniel Pomerantz, director

executiv AMIA.

În nalul reuniunii la nivel înalt de la

Palatul Parlamentului, concluziile au fost

trase de Robert Singer, Katharina von

Schnurbein şi Victor Micula.

„O parte din familia mea s-a născut

într-o mică localitate din Moldova. Când

au venit naziştii, au încercat să fugă în-

tr-o căruţă, cu toţi copiii. S-au despărţit

încercând să supravieţuiască şi să se

reunească mai târziu. O parte dintre ei au

murit. Este povestea tipică a celor care au

locuit în aceste regiuni. Tot ce pot spune

în legătură cu această conferinţă este că e

un eveniment istoric, iar oameni din diver-

se guverne se gândesc cum să abordeze

problemele pe care noi le-am ridicat.

Mulţumim pentru organizarea acestui

extraordinar eveniment”, a spus în nal

Robert Singer.



(Urmare din pag. 3)

(Continuare în pag. 17)

Participanţi la dineul oferit de premierul V. Dăncilă

Foto: site gov.ro

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 5

„Credem că educaţia este cel mai

bun instrument pentru combaterea

prejudecăţilor, discriminării, rasismului

şi antisemitismului”. Sub acest motto,

aparţinând Erikăi van Gelder (1947-

2015), regretata preşedintă a B’nai B’rith

Europa (BBE), preşedintă de onoare a

B’nai B’rith România (BBR) şi iniţiatoa-

re a proiectului „Podurile Toleranţei”, a

debutat, la Academia Română, ediţia a

VI-a a evenimentului, derulat sub înal-

tul patronaj al preşedintelui României,

Klaus Iohannis. Manifestarea a fost

organizată de BBE, BBR, F.C.E.R. Par-

teneri – Academia Română, BNR, DRI,

ICR, Fundaţiile Michael Schmidt Stiftung

şi Ana Aslan. În public – reprezentanţi ai

Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului,

ai unor organizaţii de minorităţi naţio-

nale, diplomaţi, lideri ai F.C.E.R., CEB,

BBR, Camerei de Comerţ România-Is-

rael, Asociaţiei de prietenie România-

Israel, Fundaţiei Lauder.

Iubirea aproapelui în tălmăciri

contemporane

Retrospectiva ediţiilor anterioare a

fost făcută de preşedintele BBR, ing.

Jose Iacobescu, cu accent pe importanţa

co-participării, în timp, şi a altor minorităţi,

„expresie simbolică a respectului pentru

diversitate”, cu mulţumiri adresate tuturor

celor implicaţi în materializarea lor, inclu-

siv a celei de-a şasea.

„Fără poduri – spunea metaforic pre-

şedintele Academiei, acad. Ioan Aurel

Pop – ne-am închide în sine, am deveni

autarhici”. „Podurile Toleranţei” sunt o

interpretare contemporană a iubirii aproa-

pelui într-un moment de răstălmăcire

„nefastă” pentru Europa a democraţiei,

iubirii de ţară, libertăţilor religioase.

Consilierul prezidenţial, prof.univ. dr.

Sergiu Nistor, a subliniat că acest eve-

niment, desfăşurat sub înaltul patronaj

al preşedintelui României, ilustrează

angajamentul şefului statului pentru o

Românie eliberată de xenofobie, rasism,

antisemitism şi pentru stimularea dialogu-

lui. Vorbitorul i-a înmânat preşedintelui

BBR, Jose Iacobescu, o diplomă din

partea preşedintelui Iohannis pentru

organizarea acestui eveniment.

Dr. Aurel Vainer, preşedintele FCER,

a armat că a îmbrăţişat de la început

proiectul, al cărui obiectiv strategic este

de la cunoaştere reciprocă la recu noaş-

tere reciprocă. Astăzi, proiectul euro pean

a devenit un produs românesc, care

s-a extins, abordând realizările a 6-8

minorităţi naţionale, pentru a demon-

stra că România este rezultatul real al

prezenţei şi contribuţiei minorităţilor

E.S. David Saranga, ambasadorul

Israelului în România, a ilustrat aplicarea

conceptului de democraţie în Israel prin

promovarea dialogului între evreii secu-

lari şi religioşi, evrei şi arabi, aşkenazi şi

sefarzi. Vorbitorul a apreciat contribuţia

evreilor proveniţi din Aliaua română la

edicarea Israelului modern.

Obiectivele centrale ale activităţii DRI

converg cu cele ale „Podurilor Toleranţei”,

a arătat Lacziko Enikö Katalin, secretar

de stat la Departamentul pentru Relaţii

Interetnice din Guvernul României: pu-

nerea în valoare a aportului cetăţenilor

aparţinând minorităţilor naţionale, parte

integrantă a statului român, la dezvol-

tarea durabilă a societăţii, la păstrarea

conştiinţei identitare.

Dr. Paul-Jürgen Porr, preşedintele

FDGR, a arătat că începând din sec. al

XIII-lea, de când primii colonişti germani

s-au aşezat pe teritoriul de astăzi al

României, ei şi-au adus contribuţia la

dezvoltarea ţării. El a subliniat că în ianu-

arie 1919, saşii şi-au manifestat dorinţa

de a rămâne în România, de aceea se

poate spune că saşii transilvăneni au

fost membri fondatori ai României Mari,

la fel ca germanii din Bucovina sau

şvabii din Banat. Ei au fost întotdeauna

cetăţeni loiali ai ţării, iar în zilele noastre

au susţinut aderarea României la UE.

Dr. Porr a amintit şi buna colaborare

de astăzi între etnia evreiască şi cea

germană.

Varujan Pambuccian, deputat al etniei

armenilor, şeful Grupului Parlamentar

al Minorităţilor Naţionale, a subliniat

importanţa diversităţii pentru dezvoltarea

societăţii şi a arătat că această întâlnire

are loc sub patronajul unui minoritar,

preşedintele României. El s-a referit la

importantul document elaborat în urmă cu

100 de ani, Proclamaţia de la Alba Iulia,

care a pus accentul pe diversitate, din

păcate, puţin apreciat de contemporani.

Toate comunităţile noastre au reuşit să-şi

păstreze individualitatea, dar au devenit

şi parte a unui proces constitutiv şi evolu-

tiv al naţiunii române, a arătat vorbitorul.

Deputatul Dragoş Gabriel Zisopol

(Uniunea Elenă din România), s-a referit

la inuenţa de mare vechime a comu-

nităţii sale în „spaţiul pontic”; amprenta

culturală, administrativă, socială lăsată

de domniile fanariote; contribuţia elenă

la prosperitatea României în trecut şi în

prezent.

Traiectoria de succes a proiectului se

datorează generozităţii tematice: „priete-

nia între oameni” de toate etniile şi con-

fesiunile, a opinat deputatul comunităţii

evreieşti, Silviu Vexler, editor al volumului

„Contribuţia etniei iudaice la dezvoltarea

României”, reunind comunicările de la

prima ediţie a „Podurilor Toleranţei”, din

2014.

„Etniile au însămânţat România

cu creativitatea lor”

Prima parte a sesiunii ştiinţice a fost

moderată de prof. dr. Paul Helmut Nieder-

mayer, membru al Academiei Române,

care, în cuvântul său introductiv, a vorbit

despre colaborarea româno-germană

de-a lungul timpurilor.

Prof. dr. Liviu Voinea, viceguvernato-

rul BNR, s-a ocupat de rolul comunităţii

evreieşti în crearea instituţiilor bancare şi

nanciare din România secolului al XIX-

lea. El a enumerat familiile de bancheri

evrei din Moldova şi Ţara Românească

dinainte de unirea din 1859 (Manoah,

Halfon, Daniel, Elias, Marmorosch,

Blank) apoi din România, cu accent pe

faptul că evreii au fost prezenţi de la

început la crearea Băncii de Emisiuni,

respectiv Banca Naţională.

Preşedintele F.C.E.R., dr. Aurel Vai-

ner, s-a referit la trăsăturile caracteristice

ale economiei de piaţă, la importanţa

evreilor în dezvoltarea urbană a ţării, che-

maţi în acest scop de domnitori români, şi

la rolul esenţial al unor personalităţi evre-

ieşti în comerţul şi industria românească,

cu evocări familiale pe această temă.

Prof. univ. dr. Carol Iancu, membru

onoric al Academiei Române, a demon-

tat sloganul „evreii au adus capitalismul”,

născut din teoria pseudoştiinţică a lui

Sombart, conform căreia ei „s-ar  com-

plăcut” în acţiuni băneşti. Neavând drep-

turi civile, evreilor li s-a impus practicarea

activităţilor financiare. Altă direcţie a

cercetării: meseriile predilecte ale evreilor

hârlăuani şi activitatea lor în industrie.

Dr. Konrad Gündisch (München)

a căutat să redea o imagine detaliată

a contribuţiei germanilor din România

la dezvoltarea ţării. El a atras atenţia

asupra caracterului paşnic al colonizării

populaţiei germane, cei care au venit

în mai multe valuri au trăit alături de

populaţia autohtonă. Coloniştii germani

au adus cu ei cunoştinţe tehnice, cu

care au îmbogăţit noua patrie. Pentru

a-şi păstra identitatea germană, supra-

vieţuitorii celui de-al Doilea Război Mon-

dial şi ai dictaturii comuniste au decis să

emigreze, a arătat el.

Europarlamentarul Iuliu Winkler a

subliniat importanţa diversităţii etnice,

care a inuenţat dezvoltarea societăţii

şi a regiunilor din România. El a scos

în evidenţă erorile sistemului comunist

de egalizare a grupurilor sociale şi mi-

noritare. Politica introdusă după 1990

cu privire la dezvoltarea regiunilor din

România, spre deosebire de pildă de

Polonia, nu a pus accentul pe modelul

regiunilor istorice, unde exista o tradiţie

a identităţii etnice.

Ilustrări ale contribuţiei minorităţilor

naţionale din România în industria car-

boniferă, în siderurgie, în cultura româ-

nească, europeană, universală au fost

făcute de vicepreşedintele ICR, Krizbai

Béla. Faptul că „România este o inimă

care bate se datorează şi etniilor, care au

însămânţat-o cu creativitatea lor”.

O incursiune în istoria comunităţii ar-

meneşti din România, cu referiri la relaţii

interminoritare, a fost întreprinsă de dr.

Arsen Arzumanyan (Universitatea din

Bucureşti).

Horia Alexandrescu a prezentat con-

tribuţia lui Evanghelie Zappa, moşier

aromân, la dezvoltarea şi modernizarea

agriculturii din Principate şi la promovarea

unor instituţii culturale, oferind fonduri

pentru îninţarea Academiei Române şi

pentru reclădirea Bucureştiului, după un

mare incendiu.

Partea a doua a sesiunii de comu-

nicări a fost moderată de prof.univ.dr.

István Horváth, preşedintele Institutului

pentru Studierea problemelor Minori-

tăţilor Naţionale. El a schiţat prezenţa

minorităţilor naţionale în diferitele regiuni

ale României şi specializarea lor, de fapt

motivul principal pentru care minoritarii au

fost invitaţi să se aşeze pe acest teritoriu.

Vorbitorul a făcut câteva referiri şi la rolul

comunităţii rome, subliniind că deocam-

dată nu s-a calculat contribuţia acestei

comunităţi la dezvoltarea economică în

contextul meseriilor pe care le-a practicat.

Dr. Amet Aledin, subsecretar de

stat la DRI, a prezentat pe scurt istoria

comunităţii tătare. El a pus accentul pe

tendinţa manifestată în cadrul etniei faţă

de studiu; drept rezultat, astăzi comuni-

tatea tătară se aă în topul intelectualilor,

raportat la numărul populaţiei. Vorbitorul

a amintit şi de comunitatea turcă, o

importantă promotoare a economiei de

piaţă.

Adrian Miroslav Merka, reprezentantul

minorităţilor cehă şi slovacă, a făcut un

istoric al coloniştilor cehi şi slovaci stabiliţi

mai ales în Banat. Conferenţiarul a vorbit

despre activitatea lor în administraţie,

industrie, nanţe, cultură la Nădlac, dar şi

în alte zone ale ţării, din veacul al XVIII-

lea în prezent.

Contribuţia minorităţii ruşilor lipoveni

în domeniul pisciculturii din România

a făcut obiectul expunerii prof. univ. dr.

Feodor Chirilă, reprezentant al acestei

comunităţi.

Sesiunile de comunicări ştiinţice au

fost urmate de vizionarea unei expoziţii

de fotograi a lui Karoly Hollós despre

istoria comunităţii din Remetea.

În nal, preşedintele BBR, Jose Iaco-

bescu, a înmânat medalia şi diploma de

onoare „Podurile Toleranţei” celor care

au contribuit la ediţiile precedente ale

proiectului.

IULIA DELANU

EVA GALAMBOS

                       

Contribuţia minorităţilor naţionale la dezvoltarea economică a României

Jose Iacobescu (stg.) şi Sergiu Nistor

Jose Iacobescu (stg.) şi Ioan Aurel Pop

6 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

Oameni care au făcut posibilă

sărbătoarea

„Să-Mi facă un lăcaş sfânt şi Eu voi lo-

cui în mijlocul lor” (Exod, 25-7). Inscripţia

din interiorul sinagogii a fost tema inter-

venţiei Beniaminei Vladcovschi, secretară

a CE Iaşi. Primul lucru făcut de evrei în

Galut, oriunde se aşezau, era să-şi ridice

sinagogă, centrul vieţii comunitare. Aşa au

procedat şi cei din Hârlău, unde prezenţa

evreiască e atestată din vremea lui Ştefan

cel Mare. În oraş au existat cinci sinagogi.

Numai cea construită între 1814-1815

s-a păstrat. Azi, la Hârlău nu mai trăiesc

evrei. Ultima preşedintă a obştii arondate

comunităţii ieşene, Sifra Corbici, a fost

absentă din oraş. A fost transmis salutul

preşedintelui CE Iaşi, ing. Abraham Ghilt-

man, s-au adus mulţumiri sponsorilor –

FCER, Fundaţia „Caritatea”, Joint, AIOH,

Secretariatul de Stat pentru Culte şi DRI,

autorităţilor locale şi Departamentului

pentru Administrarea Patrimoniului din

Federaţie. Avanpremiera sărbătoririi de

acum a fost de Hanuca 5779, a amintit

vicepreşedintele F.C.E.R., ec. Ovidiu

Bănescu, elogiind reuşita remarcabilă a

„oamenilor dedicaţi ideii de restaurare şi

reincludere în circuitul cultural, religios

şi turistic a unor monumente care arată

că evreii au avut o contribuţie sensibilă

şi importantă la dezvoltarea societăţii

româneşti în ansamblul său”. Au fost

nominalizaţi: directorul DAPI, ing. Rudy

Marcovici; coordonatorul lucrărilor de res-

taurare, ing. Dan Rădulescu; Societatea

Iaşicon – pentru lucrările de construcţie;

ing. Iulian Olteanu, prof. dr. Carmen

Solomonea – pentru reconstrucţia Aron

Kodeş-ului şi restaurarea picturii. Ov. Bă-

nescu a mulţumit iniţiatorilor – prof. univ.

dr. Carol Iancu şi preşedintele FCER, dr.

Aurel Vainer –, deputatului Silviu Vexler,

care a atras fonduri, sponsorilor.

Deputatul Silviu Vexler a făcut o trece-

re în revistă afectivă a etapelor marcând

celebrarea actuală: ascendenţă familială

la Hârlău; implicarea profesorului Carol

Iancu, a preşedintelui Vainer, preşedinte-

lui CE Bistriţa, aat în vizită la CE Iaşi cu

prilejul unei acţiuni organizate de comuni-

tatea ieşeană, Fredi Deac z.l., de curând

decedat, în memoria căruia a fost ţinut

un moment de reculegere. În nota confe-

siv-umoristică – plecând de la „partidele”

de căsătorie în şteitl-uri –, romaşcan de

baştină ind, deputatul a mulţumit unui ori-

ginar din Dorohoi; secretarul de stat pentru

Culte, Victor Opaschi, pentru sprijin.

Respect pentru trecut,

speranţă pentru viitor

Un succint istoric al vieţii evreieşti

din Hârlău a fost schiţat de secretarul de

stat pentru Culte, Victor Opaschi, parti-

cipant la reinaugurarea Templului Coral,

a sinagogilor din Iaşi, Dorohoi, Tulcea,

Câmpina, Deva, Oradea – „omagiu faţă

de generaţiile trecute, semn de încredere

în vitalitatea comunităţii evreieşti” actua-

le. „Sprijinind acest efort de recuperare

a istoriei şi memoriei sale, Guvernul

României recunoaşte contribuţia evre-

ilor la edificarea României moderne”,

considerând „utilă prezenţa şi implicarea

comunităţii evreieşti”, alături de „celelalte

comunităţi şi culte în edicarea binelui co-

mun” pentru România de azi. „Exercitarea

libertăţii religioase implică, deopotrivă, şi

datoria de a o proteja memoria, de a o

cultiva şi de a o transmite”. V. Opaschi a

reiterat nevoia de a se găsi cele mai bune

căi de „dialog între culturi”, de „a merge

împreună”, cum îndemna Papa Francisc

la recenta vizită în România.

Din pitorescul Hârlăului de altădată

nu lipseau ateliere, prăvălii evreieşti,

mikva, heder-ul, a rememorat primarul

Hârlăului, Gheorghe Curcă, accentuând

importanţa pe multiple planuri a comuni-

tăţii evreieşti pentru dezvoltarea urbei,

între care şi ediciile ridicate de membri

ai comunităţii. Un exemplu: sediul actual

al Primăriei este Casa Zoltman. De altfel,

multiculturalitatea oraşului apare şi în

picturile profesorului Dan Bârzu. Au fost

amintite vechimea stabilirii evreilor la Hâr-

lău şi personalităţile de etnie evreiască

ale oraşului. După plecarea lor, Hârlăul

„şi-a construit o nouă identitate, păstrând

respectul pentru contribuţia remarcabilă a

etnicilor evrei” la prosperitatea şi cultura

locală şi naţională.

Recunoştinţă şi neuitare

Prof. univ. dr. Avinoam Şafran i-a mul-

ţumit istoricului Carol Iancu pentru noile

cercetări privind demersurile făcute de

tatăl său, şef-rabinul Alexandru Şafran,

la Regina-Mamă Elena şi la înalţi prelaţi

pentru salvarea comunităţii în anii Şoa-

hului, din care a reieşit că primarul de

atunci, Ioan Agapie, a ocultat ordinul de

evacuare a evreilor din Hârlău. FCER şi

Fundaţia Şafran i-au conferit post mor-

tem Medalia de Onoare „Dr. Al. Şafran”.

Primarul Gheorghe Curcă a primit, de

asemenea, distincţia.

Originarii din Hârlău – profesorul Carol

Iancu, dr. Nathan Cohen, preşedintele

Filialei HOR Beer Sheva-Negev, Rodica

Ciubotaru, ica fostului preşedinte al co-

munităţii hârlăuane – au făcut reverenţe

de gând memoriei dascălilor şi i-au adus

mulţumiri pentru sprijin la reinaugurare

primarului Gh. Curcă.

Directorului DAPI, ing. Rudy Marco-

vici, deputatului Silviu Vexler, părintelui

Dumitru Tincu, din Hârlău, le-au fost

acordate Diploma de Membru de Onoare

a AIOH pentru sprijin la restaurarea sina-

gogii cu destinaţie muzeistică şi contribu-

ţia la adâncirea relaţiilor România-Israel,

la dialogul interreligios.

Moderatorul evenimentului, directorul

MEFALE, Silvian Horn, a mulţumit echipei

de restauratori.

Despre etapele restaurării a vorbit

prof. dr. Carmen Solomonea. Rudy Mar-

covici a elogiat reuşita vorbitoarei şi i-a

înmânat un dar din partea F.C.E.R.

Prima donaţie pentru sinagogă a fost

cea a lui Nathan Cohen.

Minirecitalul de muzică laică şi sina-

gogală, susţinut de Corul Templului Coral

şi de soprana Carmen Muşat, a primit

binemeritate aplauze.

Au fost dezvelite patru panouri dona-

te de AIOH: martiri originari din Hârlău

în anii Şoahului; eroi în Primul Război

Mondial şi în războaiele de apărare a

Israelului; în memoria părinţilor, bunicilor,

altor rude pierite în Şoah; preşedinţi şi

şef-rabini ai F.C.E.R., lideri laici şi spiri-

tuali ai CE Hârlău.

Când micro- şi macroistoria

se împletesc

O carte născută din „datoria memo-

riei” faţă de concetăţeni şi „eliberare

morală” – a caracterizat acad. Alexandru

Zub ediţia a doua a monograei „Evreii

din Hârlău: istoria unei comunităţi”, de

prof. Carol Iancu, membru onorific al

Academiei Române, lansată cu acest

prilej. „Structura volumului dezvăluie un

concept monografic menit să împace

cronologia cu tematismul, de la menţiu-

nile începutului la evoluţia din secolele

XIX-XX, cu capitole şi paragrafe speciale

de ordin demograc, onomastic, didactic,

religios. Mişcarea sionistă şi războaiele

mondiale beneciază de capitole apar-

te”. Meritoriu – aparatul critic. Micro- şi

macroistoria sunt „consubstanţiale”. Lu-

crarea, premiată de Academia Română,

stimulează apariţia unor studii dedicate

altor comunităţi evreieşti.

Spre deosebire de istoria „liricoidă,

comercială, propagandistică”, ceea ce

întreprinde Carol Iancu e „istorie-istorie”,

observa prof. univ. dr. Andrei Marga,

evidenţiind permanenta raportare la do-

cument a autorului (Arhivele Naţionale,

Alliance Israelite Universelle, arhive din

SUA). O mare parte a operei sale e axată

pe studiul emancipării evreilor. România

este, în ordine cronologică, ultima ţară

care le-o acordă. „Competitivitatea ridica-

tă” provoacă in-

tensicarea anti-

semitismului, mai

ales după anii

’30. Monografia

dedicată comu-

nităţii evreieşti

hârlăuane este o

punere în prac-

tică a proiectului

lui Dimitrie Gusti

intitulat scrierea

de microistorii.

„Miturile fondatoare ale antisemitismului”

fac deschiderea spre universal.

Prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti a de-

nit monograa drept o „carte a inimii”,

apropiind mărturisirile autorului – datoria

faţă de părinţi şi dascăli – de conceptul

eminescian al moştenirii spirituale: „pă-

rinţii din părinţi”. Buna convieţuire între

popu laţia evreiască şi cea majoritară

până la Primul Război Mondial e spartă

odată cu ascensiunea antisemitismului

în anii interbelici şi devine tragică în

perioada 1940-1944. „Istoria evreilor din

România trebuie cercetată în întreaga

sa complexitate”. Cartea lui Carol Iancu

e un model în orientarea spre istorii lo-

cale, partea de rezistenţă ind de natură

arhivistică.

„Tot ce a scris Carol Iancu se împle-

teşte strâns cu biograa sa”, remarca

prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon.

„Istoria trăieşte din relaţia dialectică în-

tre amintire şi uitare. Amintirea scoate

din uitare şi adânceşte uitarea prin ne-

glijarea altor lucruri”. Ceea ce reuşeşte

Carol Iancu este adâncirea dimensiunii

memorialistice. „Istoria se ocupă mai mult

de tendinţe şi mai puţin de singularităţi”.

Această monograe, ca şi cea consa-

crată lui Alexandru Şafran, egie a unei

personalităţi mai puţin cunoscute la noi,

devin o pledoarie pentru cea de-a doua

direcţie de cercetare.

„Evreii din Hârlău şi împrejurimi.

Istorie şi memorie”

Rama simpozionului, moderat de

prof. univ. dr. Carol Iancu, membru din

străinătate al Academiei Române, a fost

„Sinagoga în cultura Europei”, studiu al

prof. univ. dr. Andrei Marga, în care a

fost accentuată importanţa sinagogii ca

şcoală, „pas enorm în viaţa umanităţii”.

Sinagoga a avut un rol-cheie atât în

„păstrarea identităţii culturale” cât şi în

„progresul cunoaşterii”. A fost argumen-

tată „emergenţa Bisericii din Sinagogă”.

„Nu putem privi cu indiferenţă sau igno-

ranţă vestigiile pe care evreii le-au lăsat

în istoria şi prezentul României”.

Prof. univ. dr. Grigore Cliveti a vorbit

despre principalele teme legate de evreii

români în opera lui Carol Iancu: sinuosul

drum al emancipării; monograa dedi-

cată lui Alexandru Şafran; „frumoasa

conexiune” între activitatea sa şi situaţia

evreilor în timpul instalării comunismului

în România.

„Asistăm în ultimii ani, în România

– şi în Europa – la o creştere a studiilor

despre istoria minorităţilor naţionale”, a

observat prof. univ. dr. Alexandru-Florin

Platon. În totalitarism, subiectul era evitat,

dacă nu interzis. De unde – schimbarea

actuală de optică: examinarea trecutului

şi din acest unghi.

Dr. Marius Chelcu a reconstituit viaţa

evreilor hârlăuani din a doua parte a

secolului XIX până la începutul secolului

XX pe baza „înscrisurilor”, a documen-

telor statistice şi de stare civilă – naşteri

şi decese – unde evreii erau înregistraţi

separat. Starostele de breaslă era răs-

punzător pentru plata dărilor.

Drd. Marina Nicolaev a inventariat si-

tuaţia pietrelor funerare din vechiul cimitir

evreiesc hârlăuan Bojoca, reper al patri-

moniului iudaic sacru. Observaţiile – sub

aspect istoric, arhitectural, al simbolisticii

iudaice –, clasicările au fost ilustrate cu

imagini urmărite la retroproiector.

Tema a fost continuată de conf. univ.

dr. Felicia Waldman din perspectiva unui



Cine a fost martor al readucerii la viaţă a Sinagogii din Hârlău ştie cât de dicil

a fost drumul. Cu atât mai intensă – bucuria. Printre participanţi: reprezentanţi ai

Guvernului, Parlamentului, Primăriei, Asociaţiei Israelienilor Originari din Hârlău

(AIOH), conducerii Comunităţilor din Iaşi, Botoşani, Bacău, lideri ai FCER-CM şi

CEB. Invitat de onoare – prof. univ. dr. Avinoam Şafran.

Momente de emoţie: Şeheheianu..., intonat de prim-cantorul Iosif Adler; deschi-

derea Aron Kodeş-ului; procesiunea cu Sefer Tora; Baruch Haba, intonat de Corul

Templului Coral (dirijor Robert Levensohn); serviciul religios ociat de prim-rabinul

Rafael Shaffer, rabinul Iaşiului şi al Moldovei, Yehoshua Aharonovitch, prim-cantorul

Iosif Adler.

Rugăciunea pentru pace în România şi Israel, în ebraică (prim-rabinul Shaffer)

şi în română (jurist Albert Lozneanu), imnurile de stat ale României şi Israelului,

interpretate de Carla Muşat, au dat un plus de solemnitate reinaugurării. Transmisia

on-line a fost asigurată de Laurenţiu Zilberman.

(Continuare în pag. 16)

IULIA DELEANU

O. Bănescu (stg.), Gh. Curcă, V. Opaschi şi S. Vexler

Aspect de la simpozionul de la Hârlău

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 7

În Templul „Unirea Sfântă” din Capita-

lă, fondat în 1836, a răsunat din nou cân-

tecul-binecuvântare Baruch Ata Adonai,

Eloheinu, Meleh HaOlam, Şeheheianu

Vekimanu Vehighianu Lazman Haze, in-

terpretat de Corul Templului Coral, dirijat

de Robert Levensohn, la revenirea acasă

a Muzeului de Istorie şi Cultură a Evreilor

din România (MICER). Muzeul, adăpostit

în acest lăcaş de cult, a fost îninţat în

1978 de şef-rabinul dr. Moses Rosen.

Reinaugurarea MICER, mult îmbo-

găţit şi mult mai complex, a avut loc

pe 7 iunie a.c., înainte de celebrarea

sărbătorii de Şavuot la Templul Coral. A

fost reorganizat întregul spaţiu muzeistic

pentru a servi mai bine scopului propus:

realizarea unui complex muzeal, format

din trei edicii, care să ilustreze istoria

evreilor din România în toată bogăţia

ei. Despre acest proiect a vorbit, în des-

chidere, directoarea Muzeului, Carmen

Hannah Ioviţu, în faţa unui numeros

public, din care au făcut parte invitaţi

speciali: P.S. Ieronim Sinaitul, episcop

vicar patriarhal; E.S. Valery Kuzmin,

ambasadorul Rusiei; E.S. Arthur Mattli,

ambasadorul Elveţiei; Tania Berg Rafaeli,

vice-ambasadorul Israelului în România;

Victor Micula, secretar de stat în MAE;

Aledin Amet, subsecretarul de stat în

DRI; Béla Krizbai, vicepreşedintele ICR;

Cornel Ilie, directorul adjunct al Muzeului

Naţional de Istorie a României (MNIR).

Au fost prezenţi lideri ai F.C.E.R., CEB,

BBR; prim-rabinul Rafael Shaffer, rabinul

Naftali Deutsch; preşedinta Fundaţiei

Lauder, Tova Ben Nun-Cherbis; directorul

şi secretarul ştiinţic ai CSIER, Adrian

Cioâncă şi Anca Tudorancea; membri

ai comunităţii bucureştene şi prieteni ai

lor, iubitori de artă.

Carmen Ioviţu a descris pe scurt

conţinutul actual al Muzeului, care, pe

lângă momente de istorie şi pinacotecă,

cuprinde – ca noutate – viaţa de zi cu

zi a evreilor de la sfârşitul secolului al

XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Ea a mulţumit nominal tuturor celor care

au contribuit la această modernizare a

Muzeului, echipelor dinafara şi dinăuntrul

comunităţii.

„Prin noua expoziţie propunem o ex-

plorare vizuală, bogată în imagini, a ceea

ce înseamnă viaţa şi casa evreiască,

bucătăria noastră gustoasă, marile sărbă-

tori, Brit şi Bat Mila, primele litere învăţate

la Heder, Bar şi Bat Miţva, nunta, Şabatul

etc”, a spus Carmen Ioviţu, care a adău-

gat: „Mulţumim pentru generozitate celor

care au dorit să participe la noua expune-

re prin donaţii şi custodii: Irina Cajal, Sybil

Benun, Carmen Întorsură Moldoveanu,

Felicia Waldman, Anca Tudorancea,

Rita Şapira, colegii Paul Rosenfeld şi

Magda Georgescu, Alexandru Măciucă,

prim-rabin Rafael Shaffer, Constantin

Savu (Craiova), Berta Wexler (Z’’L),

fam. Idel Sternlieb, fam. Schwefelberg,

prin nepoata Michaela Constantin, fam.

Tauberg Bălăcescu. Fotograi donate de

Alex Spineanu, Cristian Popescu, Ionel

Horn, Robert Schorr, Anca Tudorancea,

Risha Deutsch, Miruna Lavi, Rodica Că-

ciularu, Manuela Marcovici, Serena Adler,

Yehuda Livnat, Fanny Weisglass.

Mulţumim, de asemenea, lui Cristi

Şerban şi Bogdan Antonese (Suprasec)

pentru profesionalism şi promptitudine,

lui Dan Rădulescu, Marian Weiner, Dan

Lăptoiu pentru sprijinul acordat”.

O concepţie muzeistică

în acord cu secolul XXI

După ce a tăiat panglica inaugurală,

secretarul general al F.C.E.R., Eduard

Kupferberg, a amintit că reinaugurarea

Templului a fost făcută de Hanuca 5777,

în care directorul DAPI, ing. Rudy Marco-

vici, şi directorul adjunct, arh. Lucia Apos-

tol, împreună cu echipa lor, au pus mult

suet. Concepţia actuală a Muzeului este

modernă, în acord cu veacul XXI. Muzeul

răspunde întrebării: de ce Dumnezeu

ne-a poruncit să facem din memorie una

din valorile noastre fundamentale, ind o

ilustrare a vieţii evreieşti în România de

la începuturi – cu menţiunea că, înainte

de război, existau circa 800 000 de evrei

– până în prezent. Muzeul va  şi gazda

unor manifestări culturale organizate de

F.C.E.R. Secretarul general a salutat

participarea unor înalţi oaspeţi.

Lăcaş emblematic pentru

comunitatea evreiască din România

În cuvântul său, Victor Micula, se-

cretar de stat în MAE şi şeful delegaţiei

României la IHRA, a arătat că astfel de

proiecte reprezintă unul din mijloacele de

luptă împotriva discriminării, intoleranţei,

extremismului, „fenomene care, din păca-

te, sunt în creştere alarmantă astăzi, atât

în România cât şi la nivel internaţional”.

Muzeul, a subliniat vorbitorul, „va arăta

publicului contribuţia comunităţii evreieşti

la tezaurul multicultural al României.

Redeschiderea acestui muzeu emble-

matic pentru comunitatea evreiască din

România este o realizare deosebită a co-

munităţii”, sub conducerea preşedintelui,

dr. Aurel Vainer. În context, Victor Micula

a vorbit despre cele două iniţiative ale

Preşedinţiei României la UE vizând com-

baterea antisemitismului – conferinţele de

la Bruxelles şi Bucureşti – şi a anunţat

organizarea în Capitală, la 17 şi 18 iunie

a.c., a unei reuniuni internaţionale de

combatere a antisemitismului, împreună

cu Congresul Mondial Evreiesc.

Pagini din istoria Muzeului

Secretar de stat adjunct în Ministerul

Culturii, membră în Comitetul Director al

F.C.E.R., Irina Cajal a mulţumit dr. Aurel

Vainer pentru că a dat Muzeului numele

tatălui ei, acad. Nicolae Cajal, preşe-

dinte al F.C.E.R.

între 1994-2004.

Vorbitoarea a re-

trăit momente de

la „deschiderea,

în 1978, a aces-

tui Muzeu, lăcaş

de cultură în vre-

muri de restrişte”

aducând evreilor

români bucuria de

a avea „un muzeu

al lor”. Un aport

esenţial a revenit jurnalistului şi scri-

itorului Marius Mircu, coordonator, în

acea vreme, al Arhivei F.C.E.R. Atunci

au lucrat la realizarea Muzeului dr. Lya

Benjamin, dr. Hary Kuller, Cella Manea.

La prima restaurare, în 2000 – făcută

în onoarea primei ediţi a Zilei Culturii

Evreieşti în România – alături de dr. Lya

Benjamin şi dr. Hary Kuller s-a implicat şi

Irina Cajal. Ea a evocat memoria fostei

directoare a Muzeului, Carmen Dumitriu,

şi a subliniat devotamentul, priceperea

actualei echipe, care a dăruit Bucureş-

tiului „o bijuterie”: directoarea Muzeului,

Carmen Ioviţu, dr. Anca Tudorancea,

secretar ştiinţic al CSIER, Magda Geor-

gescu, Sandu Măciucă, Paul Rosenfeld,

Hilda Grünberg, Rodica Blendea. Au

fost menţionate meritele secretarului

general al F.C.E.R., Eduard Kupferberg,

directorului DAPI, ing. Rudy Marcovici,

directorului DCIAM, Robert Schorr. Irina

Cajal a amintit rolul jucat de tatăl ei în

viaţa socială ca savant şi preşedinte al

F.C.E.R., i-a elogiat omenia, dedicarea

faţă de familie. Profesorul Nicolae Cajal

a fost „prieten nepreţuit, partener loial

până la sacriciu. A creat o civilizaţie a

relaţiilor între oameni, conducându-se

după principiul «să nu ai intoleranţă

decât faţă de intoleranţă»”.

Tova Ben Nun-Cherbis a elogiat me-

moria profesorului Nicolae Cajal z.l., care

a ajutat-o să îninţeze actuala Şcoală

„Laude-Reut”, prima şcoală evreiască

postbelică din România, îndemnând-o

pe Irina Cajal să continue opera socială

a tatălui ei.

Călătorie în viaţa evreilor

de altădată

Exprimându-şi bucuria pentru nu-

meroasa participare la redeschiderea

Muzeului, directorul Departamentului

Cultură, Robert Schorr, a accentuat

asupra importanţei Muzeului, creat de

şef- rabinul dr. Moses Rosen, ca punct

de atracţie turistică în Bucureşti. Muzeul

face parte dintr-un complex muzeal con-

sacrat istoriei evreilor români. „În această

clădire, vizitatorii vor călători în viaţa lor

de altădată, vor revedea tablouri ale unor

mari pictori evrei (Victor Brauner, M. H.

Maxy, Marcel Iancu, Tia Peltz, Margareta

Sterian, Toma Hirth) şi neevrei (Ştefan

Luchian, Octav Băncilă)”. La Sinagoga

Mare, Muzeul Holocaustului este în curs

de reamenajare şi dorim ca şi acolo lu-

crurile să e prezentate la nivelul anilor

2019-2020 din punctul de vedere al

conceptului şi al tehnologiei“, a precizat

Robert Schorr. Etajul II al Templului Coral

urmează să adăpostească Muzeul Cultu-

lui Mozaic din România.

Cornel Ilie, director adjunct al MNIR,

a apreciat eforturile făcute pentru realiza-

rea Muzeului în noua sa înfăţişare, având

caracter istoric, documentar, artistic şi

cultural. Muzeul Naţional de Istorie a

României va continua colaborarea, foarte

rodnică şi până acum, cu acest Muzeu,

cu diferitele departamente ale F.C.E.R, a

arătat vorbitorul.

Donaţii din partea unor

israelieni originari din România

Directorul Centropa, cu sediul la Vie-

na, Eduard Serotta, a felicitat conducerea

F.C.E.R. pentru proiectul complexului

muzeal în cele trei sinagogi bucureştene

importante, considerând MICER „unul

din cele mai importante centre de istorie

şi cultură evreiască din sud-estul Euro-

pei”, declarând că „se simte motivat să

colaboreze cu prietenii săi din România”.

Tania Berg Rafaeli, vice-ambasador

al Israelului în România, şi-a manifestat

bucuria de a participa la acest eveniment,

cu atât mai semnicativ cu cât reinaugu-

rarea Muzeului are loc în ajunul sărbătorii

de Şavuot, o mare sărbătoare a poporului

evreu. Acest proiect este deosebit de im-

portant şi va  un punct de referinţă pentru

istoria evreilor din România. Muzeul va

contribui la păstrarea memoriei comuni-

tăţii evreieşti şi la descoperirea culturii

evreieşti şi israeliene, bucurându-se de

donaţii din partea unor israelieni originari

din România.

Carmen Ioviţu a mulţumit pentru do-

naţie sculptoriţei israeliene originare din

România, Rita Shapira, şi echipei DAPI.

Realizare

formidabilă

P r e ş e di n t e -

le CEB, ing. Paul

Schwartz, a consi-

derat că reinaugu-

rarea Muzeului şi

eforturile depuse

de numeroşi par-

ticipanţi implicaţi

în nalizarea pro-

iectului este o realizare formidabilă, iar

ceea ce se vede dă impresia că totul este

nou. Vorbitorul şi-a exprimat satisfacţia

că Muzeul va purta numele profesorului

Cajal, pe care l-a cunoscut bine şi a făcut

observaţia că, dintre toate titlurile pe care

le avea, Nicolae Cajal îl prefera pe cel de

profesor. Preşedintele CEB i-a felicitat pe

realizatorii frumosului Muzeu, urându-le

succes în continuare.

Participanţilor le-a fost oferită o tra-

taţie specică de Şavuot, pregătită la

Complexul alimentar „Martin Băluş” al

Căminului „Rosen”. Mulţumiri pentru

organizare li se cuvin lui Eduard Kupfer-

berg, Robert Schorr, Silvian Horn, Rudi

Marcovici, Silviu Dancu (Muzeul MARe),

Jean Bercu, Andreei Varodin.

IULIA DELEANU

EVA GALAMBOS







În seara de 31 mai 2019, JCC Bu-

cureşti a organizat un Şabat în stil idiş,

cu prilejul Zilei Limbii şi a Teatrului Idiş.

Kabalat Şabat a fost condus de Eduard

Kupferberg, secretar general al FCER-

CM şi directorul Cancelariei Rabinice.

Oneg Şabat, coordonat de Adrian

Gueron, directorul JCC Bucureşti, a

constituit un eveniment cultural-religios

de substanţă. La masa rituală a partici-

pat un grup de francezi din mediul aca-

demic, evrei sau prieteni ai iudaismului,

unii dintre ei membri ai Lojii B’nai B’rith

din Franţa, după cum a relatat prof. univ.

dr. Carol Iancu, de la Universitatea din

Montpellier, care a condus grupul.

În cadrul Oneg Şabat-ului dedicat

culturii idiş, volumul lui Isaac Bashe-

vis Singer „Un băieţel în căutarea lui

Dumnezeu: o lumină personală asupra

misticii” (tradus de Cătălin Bosoi) a

fost prezentat de dr. Claudia Bosoi,

redactorul cărţii recent apărute la Edi-

tura Hasefer. Vorbitoarea a descris

locul pe care îl ocupă acest volum în

economia operei lui Bashevis Singer,

a formulat principalele întrebări la care

sunt căutate răspunsuri în carte (legate

de religie, mistică, suferinţa oamenilor

şi a animalelor, construirea unei etici

personale a protestului, declanşarea

unui război privat cu Atotputernicul) şi a

evocat modul diferit în care se raportau

la religie eroul Isaac şi familia lui, ilus-

trând cu exemple din text.

Eduard Kupferberg a comentat

pericopa săptămânii („Dacă veţi umbla

E. Kupferberg la festivitatea de reinaugurare

Magda Georgescu (stg), Carmen

Ioviţu (centru) şi Anca Tudorancea

P. Schwartz,

preşedintele C.E.B.

(Continuare în pag. 26)

C.B.

8 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

I U D A I C A



Printre zilele de doliu şi amintire, păstrate ca zile de post,

este 17 Tamuz, data spargerii zidurilor Ierusalimului de către

regele babilonian Nabucodonosor. Acest fapt s-a petrecut în

anul 586 înaintea erei noastre. A fost o victorie a armatei Ba-

bilonului asupra Regatului Iehuda (sau Iudeea), cunoscut şi

sub denumirea Regatul Sudic, din perioada Primului Templu

de la Ierusalim. Regatul Israelului, cunoscut şi sub denumirea

Regatului Nordic, fusese cucerit de regele asirian Sargon al II-

lea în anul 722 înaintea erei noastre. Tot în ziua de 17 Tamuz,

în anul 70 era noastră, în perioada celui de Al Doilea Templu

de la Ierusalim, a avut loc spargerea zidurilor Ierusalimului,

pentru a doua oară, de către generalul (devenit ulterior împărat)

roman Titus.

Observăm dubla tragedie petrecută în aceeaşi zi, la o dife-

renţă de 656 de ani. În privinţa datei primului atac şi a primei

spargeri a zidurilor Ierusalimului, în anul 586 înaintea erei

noastre, Cartea profetului Yirmiyahu (Ieremia, 52, 6-8) men-

ţionează data de 9 Tamuz, deci observăm o diferenţă de opt

zile. Talmudul Babilonian acceptă data menţionată de profetul

Ieremia ca ind corectă, dar consideră că distrugerea celui de

Al Doilea Templu de la Ierusalim a fost mai importantă. Acest

fapt a provocat coincidenţa, data de 17 Tamuz ind acceptată

pentru ambele catastrofe istorice din acest motiv.

Mişna armă că în ziua de 17 Tamuz s-au mai întâmplat

încă patru nenorociri care au lovit poporul lui Israel. În acea zi,

Moşe a spart Tablele Legii. Jertfele au încetat să e aduse în

Primul Templu de la Ierusalim. Apostomos, un păgân, a ars Sulul

Torei în sanctuarul Templului de la Ierusalim. Tot Apostomos a

introdus un idol în acest sanctuar în aceeaşi zi.

În ziua de 17 Tamuz, postul începe dimineaţa, odată cu re-

vărsatul zorilor, şi se termină seara, atunci când apar trei stele

pe cer. Această zi de post este legată de ziua de doliu şi de

post 9 Av (Tişa beAv), ziua distrugerii Celor Două Temple de la

Ierusalim. Ziua de 9 Av îi urmează după trei săptămâni. Peri-

oada dintre aceste două zile de doliu şi de post este ea însăşi

o perioadă de doliu, numită bein hameiţarim (între strâmtori).

Această perioadă este împărţită în două. Prima etapă este de la

17 Tamuz până la 29 Tamuz. Prima zi este postul de 17 Tamuz,

iar în zilele următoare sunt interzise petrecerile, printre care

căsătoriile; sunt interzise şi bărbieritul, aranjarea feţei, consumul

unui fruct nou, îmbrăcarea unei haine noi, dansul, petrecerea.

În etapa a doua, de la 1 Av (Roş Hodeş Av, sau Roş Hodeş

Menahem Av) până în ziua de 9 Av interdicţiile se înăspresc:

este interzis consumul de carne şi de vin, cu excepţia zilei de

Şabat (vineri seara şi sâmbătă). În privinţa postului de 17 Tamuz,

el include şi aspecte speciale în rugăciune, ca şi alte zile de

post: sunt citite rugăciunile Slihot (cereri de iertare), este citită o

secţiune specială din Tora, este introdus un paragraf special în

rugăciunea de Şmone-Esre (Cele Optsprezece Binecuvântări),

Aneinu. Începutul acestui paragraf, în traducere românească,

este: „Ascultă-ne, Doamne, în ziua de post în care ne chinuim,

pentru că suntem într-o suferinţă mare”.

Să ne amintim că ziua de 17 Tamuz a intrat şi în folclorul idiş.

Cu umorul lor tragic, evreii din Europa Răsăriteană de altădată,

printre care şi cei din România, porecleau Şăvusăvă Tamuz o

femeie agasantă, înaltă şi deşirată, care nu-i lăsa pe cunoscuţi

în pace ceasuri întregi. Ulterior, porecla s-a extins şi asupra

unui bărbat de acelaşi fel. Logica acestui aspect folcloric era

că 17 Tamuz este vara, pe căldură, iar ziua de post este lungă

şi insuportabilă, de parcă nu se mai termină. Poate că aceeaşi

origine ar avea-o şi expresia „mare cât o zi de post”.

Ţom kal (Post uşor) celor care vor posti de 17 Tamuz!

LUCIAN-ZEEV HERŞCOVICI

Israelul a devenit ceea ce este

prin educaţie

Invitat la conferinţă, E.S. David

Saranga, ambasadorul Israelului în Ro-

mânia, a scos în evidenţă importanţa pe

care statul evreu o acordă educaţiei şi

faptul că Israelul a devenit ceea ce este

prin educaţie iar astăzi trebuie să facă

faţă provocărilor sistemului educaţional.

Emigranţii au investit în educaţia copiilor

lor chiar şi înainte de crearea statului,

când s-au organizat o serie de institute

de învăţământ superior ca Technionul la

Haifa, Universitatea Ebraică din Ierusa-

lim, Şcoala de artă Bezalel sau Institutul

Weizmann. Astăzi funcţionează în Israel

66 de institute de învăţământ superior la

o populaţie de aproximativ nouă milioane

de locuitori.

La ora actuală, Israelul se confruntă

cu o mare provocare: în curând, 50%

dintre elevi vor proveni din familii reli-

gioase. Paralel, se înregistrează şi o

creştere a tineretului arab. Până acum a

existat un echilibru: o pătrime dintre elevi

provenea din familii seculare, o pătrime

din cele ultrareligioase, o pătrime religioşi

mai moderaţi şi o pătrime arabi. Fiecare

dintre aceste categorii are propriul sistem

educaţional, iar grupurile nu se întâl-

nesc. Potrivit tendinţelor, situaţia se va

schimba, ceea ce va afecta şi problema

serviciului militar obligatoriu.

Prorector Liliana Popescu şi Andrei

Ţăranu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Po-

litice, au vorbit despre succesul Centrului

de Studii Israeliene, a cărui existenţă a

contribuit la întărirea relaţiilor româno-

israeliene.

Predarea Holocaustului

în şcolile israeliene

Prima sesiune a conferinţei a fost des-

chisă de comunicarea susţinută de prof.

Rafael Vago, istoric de la Universitatea

Tel Aviv: „Viitorul trecutului. Dilemele

educaţiei despre Holocaust din Israel”.

Vorbitorul a făcut un scurt istoric al aces-

tui subiect, al dicultăţilor întâmpinate în

introducerea predării istoriei Holocaustu-

lui în şcoli şi a arătat că, până la procesul

lui Eichmann, subiectul nu a fost abordat,

supravieţuitorii nu vorbeau, iar Holoca-

ustul era înconjurat de tăcere. Apariţia

martorilor la proces a deschis calea măr-

turiilor, inuenţând esenţial decizia de a

se preda despre Holocaust în şcoli. De

asemenea, Războiul de Şase Zile şi cel

de Yom Kipur au contribuit la conştienti-

zarea existenţei unor pericole la adresa

evreilor. Pe parcurs au fost redeniţi unii

termeni, ca de pildă „eroismul”, şi s-a

recunoscut că el se poate referi nu numai

la cei ce au participat la rezistenţa activă,

ci şi la supravieţuitorii din lagăre. Intro-

ducerea în curriculumul învăţământului

preuniversitar a studierii Holocaustului

şi excursiile în Polonia pentru vizitarea

lagărelor au contribuit la o mai bună

cunoaştere a

acestui capitol

tragic al istoriei

evreilor.





„Dumnezeu a coborât pe Muntele

Sinai” (Exod 19-20). În lumea de până

atunci pătrundea conştiinţa că există „un

ochi care vede” ce săvârşim, o „ureche

care aude” ce gândim, ce spunem, că

„toate faptele ne sunt înscrise în Cartea

Vieţii”. Evreii ieşiseră din „casa sclaviei”

şi din mediul idolatru dar, când au trăit

Revelaţia Divină primind Tora, s-au con-

stituit ca naţiune. O naţiune în care religie,

cultură, civilizaţie se întrepătrund. Când

a fost dată Tora, Muntele Sinai, pleşuv, a

înverzit. În amintirea acelei clipe, metafo-

ră a vieţii înorind prin Învăţătură, Templul

Coral, unde a avut loc Tikun Leil Şavuot

5779, a fost împodobit cu verdeaţă şi ori.

Cele Zece Porunci au fost scrise

pe două Table ale Legii. În prima sunt

statuate relaţiile între om şi Dumnezeu;

în cea de-a doua – relaţiile dintre om şi

om. Îndatoririle omului faţă de Dumnezeu

şi faţă de societate interferează. Omul

devine inţă morală.

Seria de conferinţe dedicate sărbătorii

a fost precedată de serviciul religios de

Minha Maariv, ociat de prim-cantorul

Iosif Adler şi cantorul Emanuel Pusztai.

Corul Templului Coral (dirijor Robert Le-

vensohn) i-a dat un plus de solemnitate.

În public – lideri ai F.C.E.R., CEB, BBR,

oameni de cultură.

„O sărbătoare fără nume”

În deschidere, preşedintele CEB,

ing. Paul Schwartz, a arătat că valorile

fundamentale ale iudaismului sunt viaţa,

pacea şi iubirea de Tora. Atunci când

se impune salvarea unei vieţi, orice altă

obligaţie trece în plan secund. Dorinţa de

pace este atât de puternică încât salutul

cotidian între evrei e Şalom. Educaţia

are rol esenţial în structurarea poporului

evreu, în istoria lui. A învăţa echivalează

cu a înţelege spiritul Legii prin stimula-

rea Întrebării, motorul performanţelor

intelectuale.

Şavuot – a spus secretarul general

al F.C.E.R., Eduard Kupferberg – este

una din cele trei sărbători de pelerinaj la

Templul din Ierusalim, alături de Pesah şi

Sucot. „O sărbătoare fără nume”. Şavuot,

în ebraică, înseamnă săptămâni, indi-

când sfârşitul perioadei de numărare a

Omer-ului. Dumnezeu a întrebat poporul

evreu dacă acceptă Legea. Prin răspun-

sul armativ, libertatea zică devine stare

de spirit riguroasă: respectarea Celor

Zece Porunci ale Divinităţii. Şavuot e şi

sărbătoarea primei recolte, când erau

aduse ofrande la Templul din Ierusalim.

Se citeşte Cartea lui Ruth, o naraţiune

din perioada secerişului.

Confesiunea directorului Centropa,

Eduard Serotta, jurnalist şi fotograf, a

pornit de la prima sa vizită în România,

în 1987; întâlnirea cu şef-rabinul Rosen;

fotograi din călătoria prin ţară. Revine în

1999, când vizitează evrei acasă, aă po-

veştile unor fotograi-document, se naşte

ideea creării Institutului de prezervare a

vieţii evreilor din Europa Centrală şi de

Sud-Est, Centropa, cu expoziţii itinerante.

Proiecţii de lm au ilustrat expunerea.

Consideraţii despre misiunea biblică

şi actuală de lider evreu

Prof. univ. dr. Liviu Rotman, coordona-

torul Centrului de Studii Israeliene „Theo-

dor Herzl” din cadrul SNSPA, a creionat

prolul şef-rabinului dr. Moses Rosen

(1948 – 1994), personalitate emblematică

a comunităţii evreieşti din România, din

perspectivă documentară şi personală.

Vorbitorul a reliefat portretul unui lider co-

munitar cu merite incontestabile, cu atât

mai mult cu cât perioada în care a condus

F.C.E.R. s-a suprapus unei epoci dicile

din punct de vedere social şi politic. Deloc

străin de realităţile din Israel, implicat în

viaţa politică a României acelor ani, dr.

Moses Rosen a dominat dinamica vieţii

evreieşti din România, luptând pentru

binele general al obştii lui. Decesul său,

survenit în 1994, despre care profesorul

Rotman a mărturisit că avea să-l ae din

ziarul Le Monde, reiterează încă o dată

dimensiunea recunoaşterii sale pe plan

internaţional.

Întâlnirea între Moşe şi Dumnezeu

(Exod 3, 1-6) a fost tema consideraţiilor

făcute de prof. univ. dr. Madeea Axinciuc.

Au fost decodate metaforele premer-

gătoare: păstor – lider; ţinta traseului –

dincolo de pustiu: Muntele Domnului, la

Horeb, adică, Muntele Sinai; un drum în

singurătate prin deşert; rugul care nu se

mistuie – intuirea prezenţei Divine. Dum-

nezeu n-are atribute zice, i se aude doar

vocea. Dialogul are o extraordinară conci-

zie. Sacralitatea e explicită: pământul din

preajmă e sfânt, drept care Dumnezeu

îi cere lui Moşe să se descalţe. Moşe

şi-acoperă faţa, „îşi face tainic chipul”.

Nu există descrieri, adjective, digresiuni.

Concentrarea, tensiunea conferă forţă

textului. Dumnezeu îl alege pentru a duce

la bun sfârşit o misiune covârşitoare: de

la eliberarea evreilor din robie la transmi-

terea Decalogului. Moşe devine Rabenu

– Învăţătorul nostru. Este singurul om

care L-a văzut pe Dumnezeu.

Comunicarea prim-rabinului Rafael

Shaffer, „Identitatea iudaică în era moder-

nă”, a vizat o serie de aspecte privind mul-

tiplele valenţe ale acestui concept. Dacă

până spre începutul perioadei moderne a

istoriei, identitatea iudaică şi gradul de im-

plicare în societate erau caracterizate prin

respingere sau limitare drastică, realităţile

contemporane influenţează schimbări

în perceperea conceptului şi duce la o

structurare pe diverse paliere: identitate-

rezistenţă; identitate conştientă - identi-

tate inconştientă. Toate au reprezentare

bine conturată atât în comunităţile din

Diaspora, cât şi în societatea israeliană.

Vorbitorul a opinat că aceste modalităţi

de exprimare a identităţii nu intră în con-

tradicţie. Ele sunt cauzate, pe de-o parte,

de factorii socio-politici actuali, pe de alta,

de felul de raportare a ecărui individ la

societate şi la mecanismele sale.

Participanţii au fost invitaţi la ilustrarea

gastronomică a sărbătorii, pregătită de

colectivul Bucătăriei „Băluş” - Căminul

„Rosen”, prin grija Serviciului Adminis-

trativ (coordonator Jean Bercu).

IULIA DELEANU

DAN DRUŢĂ





În zilele de 21 şi 22 mai a.c., Centrul

de Studii Israeliene „Theodor Herzl”,

din cadrul SNSPA a organizat cea de

a şaptea ediţie a conferinţei internaţio-

nale anuale „Educaţia în Israel: tradiţii,

provocări şi identităţi sioniste”. Ca în

ecare an, au participat profesori din

Israel şi cercetători din România.

Deschizând lucrările, prof. Liviu

Rotman, directorul Centrului, a subli-

niat că această conferinţă a devenit o

tradiţie a Centrului datorită importanţei

pe care Israelul o acordă educaţiei,

lucru deloc uşor ţinând cont de diversi-

tatea populaţiei din ţară. La rândul său,

prof. Remus Pricopie, rector al SNSPA,

a salutat conferinţa, subliniind atenţia

acordată educaţiei şi în România.

(Continuare în pag. 26)

CLAUDIA BOSOI

EVA GALAMBOS

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 9

Primul Marş al Memoriei în amintirea

celor 135.000 de evrei din Transilvania de

Nord deportaţi la Auschwitz a fost orga-

nizat de Asociaţia Sionistă din România

(ASR) şi Federaţia Comunităţilor Evre-

ieşti din România (FCER), cu sprijinul

Fundaţiei Caritatea, JDC România, MCA

România - Centrul pentru Monitorizarea

şi Combaterea Antisemitismului, în peri-

oada 16-20 mai 2019. În ziua împlinirii a

75 de ani de la plecarea din gara Košice

a primului tren cu 300 de evrei îmbarcaţi

la Sighetu Marmaţiei în vagoane pentru

vite, 75 de reprezentanţi ai comunităţilor

evreieşti din Arad, Alba Iulia, Braşov şi

obştea din Sfântu Gheorghe, din Brăila,

Bucureşti, Bistriţa, Cluj, Sighet, Suceava,

Zalău şi Târgu Mureş am plecat de la Cluj

spre Auschwitz. După o scurtă oprire la

Sinagoga Mare Ortodoxă din Oradea,

unde am fost întâmpinaţi de preşedintele

Felix Koppelmann şi de câţiva membri ai

comunităţii evreieşti orădene, am plecat

spre Košice. Aici am făcut un popas la

Sinagoga Ortodoxă. Înaintea Holocaus-

tului, la Košice era una dintre cele mai

mari comunităţi din Slovacia. Între 16

mai şi 5 iunie 1944, aproape toţi evreii

din oraş au fost adunaţi în sinagogă şi au

fost deportaţi la Auschwitz. Într-o ridă au

fost păstrate cu grijă cuvintele scrijelite

pe perete de unul dintre deportaţi: „Oare

unde ne duc?”

Petrecem noaptea la Veľká Lomnica

şi a doua zi, dis de dimineaţă, pe o şosea

şerpuită prin munţii Tatra acoperiţi de

zăpadă, plecăm spre Polonia. La ora 11

trebuie să m la Auschwitz. Imagini cu

case şi grădini îngrijite se succedă cu

repeziciune. Brusc, apar clădirile lagăru-

lui. În autocar se face pentru prima dată

tăcere deplină.

Muzeum Auschwitz

Echipa de organizare – Maximillian

Marco Katz, Eduard Kupferberg, Dan Flo-

roian, Raluca Lazăr, Cristina Plugaru şi

Tiberiu Roth – împart pietrele, lumânările,

rucsacii, kipa şi baticurile albastre pentru

ceremonia de comemorare, care va avea

loc la Birkenau. Deocamdată, suntem la

Auschwitz I. „Muzeum Auschwitz”, după

cum scrie pe o tăbliţă indicatoare. Ne

preiau ghizii, ne împărţim în trei grupe.

Merg în grupa în care sunt artistul fotograf

Andrei Klein, născut în 1942, în lagărul

Moghilev din Transnistria, într-o familie

de evrei originari din Cluj, şi Andrei Irimie

Stern, din Arad, care la cei peste 90 de

ani ai săi a făcut această călătorie, deloc

uşoară, în memoria evreilor ardeleni care

au murit la Auschwitz-Birkenau. A. Klein

poartă la rever Medalia „Serviciul Credin-

cios”, conferită de preşedintele României.

Trecem de controlul antitero şi ni se

împart căştile. Se aude un sunet de clo-

pot. Intrăm pe poarta celui mai mare lagăr

de exterminare a evreilor. „Arbeit macht

frei”. Ghida spune istoria lagărului. Sec.

Ca la muzeu. Deşi doar evreii şi romii au

fost supuşi efectiv procesului de selecţie

şi exterminare, prezentarea include şi po-

lonezi, ruşi şi opozanţi ai regimului nazist.

„Iniţial, Auschwitz a fost destinat polone-

zilor”, ne repetă ghida de câteva ori. De-

oarece existau barăcile militare poloneze,

era situat la intersecţia principalelor linii

feroviare europene şi asigura o izolare

ecientă, naziştii au considerat lagărul

optim pentru aplicarea „soluţiei nale”. Ne

arată locul orchestrei în acordurile căreia

se făcea selecţia. Prima oprire o facem la

Blocul 4. Informaţii generale despre Ho-

locaust, fotograi cu oţeri SS şi o hartă

cu oraşe din care veneau trenurile către

moarte. Clujul este pe hartă. Fotograi cu

evreii din Ungaria, de la triaj – gazare sau

muncă. „Femeile însărcinate şi copiii sub

16 ani erau trimişi direct la gazare”, aud

în căşti vocea neutră a ghidei.

Intrăm în blocul următor. Ghida: „Aici

se află obiectele personale ale celor

deportaţi în lagăr”. Grupurile de vizitatori

fotograază tot, din toate poziţiile. Munţi

de valize, ochelari, perii, haine şi panto

de toate mărimile, inclusiv pentru sugari,

proteze ale persoanelor cu handicap,

farfurii de tablă şi căni. A. Klein foloseşte

aparatul foto pentru a înregistra încă o

dată dovada ororilor. Şi prezenţa celor

care nu uită ce s-a întâmplat aici.

A. Stern merge prin faţa vitrinelor. Se

opreşte rar, oftează din când în când şi

reacţionează imediat ce vocea ghidei se

pierde din căşti. Vrea să audă tot.

Ghida: „În vitrina din stânga vedeţi păr

uman, colectat de la deţinuţi, în dreapta

sunt documente ale deportaţilor”. Simt un

nod în gât. Atât de simplu să e? Stânga-

dreapta. Mai departe văd totul ca prin

ceaţă: cutiile goale de Zyklon B, folosit la

gazarea deportaţilor, crematoriul, utilizat

o perioadă şi pentru gazare, eşafodul pe

care a fost executat comandantul lagăru-

lui după eliberare şi din nou sârma ghim-

pată a gardului electricat. Turişti veniţi

din toată lumea îşi fac sele-uri. În faţa

fotograilor deţinuţilor, în faţa gardului,

chiar şi în faţa crematoriului.

Izkor, Shivah şi Matzevah

pentru cei 135.000 de evrei

deportaţi din Transilvania de Nord

Într-o atmosferă apăsătoare plecăm

spre lagărul de exterminare Birkenau. Un

uriaş cimitir fără morminte. Majoritatea

barăcilor au fost distruse de nazişti, îna-

inte de sosirea armatei sovietice,

în încercarea de a şterge urmele

crimelor. La fel şi cele două centre

de gazare. Ruinele sunt păstrate

aşa cum au fost găsite.

În baraca nr. 3, rabinul Zvika Kr

şi cantorul Emanuel Pusztai încep

Izkor. Li se alătură ceilalţi. Apoi

Shivah. În tăcere şi cu picioare de

plumb pornim spre locul unde va 

dezvelită Matzevah. De-a lungul şi-

nelor de cale ferată trecem pe lângă

un vagon din 1913, lăsat pe şine în

memoria evreilor deportaţi. Ghida

ne spune că este „un vagon original”.

Lângă clădirea unde se aau came-

rele de gazare şi crematoriul, care a fost

distrusă, pe locul unde se aa groapa în

care se arunca cenuşa oamenilor gazaţi

este aşezată placa de granit dedicată

victimelor Holocaustului din Nordul

Transilvaniei, adusă tocmai de la Braşov.

Preşedintele ASR, Tiberiu Roth, secreta-

rul general al FCER, Eduard Kupferberg,

şi vicepreşedintele ASR, Marco Katz, ne

reamintesc de ce suntem aici. Rabinul

spune rugăciunile cuvenite. Punem

pietrele de aducere aminte şi aprindem

lumânările în memoria celor 135.000 de

victime şi a celor peste 25.000 de copii din

Ardealul de Nord care şi-au găsit sfârşitul

la Auschwitz-Birkenau. Mă uit la A. Stern,

cum se apleacă să aşeze lumânarea şi

piatra lângă Matzevah. Îl întreb de unde

are puterea pentru această dureroasă

călătorie. „Este un îndemn interior. Con-

sider că am datoria să iau parte la orice

manifestare a poporului meu, la paginile

negre şi la bucuriile sale”, îmi răspunde.

Spune că a mai fost o dată la Auschwitz-

Birkenau în anii ’60 şi, prin comparaţie,

apreciază că importanţa pe care o

acordă oamenii acestui loc înorător s-a

diminuat. „Când paginile istoriei trec în

pagina muzeală, importanţa lor scade.

E resc. În anii ’60 am fost împreună cu

copiii şi soţia. Impresiile au fost profunde

şi dramatice”, îşi aminteşte, completând

că nici acum, după atâţia ani, nu poate

înţelege ce s-a întâmplat şi cum a fost

posibil Holocaustul.

De îndată ce s-a încheiat ceremonia,

o ploaie deasă ne spală şi ne întoarce

la viaţă din acest tărâm al suferinţei, al

traumelor şi al morţii.

Marşul Celor Vii – „Salvezi o viaţă,

salvezi o lume”

Şabatul l-am petrecut în Cracovia, la

Sinagoga Habad, vineri seara, şi cu un

Marş al Celor Vii, în ziua de sâmbătă.

Însoţiţi de Ana, o poloneză vorbitoare de

limba română şi bună cunoscătoare a

istoriei poporului evreu, am mers la pas

prin cartierul Kazimierz, zona evreiască.

Am văzut Sinagoga Înaltă, transformată în

muzeu, Sinagoga Nouă, Sinagoga Veche

şi Cimitirul Vechi, Sinagoga Reformată

(Progresistă), unde am cunoscut-o pe

Tanya Segal, prima femeie rabin din Po-

lonia, am admirat clădirile vechi bine păs-

trate, multe restaurate şi renaşterea vieţii

evreieşti. Ana ne-a spus că după 1990

partea evreiască a cartierului Kazimierz a

înorit şi a devenit unul dintre principalele

puncte de atracţie turistică ale Cracoviei.

După-amiază, în Marşul Celor Vii ajun-

gem în Piaţa Scaunelor sau Piaţa Eroilor

Ghetoului. În amintirea celor aproape

17.000 de evrei din ghetoul din Cracovia,

la iniţiativa Primăriei, doi arhitecţi polonezi

şi cinci sculptori au transformat piaţa într-o

scenă a memoriei, iar singura farmacie

din ghetou, a polonezului Tadeusz Pan-

kiewicz („Drept între Popoare”), într-un

mic muzeu al Holocaustului.

Muzeul „Oskar Schindler”, omul de

afaceri german care a salvat de la moarte

1.200 de evrei, de asemenea „Drept între

Popoare”, găzduieşte expoziţia perma-

nentă „Cracovia: Ocupaţie 1939-1945”,

ce ilustrează viaţa în perioada stăpânirii

naziste. După război, fabrica lui Schindler

a fost naţionalizată şi a devenit proprie-

tatea statului polonez, ulterior preluată

de o companie de telecomunicaţii. În

anul 2002 a fost abandonată, iar trei ani

mai târziu a fost cumpărată de Consiliul

Local şi transformată în secţie a Muzeului

de Istorie a Cracoviei. În muzeu, Ana ne

spune povestea polonezilor intersectată

cu a evreilor în timpul stăpânirii naziste.

„Salvezi o viaţă, salvezi o lume”, citează

ea din Talmud. Ne conduce cu dibăcie în

atmosfera oraşului sub ocupaţie, recreată

cu ajutorul tehnicii moderne. Impactul vi-

zual şi audio este puternic, îţi atenuează

crisparea generată de senzaţia de dez-

voltare a unei „industrii a comemorării”,

despre care a vorbit la un moment dat

Eduard Kupferberg, şi de „efortul deosebit

făcut de gazdele poloneze de a distanţa

Polonia de ororile Holocaustului şi de

a îngloba crimele împotriva evreilor în

crimele comise de nazişti şi împotriva

polonezilor”, după cum a considerat

Marco Katz.

N-am plecat din Cracovia fără să

vizităm seara şi Oraşul Vechi, plin de

viaţă până la ore târzii din noapte. În

drumul înapoi spre casă ne-am oprit la

Sinagoga Ortodoxă din Debreţin, pentru

o scurtă slujbă religioasă şi pentru cină

şi am înnoptat în oraş.

Misiune îndeplinită

Marşul Memoriei s-a încheiat în 20

mai, la Marea Sinagogă Ortodoxă din

Oradea, după vizitarea Muzeului Evreilor.

„Încheiem drumul nostru la Oradea, în

locul de unde a plecat ultimul tren al de-

portaţilor din Ardealul de Nord în 27 iunie

1944. Am văzut tristeţe, oroare şi nedu-

merire... Nici azi nu reuşim să înţelegem

cum s-a putut întâmpla. Nu putem vorbi

destul despre Holocaust”, a spus preşe-

dintele ASR, Tiberiu Roth. El a apreciat

că principala misiune asumată, de a ne

ruga pentru memoria celor care au pierit

la Auschwitz-Birkenau şi de reprezentare

a evreilor din Ardealul de Nord „în acest

loc al tristeţii şi al morţii”, a fost îndepli-

nită. În schimb, şi-a exprimat regretul

preşedintele ASR, „n-am reuşit să vorbim

destul unii cu alţii, să ne cunoaştem şi să

ne legăm mai bine”. Reclădirea spiritului

evreiesc în România ar , în opinia lui,

„un act de pioşenie şi de cultură pentru

copiii şi nepoţii noştri”.

Vicepreşedintele ASR, Maximillian

Marco Katz, a dat citire mesajului adresat

participanţilor la Marşul Memoriei, de

către E.S. David Saranga, ambasadorul

Statului Israel în România, care a amintit

că „în spatele statisticilor, sunt şase mi-

lioane de poveşti umane, care n-au mai

apucat să e trăite.“

Secretarul general al FCER, Eduard

Kupferberg, a subliniat că Federaţia

acordă tot sprijinul comunităţilor pentru

păstrarea religiei, prezervarea identităţii

iudaice şi comemorarea Holocaustului

şi a remarcat cu amărăciune că, aşa

cum a existat o industrie a morţii, acum

creşte „o industrie a comemorării”. „Este

inadmisibil să plăteşti bilet de intrare când

mergi pentru comemorare”, a declarat

Eduard Kupferberg. El a mai spus că este

trist pentru că în grupul de participanţi la

Marş nu au fost „copiii şi nepoţii noştri”,

ceea ce îl face să creadă că „peste 10

ani nu va mai  nimeni să mai ducă nici

o piatră, la nici o placă”. „Indiferent unde

suntem, să ne amintim ce s-a întâmplat

şi să-i comemorăm trăind mai departe o

adevărată viaţă evreiască”, a mai spus

Eduard Kupferberg.

Încheierea misiunii la Auschwitz-Bir-

kenau a fost marcată de prim-rabinul

comunităţii din Oradea, Shraya Kav, cu

Hatikva.

La Auschwitz-Birkenau au fost depor-

taţi 1,3 milioane de oameni. Aproximativ

1,1 milioane erau evrei aduşi din diferite

ţări, între 140.000-150.000 erau polonezi,

23.000 romi, 15.000 prizonieri sovietici,

25.000 prizonieri de alte naţionalităţi.

DANA HUMOREANU







Participanţii la prima ediţie a Marşului Memoriei

10 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019









C o m u n i tAt i

 



Pe 4 iunie, la împlinirea a 75 de ani

de la deportarea evreilor din Bistriţa-Nă-

săud în lagărele morţii de la Auschwitz şi

Birkenau, în Piaţa Morii din Bistriţa a fost

dezvelit monumentul „Memorialul vieţii”,

numit astfel deoarece cuprinde numele

tuturor familiilor evreieşti care trăiau aici

în anul 1944, înainte de a  deportate.

Cele 1.700 de nume reprezintă capii

familiilor provenite din Bistriţa, Năsăud,

Rodna, Şieu, Lechinţa, Prundu Bârgă-

ului. Numerele din dreptul lor reprezintă

numărul de membri ai familiei, însumând

5.968 de oameni. La eveniment, care a

mai cuprins o rugăciune ecumenică şi

depunerea de coroane de ori, au parti-

cipat reprezentanţi ai comunităţii evreilor

din Bistriţa, în frunte cu preşedintele

Fredi Deac, prim-rabinul FCER, Rafael

Shaffer, care a rostit o rugăciune, dele-

gaţia Consiliului Regional Brenner din

Israel, înfrăţit cu judeţul Bistriţa-Năsăud,

preşedintele Consiliului Judeţean, Radu

Moldovan, prefectul Ovidiu Frenţ, prima-

rul Ovidiu Creţu, protopopi de mai multe

confesiuni.

În cuvântul său, Rafael Shaffer a

arătat: „Oamenilor li s-au luat numele

şi au fost transformaţi în numere, în ne-

oameni. Acum, oamenilor li s-au redat

numele în Memorialul vieţii. Numele le-au

fost date înapoi, au fost înscrise. Dacă

vrem ca istoria să nu se repete, cel mai

important lucru pe care trebuie să îl ţinem

minte este că omul este om. Acesta este

mesajul transmis de monument. Dacă

vom privi omul ca om, avem toate şansele

ca Holocaustul să nu se repete”.

Fredi Deac, regretatul preşedinte al

CE Bistriţa, evoca, la rândul său, momen-

tele teribile ale deportării: „Comemorăm

75 de ani de la deportarea evreilor din

fostul judeţ Năsăud în lagărele morţii de

la Auschwitz şi Birkenau. Lucrarea este

o încununare a unei idei mai vechi, de a

trece pe acest monument numele tuturor

evreilor aaţi în viaţă la 1 mai 1944, când

au fost adunaţi de trupele horthyste şi

duşi în ghetoul de pe Dealul Dumitrei.

Între 4 şi 6 iunie au fost deportaţi, în două

tranşe, la Auschwitz şi Birkenau.”

Radu Moldovan, preşedintele Consi-

liului Judeţean Bistriţa-Năsăud, a men-

ţionat: „Holocaustul a reprezentat poate

cea mai neagră pată a istoriei Europei

moderne, care din păcate nu a ocolit

judeţul nostru. Se împlinesc 75 de ani de

la momentul în care circa 7.000 de evrei

au fost deportaţi din Bistriţa în lagăre.

Sacriciul lor, alături de cel al milioanelor

de evrei din întreaga lume, a constituit un

element important pentru consolidarea

unei societăţi democratice. Comunitatea

evreiască din judeţul Bistriţa-Năsăud

a avut şi are un aport valoros la binele

comun şi la patrimoniul cultural al jude-

ţului nostru. Consider că este de datoria

noastră să răspundem cu respect şi pri-

etenie faţă de cei care văd în noi prieteni

şi parteneri în procesul de schimbare în

bine a lumii”.

Pentru prefectul Ovidiu Frenţ, „cei

75 de ani de la deportarea evreilor din

Bistriţa-Năsăud în lagărele morţii de la

Auschwitz şi Birkenau reprezintă un mo-

ment de tristă amintire, o perioadă în care

omenia şi normalitatea au fost înlocuite

de genocid, ură şi ignoranţă. Memorialul

vieţii ne va îndemna să ne reamintim cu

pioşenie de cei ce au dispărut. Sperăm

ca asemenea evenimente tragice prin

care a trecut poporul evreu să nu mai

aibă loc pentru nimeni şi niciodată! Să le

e memoria binecuvântată!”

Tot pe 4 iunie au fost depuse coroane

de ori la monumentele şi plăcile come-

morative închinate victimelor Holocaus-

tului (la Staţiunea Pomicolă, la Sinagogă,

în Gara Bistriţa). La Sinagogă au avut loc

vernisajul expoziţiei de pictură „Bistriţa

sublimă”, con-

ferinţa „Mărtu-

rii documen-

tare privind

d e p o r t a r e a

evreilor de pe

teritoriul actu-

al al judeţului

Bistriţa-Năsă-

ud”, susţinută

de Cornelia

Vlaşin, direc-

toarea Arhivelor Naţionale BN, şi un

recital de muzică şi poezie.

Circa 7.000 de evrei au fost luaţi din

casele lor în luna mai a anului 1944 şi

duşi în ghetoul de la marginea Bistriţei,

iar cei din zona Becleanului în ghetoul de

la Dej, ambele ind printre puţinele din

Europa sub cerul liber. În perioada 4-6

iunie 1944, evreii au fost deportaţi în două

tranşe la Auschwitz şi Birkenau. Dintre cei

deportaţi doar 10% s-au întors acasă. Cu

sprijinul lor, în 1946 a fost inaugurat Mo-

numentul Deportaţilor din faţa Sinagogii,

unul dintre monumentele reprezentative

din România. (După articolul semnat

de Eugen Gheorghe pe site-ul „Timpul

online” din Bistriţa)

Din Reghin au fost deportaţi

peste 3000 de evrei

Într-o relatare pe site-ul „viselenu-

autermenlimită” din Reghin se aminteşte

despre deportarea evreilor din acest oraş

şi din localităţile învecinate.

„Se împlinesc 75 de ani de la dramati-

ca zi de 4 iunie 1944, când 3.149 de evrei

din Reghin, Topliţa, Ciuc şi localităţile

Beica de Jos, Caşva, Gurghiu, Răsto-

liţa, Deda, Ditrău etc. au fost deportaţi

în vagoane de vite spre lagărele naziste

din Auschwitz şi Birkenau. Din aceşti

peste 3.000 de evrei aduşi la fabrica de

cărămizi din Reghin, conform unui studiu

realizat de jurnalistul Robert Matei, reiese

că aprox. 1500 au fost evrei din oraş, din

care peste 600 au pierit în lagărele de

exterminare naziste, iar o parte din cei

peste 950 de supravieţuitori s-au întors

acasă, însă nu pentru mult timp, pentru

că odată cu îninţarea Statului Israel,

majoritatea au emigrat în Ţara Sfântă,

iar o altă parte în Germania, Elveţia sau

S.U.A. şi Brazilia

În amintirea celor 3.149 de victime

ale Holocaustului de pe aceste melea-

guri, site-ul amintit transmite comunităţii

evreieşti din România şi din toate colţurile

lumii un mesaj de adâncă compasiune

şi regret profund pentru toţi cei care au

avut de suferit în acei ani de groază din

perioada Holocaustului. Încercarea exter-

minării comunităţii evreieşti transilvănene

a fost o crimă colectivă, un genocid şi cea

mai neagră pagină din istoria Ardealului.

Avem datoria morală de a onora memo-

ria victimelor inocente şi de a lua toate

măsurile care ne stau în putinţă pentru

ca astfel de acţiuni să nu se mai repete

vreodată”.(E.G).





CE Satu Mare şi Primăria

oraşului Kisvarda (Ungaria) au

încheiat de mai mulţi ani un

parteneriat, în baza căruia mu-

nicipalitatea a invitat comunitatea

evreilor sătmăreni la comemo-

rarea victimelor Holocaustului.

Ceremonia a avut loc în data

de 30 mai 2019, la sala de eveni-

mente a Primăriei Kisvarda şi au

participat personalităţi locale şi

invitaţi din comunităţile evreieşti

din Ungaria şi străinătate, rabini

din Ungaria şi Israel.

„Am fost onoraţi să m din nou

printre invitaţi”, a subliniat semna-

tarul acestor rânduri, preşedintele

CE Satu Mare, Adrian Beşa.

Prim-cantorul Ungariei, Nogradi

Gergely, a susţinut un concert apreciat

de public, cu cântece religioase evreieşti

şi melodii ale compozitorilor şi textierilor

evrei maghiari.

„Cu toate că în micul, dar frumosul

orăşel nu mai există evrei, autorităţile

locale, cu sprijinul Guvernului maghiar, au

renovat sinagoga şi au redat-o publicului,

având destinaţie de muzeu. Am remar-

cat, de asemenea, că cimitirul evreiesc

din localitate este întreţinut de organele

locale şi se aă într-o stare impecabilă”,

a mai adăugat Adrian Beşa.

A.B.

Luna mai 2019 a fost pentru Comuni-

tatea Evreilor din Satu Mare un moment

de rememorare a evenimentelor tragice

petrecute în urmă cu 75 de ani, când

18.000 de evrei sătmăreni au fost depor-

taţi în lagărele de exterminare, împreună

cu alte zeci de mii de evrei deportaţi din

Ardealul de Nord.

La întrebarea „De ce trebuie să vorbim

despre cele petrecute cu ani în urmă? De

ce trebuie reamintite acele vremuri atât

de dureroase?“, răspunsul este: „Pentru

ca trecutul bunicilor să nu devină viitorul

nepoţilor”.

Comemorarea celor peste 18.000

de victime a adunat un număr mare de

membri ai comunităţii şi nu numai, astfel

că Sinagoga Mare a fost din nou plină.

Supravieţuitorii Holocaustului Eca-

terina Steinberger şi Arno Blei au fost

prezenţi şi au povestit suferinţele prin

care au trecut în acele vremuri tragice.

Comunitatea Evreilor Satu Mare a fost

şi gazda scriitoarei Manuela Breban, la

lansarea cărţii „Amintirea ca moştenire.

Din povestirile evreilor sătmăreni”, a că-

rei apariţie a fost susţinută de Consiliul

Judeţean prin Centrul Judeţean pentru

Conservarea şi Promovarea Culturii

Tradiţionale Satu Mare.

Mezzosoprana Bianka Dora Blat-

niczki, membră a comunităţii noastre, a

interpretat câteva arii celebre.

ADRIAN BEŞA

preşedinte C.E. Satu Mare





La 30 mai, lnstitutul Naţional pentru

Studierea Holocaustului din România

„Elie Wiesel”, în colaborare cu Primăria

din Sighetu Marmaţiei, Comunitatea

Evreilor din Sighet şi Casa Memorială

„Elie Wiesel”, a organizat un şir de eveni-

mente dedicate comemorării a 75 de ani

de la începerea deportării la Auschwitz a

evreilor din Transilvania de Nord, aată

sub administraţia temporară a Ungariei.

Au participat consilierul prezidenţial

Andrei Muraru, ambasadorul SUA, E.S.

Hans Klemm, prefectul judeţului, Vasile

Moldovan, primarul municipiului, Horia

Scubli, directorul Institutului „Elie Wi-

esel”, Alexandru Florian, preşedintele CE

Sighet, David Liberman, reprezentanţi ai

administraţiei locale şi centrale, ai vieţii

culturale, membri ai comunităţii evreilor

şi prietenii lor, reprezentanţi ai societăţii

civile.

O ceremonie solemnă a avut loc la

Memorialul Holocaustului din Sighet.

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis

un mesaj, citit de consilierul prezidenţial

Andrei Muraru, în care s-a subliniat,

printre altele: „Deportarea evreilor din Ar-

dealul de Nord a fost una dintre cele mai

cumplite tragedii ale secolului XX. Orbit

de ură împotriva evreilor şi manifestând

un dispreţ profund faţă de demnitatea

umană şi faţă de drepturile şi libertăţile

individuale, regimul nazist, în strânsă

colaborare cu autorităţile ungare ale

vremii, a pus la cale un plan diabolic

menit să soluţioneze aşa-numita «ches-

tiune evreiască» în teritoriul ocupat, de

la România, al Transilvaniei de Nord.

131.639 de evrei au fost astfel deportaţi

din Transilvania de Nord. Obligaţi să

trăiască în ghetouri, privaţi de liber-

tate, constrânşi să locuiască în condiţii

inumane, înfometaţi şi supuşi torturii de

către cei care îi supravegheau, evreii din

Ardealul de Nord au devenit victimele ino-

cente ale regimului de ocupaţie. A urmat

deportarea lor, o operaţiune brutală şi

dezumanizantă, parte a unui plan sinistru

de exterminare”.



(Continuare în pag. 12)

EVA GALAMBOS

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 11

Ociantul de cult Hainrich Brif a pre-

zentat semnicaţiile sărbătorii de Lag

Baomer în calendarul iudaic şi tradiţia de

a  marcată prin picnicuri. Un asemenea

picnic a fost organizat în curtea sediului

nou al comunităţii băcăuane. Trataţia a

fost însueţită de cântece evreieşti, inter-

pretate de ing. Hari Rubinger şi ing. Puiu

Mandler. Au fost aplauze pentru cântăreţi

şi aprecieri pentru reuşita manifestării.

Adunare Generală

În aceeaşi zi cu sărbătorirea zilei de

Lag Baomer, la CE Bacău a avut loc Adu-

narea Generală de dezbatere a procedurii

juridice pentru dizolvarea Asociaţiei Co-

munităţii Evreilor din Bacău, cu legislaţia

respectivă, şi de preluare a patrimoniului

şi funcţiilor de conducere de către CE

Bacău. Adunarea Generală nu a adoptat

nici o hotărâre, urmând să e lămurite, în

prealabil, toate aspectele juridice legate

de această problemă.

Oneg Şabat

Ca multe alte comunităţi, CE Bacău

a pus în practică iniţiativa Joint-F.C.E.R.,

organizând la sediul comunitar un Oneg

Şabat cu largă participare a enoriaşilor,

la 17 mai a.c. Înainte de intrarea în Şabat

s-a făcut o poză de grup. După serviciul

religios de Kabalat Şabat şi binecuvânta-

rea lumânărilor de Şabat, rostită de Fany

Kaltman, preşedintele comunităţii, ing.

Hainrich Brif, a transmis din

partea prim-rabinului Rafael

Shaffer mesajul de salut şi

Dvar Tora. Pilda de Şabat –

despre rabin, cele trei ice

ale sale şi hambar – a fost

citită de Maria Moscovici.

Marcel Weisselberg a făcut

kiduş pe vin. După netilat

iadaim, ociantul de cult,

ing. Hainrich Brif, a făcut

kiduş pe cele două halot.

Oneg Şabat-ul a fost însufleţit de

melodii evreieşti tradiţionale interpretate

de Angela Leibu, Sergiu Păncescu, Va-

sile Mislovski, generând bună dispoziţie.

Birhat hamazon a încheiat Oneg Şabat-

ul, participanţii exprimându-şi dorinţa

repetării unor asemenea acţiuni.

Oaspeţi din Franţa

O delegaţie de 25 de evrei din Franţa,

în fruntea căreia s-a aflat prof. univ.

Carol Iancu, a vizitat Sinagoga „Rabin

A.A. Rosen” din Bacău, fiind plăcut

impresionaţi de existenţa unei adevărate

vieţi evreieşti, de faptul că avem minian şi

se citeşte pericopa săptămânală din Tora.

Unii dintre ei au văzut pentru prima oară,

de aproape, un sul original de Tora. Carol

Iancu a subliniat rolul jucat de prof. G.

Stan în promovarea imaginii comunităţii

pe plan local, în introducerea studiului

Holocaustului în şcoli, în denumirea unei

străzi şi a unei şcoli din Bacău cu numele

Marelui Rabin Al. Şafran.

La muzeu, de un mare interes s-au

bucurat „sectorul Şafran“, cele rezer-

vate Holocaustului, lui Tristan Tzara şi

Registrului de bilanţuri, din anul 1906, al

Sinagogii Cerealiştilor. Grupul a vizitat

apoi str. Al. Şafran, Cimitirul evreiesc din

str. Tolstoi şi Capela Gaonului Betzalel

Şafran, tatăl lui Al. Şafran. S-a vizitat

apoi Sinagoga Cerealiştilor, unde turiştii

au admirat frumoasele picturi cu teme

biblice, realizate în perioada interbelică

de pictorul ieşean Mendel Grünberg. Au

fost acordate donaţii Comunităţii.

Vizita unui grup de elevi

la sinagogă şi la muzeu

Circa 40 de elevi din clasele a VI-a

şi a VII-a de la Şcoala Gimnazială „Al. I.

Cuza” din Bacău au vizitat Sinagoga „Arie

Leib Rosen” şi Muzeul de Istorie a Evre-

ilor din Bacău „Dr. Alexandru Şafran”, la

iniţiativa profesoarelor I. Istrate şi J. Ru-

gină. La sinagogă, copiii s-au arătat inte-

resaţi de Tanah şi Sidur, au pus întrebări

referitoare la scrierea ebraică, talit, kipa,

mezuzot, au dorit să ae legătura între

Biblia ebraică şi Vechiul Testament. Vizi-

tând muzeul, şi-au exprimat dorinţa de a

aa mai mult despre familia Şafran, Tris-

tan Tzara şi dadaism. Au fost impresionaţi

de sectorul dedicat istoriei Holocaustului,

ceea ce este benec în educarea tinerei

generaţii pentru prevenirea repetării unei

asemenea orori.

Coresp. HAINRICH BRIF

preşedinte CE Bacău

C o m u n i tAt i















În interpretarea violonistului Sherban

Lupu, cu acompaniamentul pianistei

Teodora Ţepeş, în ziua de 23 mai, la

Sinagoga Beit Israel din Braşov a avut

loc un concert memorabil.

Sunetul deosebit al viorii mânuite de

profesor Sherban Lupu, minunatele fraze

din creaţii ale unor compozitori evrei, dar

şi rezonanţa deosebită oferită de acus-

tica perfectă

a sălii de la

S i n a g o g a

Beit Israel

au concurat

la momente

de aleasă

bucurie şi

desfătare,

care au cap-

tivat întrea-

ga sală.

Şi acest

concert s-a

înscr i s în

rândul succeselor de care se bucură

evenimentele religioase, culturale şi de

altă natură găzduite în acest lăcaş.

Adresăm şi pe această cale interpre-

ţilor deosebite mulţumiri pentru prestaţia

excepţională şi pentru timpul petrecut

împreună.

VAL GEORGE







Participarea CE Brăila în programul

Noaptea Europeană a Muzeelor din 18

mai 2019, organizat de Muzeul Brăilei

„Carol I”, a fost o rească prezenţă. În

programul gândit de Camelia Hristian,

coordonatoarea Centrului Diversităţii

Culturale din Muzeul Brăilei „Carol I” şi

şef Relaţii Publice, interesanta manifes-

tare a Nopţii Muzeelor a avut o conotaţie

multietnică, pentru că şi Brăila însăşi are

această caracteristică. Au fost invitaţi

reprezentanţi din Comunităţile Evreilor,

Bulgarilor, Ruşilor Lipoveni, Turcilor. Au

fost şi poveşti aromâne şi megleno-româ-

ne (machedoneşti).

Nadia Ustinescu, preşedinta CE Brăi-

la, a fost ghidul mini-expoziţiei „Obiceiuri

şi tradiţii evreieşti”. Mulţi au început să

cunoască aceste trăsături culturale, pen-

tru că răspund invitaţiei de a  prezenţi

la Templul Coral cu ocazia sărbătorilor

religioase, iar pentru alţii informaţiile au

fost interesante.

Eroii evrei brăileni, celebraţi

Eroii nu au cetăţenie, pentru că moar-

tea şi războiul nu ţin cont de etnie sau de

culoarea pielii. În 6 iunie 2019 s-a cele-

brat şi Ziua Eroilor. La Brăila, un moment

special a fost organizat la Monumentul

Eroilor din Cimitirul evreiesc. Au depus

ori Consiliul Judeţean Brăila, CE Brăila

şi membri ai Comunităţii. Nadia Ustinescu

a rostit un emoţionant cuvânt. De aseme-

nea, au vorbit Adriana Elena Dumitrescu,

profesoară de istorie la Liceul Tehnologic

„Anghel Saligny”, Viorica Preda, de la

Muzeul Brăilei „Carol I”, şi subsemnata.

Oficiantul de cult Suchar Goldstein a

citit o rugăciune şi a explicat, conform

tradiţiei, momentul ritualic. Majoritatea

celor înscrişi pe tabelele monumentului

au plecat să apere pământul românesc

fără să e cetăţeni cu acte ai ţării pentru

care s-au jertt. A spus-o cu lacrimi în glas

Nadia Ustinescu, iar Suchar Goldstein a

explicat de ce, lecturând din Tora: pentru

că evreul trebuie să considere ţara sa

locul unde se aă, unde trăieşte. Aşa că

evreii brăileni morţi în cele două războaie

sunt printre cei mai buni români. Şi cin-

stirea lor a fost bine primită de Sus, cu

un soare care s-a străduit să lumineze cu

asupră de măsură emoţionantul moment

din Cimitirul evreiesc brăilean.

„Shabat Shalom, România” 2019

Patruzeci şi doi de membri ai Comuni-

tăţii Evreilor din Brăila au participat vineri,

17 mai 2019, la Templul Coral şi la masa

tradiţională, în cel mai mare program na-

ţional „Shabat Shalom, România”. Nadia

Ustinescu a avut grijă ca evreii brăileni să

e parte a familiei de peste 32 de comu-

nităţi şi sinagogi evreieşti din România

reunite în programul naţional dedicat

sărbătorii, pentru prima dată la acest

nivel. A fost încă un moment care a dat

sens comunităţii şi i-a unit pe membrii ei.

ARMANDA FILIPINE





În anul 2000, la învestirea ca preşedinte al comunităţii, prima

mea grijă a fost să reabilitez cimitirul şi sinagoga. Am început

prin a cere sprijin colegilor mei din Israel, sub deviza asemă-

nătoare celei „Daţi un leu pentru Ateneu”, eu spunând „Daţi un

şekel pentru şil… şi cimitir”. S-a început cu constituirea unui

comitet de evrei tecuceni din Israel, aceştia colectând o sumă

prin care, în anul 2001, s-a nalizat reamenajarea cimitirului

cu împrejmuire totală, porţi noi metalice, magazie, grup social

şi reactivarea fântânii care zeci de ani a fost abandonată. Din

partea FCER, a fost prezent prof. Mauriţiu Leibovici, atunci la

Serviciul Bunuri. Au fost prezente circa 30 de persoane din Is-

rael. La propunerea mea de a mă sprijini şi pentru reabilitarea

sinagogii, aceştia au răspuns că pentru ei singurul loc sacru este

cimitirul. Am continuat demersurile şi, cu sprijinul regretatului

om de afaceri tecucean Avram Goldstein-Goren, în anul 2003,

impulsionat de reconstrucţia sinagogii din Braşov, am reuşit şi

eu la Tecuci acest lucru minunat, oglindit atunci în presa din

Israel de limbă română, prin materialul intitulat „Cu voia sau

fără voia voastră, Sinagoga a fost renovată!”.

Cu gândul la ce au spus colegii despre cimitir, considerându-l

un loc sacru, am continuat lucrările în cimitir. După ce, în anul

2017, am refăcut şi reparat Casa Rabinului, pe care am dotat-o

cu scaune, masă şi covor, aici putându-se aprinde lumânări

fără frică de vânt. Anul trecut am realizat două alei betonate, iar

acum, cu sprijinul FCER, dar şi al prietenilor sponsori cu inimi

mari şi cu mici sume din economiile comunităţii, am realizat o

alee betonată la intrare, pe o lungime de 100 m şi lăţime de 4

m, cu loc de parcare pentru patru maşini în faţa Casei Rabinului.

IANCU AIZIC

preşedinte C.E. Tecuci

În perioada 5-9 iunie 2019, s-a des-

făşurat a XIX-a ediţie a Festivalului-Con-

curs al Minorităţilor Naţionale „Serbările

Deltei”, organizat de Consiliul Local şi

Primăria Municipiului Tulcea, Ansamblul

Artistic Profesionist „Baladele Deltei”,

Consiliul Local Sulina, Casa de Cultură

Sulina, în parteneriat cu Ministerul Culturii

şi Identităţii Naţionale. A fost invitată şi

formaţia de dansuri israeliene „Hora”, din

partea FCER-CM, coordonator Gabriela

Bucăţică.

Pe parcursul a patru zile, au avut loc

spectacole la Tulcea şi la Sulina, susţinu-

te de formaţiile invitate din ţară şi de cele

ale minorităţilor locale din Tulcea şi jude-

ţul Tulcea, precum şi de ansamblul

„Doruleţul” Tulcea, şi colocviul cu

tema „Patrimoniul imaterial – Moda-

lităţi de salvgardare şi promovare“.

Au avut loc, de asemenea, un spec-

tacol-concurs şi o paradă a portului

popular. Festivitatea de premiere

şi spectacolul de gală au încheiat

programul. Formaţia „Hora” a primit

premiul de originalitate.

Din partea Ministerului Culturii a

participat doamna Irina Cajal, care

a vorbit la simpozionul din data de

6 iunie şi a înmânat premiile.

ing. SOLOMON FAIMBLAT

preşedinte CE Tulcea

Sherban Lupu şi T. Ţepeş

Eugen Iosif şi Nadia Ustinescu.

Foto: Gabriel Stoica

Formaţia de dansuri „Hora“



12 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

In drumul lor spre un alt loc sfânt

din Ungaria, lângă Tokaj, grupul format

din 50 de evrei religioşi din Bnei Brak

s-a oprit pe 13 şi 14 mai la CE Oradea.

Misiunea delegaţiei a fost de a transmite

viitoarei generaţii datoria sacră, respectul

şi iubirea faţă de memoria bunicilor şi

străbunicilor care au trăit cu secole în

urmă şi au construit o viaţă spirituală

iudaică.

Liderul grupului, rabinul Solomon

Iacob, ul Marelui Rabin din Ştefăneşti

şi cunoscut descendent al faimoasei di-

nastii de Vijniţ, şi-a luat angajamentul de

a asigura jumătate din totalul fondurilor

necesare pentru renovarea unui lăcaş

sfânt de rugăciune, o capelă aată în

incinta cimitirului orădean Vijniţ, care

de-a lungul timpului ajunsese o ruină,

ind distrusă de intemperii şi acoperită

pe jumătate de buruieni. Capela a fost

transformată în cel mai mic muzeu din

oraş, tapetat cu aşe din trecutul istoric

al familiei Vijniţ. Muzeul mic, dar cu un

rol important, a fost nalizat cu sprijinul

nanciar al FCER-CM şi al CE Oradea,

care au acoperit diferenţa costurilor de

reabilitare. Preşedintele Koppelmann a

urmărit toate etapele lucrării, executate

de către o echipă specializată, până când

clădirea a devenit impecabilă.

În prima zi, grupul s-a rugat în Sina-

goga Mare Ortodoxă, apreciind foarte

mult rezultatul restaurării. Oaspeţii s-au

rugat şi în Sinagoga de Vijniţ, nenalizată

din cauza războiului.

În timpul conferinţei de inaugurare a

micului muzeu din incinta cimitirului Vijniţ,

membri semnicativi ai Comunităţii din

Ştefăneşti - Botoşani, trăitori în Israel,

au pus în discuţie interesul lor pentru

Sinagoga de Vijniţ. Alături de importanţi

rabini din Haifa şi Londra, printre care

şi unul dintre fraţii rabinului Tobias, şi-

au exprimat dorinţa de a face o donaţie

considerabilă pentru nalizarea renovării

şi pentru a i se atribui un scop precis.

Aceştia au fost plăcut surprinşi în urma

vizitei la Muzeul Istoriei Evreilor din

Oradea şi au apreciat şi baia rituală din

patrimoniul Comunităţii.

În ultima zi, preşedintele Felix Koppel-

mann le-a comunicat dorinţa de a fonda o

ieşiva. Membrii grupului au stabilit că vor

continua discuţiile pentru acest proiect în

viitorul apropiat, venind chiar cu propu-

nerea de a-l extinde, iar sediul să e în

Sinagoga de Vijniţ. Nădăjduim ca acest

vis, de a îninţa o şcoală religioasă de

studiu al Torei, să nu rămână la stadiul de

proiect, ci să se concretizeze şi să devină

simbolul speranţei noastre în generaţiile

ce vor urma. D.B.

C o m u n i tAt i





„În această zi de

tristă amintire”, se

mai arată în mesaj, „gândurile noastre de

compasiune adâncă şi regret profund se

îndreaptă către toţi cei care au avut de

suferit în acei ani întunecaţi. Lichidarea

comunităţii evreieşti transilvănene a fost

o îngrozitoare crimă colectivă, un genocid

care a lăsat Ardealul orfan şi suferind.

Avem datoria morală de a onora memoria

victimelor inocente, dar şi de a lua măsuri

pentru ca astfel de acţiuni să nu se mai

repete vreodată.

Printr-o decizie curajoasă şi salutară,

statul român a admis acum un deceniu

şi jumătate responsabilitatea majoră în

privinţa Holocaustului care s-a petrecut în

teritoriile administrate de România, pre-

cum Basarabia, Bucovina sau Transnis-

tria, în perioada întunecată a genocidului

antievreiesc. De atunci şi până astăzi,

România şi-a asumat, într-o manieră

onestă, trecutul traumatic, înregistrând

progrese notabile în ceea ce priveşte

prezervarea memoriei Holocaustului,

combaterea antisemitismului, a rasis-

mului, a intoleranţei şi a xenofobiei.

Istoria ne-a arătat însă că niciodată

răul nu a încetat să existe. Toate aceste

eforturi menţionate trebuie consolidate

şi continuate. Încă de la începutul man-

datului meu, am militat pentru onorarea

memoriei victimelor Holocaustului şi am

susţinut orice demers menit să contra-

careze antisemitismul, negaţionismul

sau tendinţele extremiste. Voi continua

să apăr drepturile şi libertăţile indivi-

duale, valorile europene şi ale statului

de drept, astfel încât România să-şi

consolideze progresele înregistrate până

acum. Această misiune este o condiţie

fundamentală pentru ca ţara noastră să

rămână un stat puternic, sigur şi profund

ataşat valorilor euro-atlantice.

Fie ca amintirea victimelor să rămână

veşnic în inimile noastre!”

E.S. Hans Klemm a evocat din Memo-

riile lui Elie Wiesel momentele deportării

evreilor din Sighet, scoţând în evidenţă

rapiditatea cu care regimul horthyst a pus

în aplicare planul de deportare.

Prefectul judeţului Maramureş, Vasile

Moldovan, a adus un omagiu victimelor

Holocaustului. „Onorăm astăzi me-

moria victimelor celei mai mari trage-

dii a umanităţii, cu impact direct şi

dramatic asupra societăţii româneşti.

Acţiunile INSHR şi ale FCER, care

preţuiesc dreptul la viaţă şi promovează

activităţi de comemorare în scopul

educării generaţiei actuale, sunt exemple

care merită toată admiraţia noastră.

Vă rog să îmi permiteţi să mă înclin în faţa

supravieţuitorilor Holocaustului, să îmi

permiteţi să aduc omagiul meu evreilor

deportaţi şi exterminaţi în Holocaust, dar

şi familiilor acelora care au avut de suferit.

Municipiul Sighetu Marmaţiei şi judeţul

Maramureş îşi respectă şi îşi plâng morţii,

iar cetăţenii poartă în inimă, suflet şi

conştiinţă regretabilele evenimente din

urmă cu 75 de ani. Fie ca memoria lor

să rămână veşnic vie!”, a spus vorbitorul.

Horia Scubli, primarul municipiului, a

calicat Holocaustul drept cea mai mare

tragedie a umanităţii, când au murit mili-

oane de oameni numai pentru că erau

evrei. Dar, a spus vorbitorul, suntem aici

pentru a ne asigura că astfel de lucruri

nu se vor mai repeta.

După terminarea cuvântărilor, prim-

rabinul Oradei, Shraya Kav, a rostit Kadiş

pentru victimele deportărilor, iar membrii

comunităţii care au participat la ceremo-

nie şi delegaţii CE din Oradea au cântat

El Male Rahamim, rugăciunea pentru

cei plecaţi.

Au fost depuse coroane de ori din

partea preşedintelui României, Ambasa-

dei Statelor Unite, Instituţiei Prefectului-

Judeţul Maramureş, Primăriei Sighetu

Marmaţiei, Institutului „Elie Wiesel”,

Comunităţii Evreilor din Sighet şi a al-

tor comunităţi evreieşti din ţara noastră.

După-amiază, la Casa Memorială „Elie

Wiesel” a avut loc proiecţia lmului „Dire

l’indicible. La quête d’Élie Wiesel”, un

documentar despre întoarcerea lui Elie

Wiesel în oraşul natal. De asemenea, au

fost premiaţi elevii care au participat la

concursul de eseuri „Elie Wiesel şi lecţiile

sale de viaţă”.

(Urmare din pag. 10)

Unul dintre popasurile grupului care

a realizat anul acesta „Marşul Memoriei”

a fost făcut în Comunitatea Evreilor din

Oradea, unde preşedintele Felix Kop-

pelmann i-a primit cu braţele deschise,

alături de întregul colectiv al comunităţii

şi de specialiştii în artă culinară de la can-

tina caşer. Împreună, am organizat pen-

tru oaspeţii noştri o primire călduroasă

şi un prânz delicios. De asemenea, în

dimineaţa aceleiaşi zile s-au preparat

pachete proaspete pentru călători, cu 300

de sandviciuri, fructe şi gustări. Înainte

de prânz, grupul a fost invitat în Sina-

goga Mare Ortodoxă, unde prim-rabinul

Shraya Kav a rostit rugăciunea de Minha

şi rugăciunea de călătorie în condiţii de

siguranţă şi protecţie divină. Oaspeţii au

savurat cu iuţeală – atât la propriu, cât şi

la gurat – bogracs-ul la ceaun pregătit pe

foc în aer liber, felul principal şi desertul.

La întoarcere, pe 20 mai, atmosfera

a fost mai relaxată. De data aceasta, s-a

găsit timp să se viziteze cele două obiec-

tive turistice de mare importanţă pentru

oraşul nostru: Sinagoga Neologă Zion şi

Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea. Am-

bele sunt recent reabilitate şi au devenit

centre culturale. Sinagoga Neologă Zion

este deschisă pentru turişti de marţi până

duminică.

În Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea

sunt expuse obiecte şi cărţi de cult, pre-

cum şi tablouri, documente sau fotograi

ale unor persoane şi rabini renumiţi. La

etaj se aă mărturii din timpul Holocaustu-

lui şi informaţii despre momentele trăite

în ghetou şi în lagărele de concentrare.

Acesta este unul dintre cele mai vizitate

muzee ale oraşului, ind un mijloc prin

care se răspândeşte memoria victimelor

Holocaustului.

La Comunitate, preşedintele Felix

Koppelmann le-a mulţumit tuturor, în

numele preşedintelui FCER-CM, dr. Au-

rel Vainer şi al directorului JDC pentru

România, Israel Sabag, pentru efortul

depus de a se alătura acestei

acţiuni, onorând memoria ce-

lor exterminaţi în lagăre. În

Sinagogă s-a scos Tora şi s-a

rostit rugăciunea de Minha.

Au vorbit pe rând despre tra-

gedia Holocaustului persoanele

care s-au implicat trup şi suet în

organizarea şi buna desfăşurare

a întregului pelerinaj.

Eduard Kupferberg a arătat

că modul cel mai important de

amintire colectivă a celor care nu

mai sunt printre noi este acela de

a ne pune o placă comemorativă

în sufletele noastre. El şi-a exprimat

tristeţea că în cadrul grupului nu a văzut









În data de 15 iunie, la Piatra Neamţ, la sinagoga catedrală „Baal Şem Tov”, a avut

loc „Ziua Victor Brauner”, eveniment realizat de FCER-CM, CE Piatra Neamţ, Uniunea

Artiştilor Plastici din România - Filiala Neamţ, în parteneriat cu Liceul de Arte „Victor

Brauner” şi Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

După colocviul „Avangarda merge în Paradis” a avut loc vernisajul expoziţiei or-

ganizate de UAPR – Neamţ şi festivitatea de acordare a premiilor „Victor Brauner”.

La nal, participanţii au fost invitaţi la un program muzical, recitaluri de poezie şi la

proiecţia unui lm. Vom reveni cu detalii în numărul viitor.







Capela înainte de renovare

Capela după renovare

Duminică, 2 iunie 2019, membri şi

prieteni ai JCC Bucureşti au participat

la o excursie organizată de Delia Marc,

coordonatoarea programelor din grupa

de vârstă 35-65 de ani. Acţiunea a fost

plasată sub emblema „Giuvaiere ale cul-

turii iudaice şi româneşti” şi a propus un

traseu cu trei obiective: Sinagoga „Beth

Israel” din Ploieşti, Muzeul „Casa

de târgoveţ din secolele al XVIII-

lea-al XIX-lea” din acelaşi oraş şi

„Casa cu blazoane” din comuna

Chiojdu, jud. Buzău.

Vizita la Sinagoga „Beth Isra-

el” a fost întâmpinată cu prietenie

de preşedinta CE Ploieşti, Adela

Herdan, care a oferit un istoric al

ediciului (proiectat de arh. Israel

Goligher şi inaugurat în aprilie

1912) şi al evreilor din Ploieşti, ajungând

până la actualitatea vieţii comunitare.

Sinagoga „Beth Israel” a rezistat legis-

laţiei antisemite şi Holocaustu lui, ind

singurul lăcaş de cult, din cele şase ale

Ploieştiului de odinioară, care nu a fost

distrus în acei ani.

C.B.







(Continuare în pag. 26)

DOINA BUMBU

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 13

Evenimentul a fost deschis la Muzeul

Bucovinei de directorul Constantin-Emil

Ursu, care a mulţumit FCER-CM pentru

sprijinul acordat constant instituţiilor su-

cevene. El s-a arătat onorat că ediţia de

anul acesta s-a desfăşurat în întregime

la Suceava.

Robert Schorr, directorul DCIAM şi

coordonatorul celor două ediţii de până

acum ale evenimentului, şi-a exprimat

încântarea de a întări, printr-un astfel de

eveniment, legăturile umane şi profesio-

nale cu oraşul lui natal şi a reamintit că in-

stituirea ZLTI în România (la 30 mai, după

ziua de naştere a scriitorului Iţic Manger)

se datorează iniţiativei deputatului din

partea FCER-CM, Silviu Vexler. Vorbi-

torul a adresat calde mulţumiri tuturor

instituţiilor implicate în buna organizare

a evenimentului.

Preşedintele CE Suceava, prof. Sorin

Golda, a prezentat expoziţia „Soldaţi şi

medici evrei în Primul Război Mondial”,

documentată şi realizată de echipa CSI-

ER „Dr. Wilhelm Filderman” (dr. Anca

Tudorancea, dr. Irina Spirescu, Marius

Popescu). Inaugurată anul trecut, în con-

textul Centenarului sărbătorit de la Marea

Unire, expoziţia cuprinde 24 de panouri

cu documente şi fotograi care atestă

contribuţia excepţională a evreilor din

România la înfăptuirea acestui eveniment

istoric major (23.000 de evrei mobilizaţi).

Figuri exemplare sunt colonelul Mauriciu

Brociner, avocatul Wilhelm Filderman,

medicul şi scriitorul Adolf Steuerman-

Rodion şi mulţi alţii.

Preşedintele FCER-CM, dr. Aurel Vai-

ner, a fost prezent la eveniment împreună

cu soţia, Anette Vainer, după ce cu o sea-

ră înainte participaseră la deschiderea Zi-

lelor Internaţionale ale Culturii Idiş „Avram

Goldfaden” de la Iaşi: „Am ţinut neapărat

să vin astăzi aici, pentru că amiciţia au-

torităţilor din Suceava este de excepţie.

Poate aţi observat că programul nostru de

acum este mai bogat, mai complex; anul

viitor vom avea un festival” (după modelul

Zilelor „Mihail Sebastian”, care au evoluat

înspre un festival internaţional). Vorbitorul

şi-a exprimat convingerea că evenimentul

de astăzi este „unul dintre vectorii care

vor duce la recunoaştere reciprocă” între

evrei şi români.

În acest sens, preşedintele Aurel

Vainer şi directorul Robert Schorr au

acordat Medalia „Avram Goldfaden” în-

soţită de brevetul cu textul: „Devotament

în prezervarea limbii şi a teatrului idiş

din România” următoarelor personalităţi:

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului

Judeţean Suceava; Ion Lungu, primarul

oraşului Suceava; Mirela Adomnicăi,

prefectul judeţului Suceava; Constantin-

Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovina;

Sorin Golda, preşedintele CE Suceava;

Carmen Steiciuc, directoarea Teatrului

Municipal „Matei Vişniec”; Alexandrina

şi Florian Chelu, artişti; Teatrul „Regina

Maria” din Oradea (unde piesa „Scripca-

rul pe acoperiş” se joacă, de la premiera

din 2011, cu casa închisă); Dana Humo-

reanu, ziaristă; şi Valentin Popa, rectorul

Universităţii „Ştefan cel Mare”.

Preşedintele CJ Suceava Gheorghe

Flutur a armat: „Vă mulţumesc tuturor,

prieteni de la această frumoasă comu-

nitate, pentru distincţia pe care mi-aţi

acordat-o. Vă aştept cu drag pentru un

festival, anul viitor. Noi ne mândrim cu

dumneavoastră.” În opinia lui, viitorul

festival va constitui un punct de atracţie

şi pentru publicul din străinătate.

Primarul Ion Lungu a subliniat: „Ne

arătăm respectul faţă de comunitatea

evreiască, pentru rolul pe care l-aţi avut

şi îl aveţi încă în dezvoltarea oraşului

nostru. Sunteţi o comunitate mică, dar

dinamică şi importantă, şi vă felicit.”

Prefectul Mirela Adomnicăi a făcut

o incursiune în istoria teatrului idiş în

România, punctând principalele repe-

re: Avram Goldfaden, Grădina de vară

„Pomul Verde” din Iaşi, prima cronică

de teatru pe această temă (semnată de

Mihai Eminescu), prima actriţă de teatru

idiş profesionist din lume, Sara Segal,

originară din Galaţi, şi, ajungând în

contemporaneitate, declaraţia actorului

israelian, venit din Ştefăneşti, Yaakov

Bodo (Iacob Bodoagă): „În Israel limba

idiş nu a murit, a fost doar închisă în -

tr-un dulap”, care poate  extrapolată şi la

nivelul României, a subliniat vorbitoarea.

Lacziko Enikő Katalin, secretar de

stat la Departamentul pentru Relaţii Inter-

etnice din cadrul Guvernului României,

a reiterat misiunea instituţiei pe care o

reprezintă, de apărare şi promovare a

valorilor minorităţilor naţionale de pe te-

ritoriul României. Evenimentul de astăzi

se circumscrie acestor eforturi perma-

nente, dat ind că idişul este una dintre

limbile apărate prin lege în România.

„Din punctul meu de vedere, limba idiş

a fost o punte de legătură şi colaborare

pentru evreii din Europa, dar şi un bastion

cultural extraordinar”, a armat secretarul

de stat.

Expoziţie literară şi teatru idiş

Următorul eveniment l-a constituit

vernisajul expoziţiei „Paul Celan – un

mare poet al lumii moderne”, realizată

de echipa Muzeului Naţional al Litera-

turii Române din Bucureşti. Expoziţia a

fost prezentată de muzeograi Eugenia

Oprescu şi Daniela Băbu, care s-au referit

la impresionanta arhivă „Paul Celan”,

care cuprinde mii de piese, printre care

manuscrise, traduceri în germană din

opera unor poeţi precum Mihai Eminescu,

Tudor Arghezi, Ion Pillat, volumul „Die

Buche” (Fagul), legendara antologie a

poeziei de expresie germană a evreilor

din Bucovina, întocmită de Alfred Margul-

Sperber şi editată pentru prima dată la

München în 2009.

Seara s-a încheiat la Teatrul Municipal

„Matei Vişniec”, unde actorii Teatrului

„Regina Maria” din Oradea au oferit o

reprezentaţie a piesei „Scripcarul pe

acoperiş” (o dramatizare de tip musical

a romanului „Tevi lăptarul”, de Şalom

Alehem, un spectacol fără vârstă, care

se joacă pe Broadway din 1964).

Originalitatea şi resursele

limbii idiş

A doua zi a evenimentului a adus o

sală arhiplină, pentru audierea conferinţei

„Idişul – o lungime de undă specială”,

susţinută de dr. Moshe Idel, profesor de

gândire mistică iudaică la Universitatea

Ebraică din Ierusalim. Pentru prof. Idel

idişul a fost limba maternă. Originalitatea

ei constă în contopirea a două familii

foarte diferite de limbi, cea semitică şi cea

germanică, din care a rezultat „o limbă hi-

bridă care a supravieţuit cel puţin o mie de

ani”. Din germană, idişul a preluat multe

verbe, iar din ebraică, substantive, „ceea

ce ne dă sentimentul că idealurile ne

sunt ebraice, în timp ce acţiunile noastre

depind de limba germană”. Idişului îi sunt

denitorii diminutivele, aşadar „o lungime

de undă emoţională”, care implică o re-

laţie directă cu femeile şi copiii. Dintr-o

limbă modestă şi funcţională, delimitată

de ebraica sosticată şi erudită (în idiş

erau traduse lucrări din ebraică, pentru

o audienţă mai mare), idişul începe să

capete prestigiu şi rol cultural; „obligaţia

(Continuare în pag. 26)





În perioada 14-16 mai 2019, Institutul Cervantes din Bu-

cureşti a găzduit Zilele Culturii Sefarde, eveniment care se

desfăşoară în ecare an, din 2014. Organizatorii au fost Am-

basada Spaniei la Bucureşti, Institutul Cervantes şi Centrul de

Studii Ebraice „Goldstein-Goren” din cadrul Facultăţii de Litere

a Universităţii din Bucureşti.

„Am încercat să readucem în actu-

alitate una dintre cele mai vechi şi mai

longevive comunităţi de pe teritoriul

românesc, cea a evreilor spanioli,

veniţi aici după expulzarea din 1492,

aşezaţi în Bucureşti încă de la 1550

şi recunoscuţi drept comunitate de la

1730. Deşi comunitatea aceasta a fost

longevivă şi importantă – sub aspect

nanciar, economic, cultural, artistic, literar –, ea a dispărut cu

totul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când numărul

sefarzilor a rămas atât de mic, încât la sfârşitul războiului comu-

niştii au desinţat comunitatea sefardă, iar puţinii sefarzi rămaşi

au devenit membri ai comunităţii majoritare aşkenaze. În 2014

ne-am gândit să reactualizăm această moştenire pierdută, să

îi redăm gloria trecută, pentru că puţinul care a mai rămas se

duce, încet-încet, şi el – dispar clădiri, se schimbă străzile”, a

arătat în deschidere moderatorul evenimentului, conf. univ. dr.

Felicia Waldman, de la Universitatea din Bucureşti.

Ambasadorul Spaniei la Bucureşti,

E.S. Manuel Larrotcha, a pus accentul

pe expoziţia de fotograe intitulată

„Descubre Sefarad” – prezentată

în această primă zi a evenimen-

tului –, al cărei curator este Marta

Puig şi care a fost organizată prin-

tr-un parteneriat între Institutul Cer-

vantes din Bucureşti şi Asociaţia „Red

de Juderías de España – Caminos de

Sefarad” (Reţeaua oraşelor cu patrimoniu sefard din Spania –

Ruta sefardă). El a armat: „Prin această expoziţie încercăm

să aducem un omagiu legăturilor de tip cultural şi uman care

există între comunitatea sefardă şi Spania, acordând prestigiul

meritat acestei moşteniri sefarde”. Vorbitorul a reliefat prezenţa

sefarzilor în Peninsula Iberică (din 70 până în 1492), profundul

devotament pe care aceştia l-au păstrat faţă de Spania, în

poda expulzării, sefarzii ind unul dintre puţinele exemple din

istoria umanităţii de ataşament faţă de pământul pe care ei sau

înaintaşii lor au trăit.

Rosa María Moro de Andrés, directoarea Institutului Cervan-

tes, a adus un omagiu loialităţii sefarzilor faţă de fosta lor patrie

şi a descris modul în care aceştia sunt onoraţi în contempora-

neitate: „Istoria ne povesteşte că sefarzii au păstrat în cuferele

memoriei un tezaur fără vârstă, pe parcursul peregrinării lor de

secole: cheile caselor, amintirea străduţelor, limba ladino, a lite-

raturii orale celei mai vechi din lumea hispanică, iar în inimile lor

au păstrat dragostea faţă de Spania. În Spania zilelor noastre,

puţine sunt oraşele sau satele din Castilia, Catalunya, Aragon,

Andaluzia care să nu păstreze cu mândrie urmele materiale

sau imateriale ale prezenţei evreieşti. Se organizează expoziţii,

congrese, seminare, zile dedicate studiilor istoriei sefarzilor şi

personalităţilor celor mai importante ale iudaismului spaniol

medieval.”

Ambasadorul Statului Israel la Bu-

cureşti, E.S. David Saranga, a povestit

că în 2000, după trei ani petrecuţi în

România, a fost numit purtător de cu-

vânt al Ambasadei Israelului în Spania.

Întrebat cât de bine stăpâneşte spani-

ola, el a răspuns că nu ştie spaniolă, ci

ladino. I s-a spus să uite limba ladino,

pentru că altfel oamenii o să creadă că

vorbeşte o spaniolă stricată. Rezultatul

a fost că, ori de câte ori căuta un cuvânt în spaniolă şi nu îl

găsea, recurgea la ladino, iar colegii îi spuneau: „Vorbeşti ca

Cervantes!” Învăţase ladino în familie, bunicii lui venind în Israel

de la Istanbul. Pentru el şi familia lui, ladino este „o cultură,

o istorie, un exponent al rădăcinilor noastre, de care suntem

mândri”. Pentru a sublinia umorul şi înţelepciunea acestei limbi,

vorbitorul a oferit un proverb reprezentativ: „Un tată poate creşte

zece copii, dar zece copii nu pot creşte un tată.”

Seara a fost încheiată printr-un miniconcert de muzică ladino

susţinut de mezzosoprana Liat Farris Twaina, acompaniată de

pianista Ileana Avram.

A doua zi a fost dedicată unei mese rotunde cu tema „Moş-

tenirea sefardă în Europa”, la care au participat Paloma Díaz

Mas, specialist în cadrul Consiliului Superior pentru Cercetări

Ştiinţice (Spania), Leah Davcheva, directoarea Centrului

pentru Educaţie şi Cercetare Interculturală „Aha Moments”

(Bulgaria), şi José Antonio Lisbona, istoric şi politolog spaniol.

În ultima zi au fost proiectate două lme documentare argen-

tiniene: „Pe urmele sefarzilor” (2017, regizori Carina Gurovitz

şi Paula Castiglioni) şi „Teatrul idiş în Argentina” (1991, regizor

Uri Gordon, actor Moisés Berko Jablkowski, cunoscut drept

Agahska).

La 29 şi 30 mai 2019, la Suceava a fost celebrată a doua ediţie a Zilei Limbii şi

Teatrului Idiş (ZLTI). Evenimentele au fost organizate de Federaţia Comunităţilor

Evreieşti din România-Cultul Mozaic, prin Departamentul Cultură, Istorie, Artă, Media

(director Robert Schorr), Consiliul Judeţean Suceava, Primăria Municipiului Sucea-

va, Muzeul Bucovinei, Teatrul Municipal „Matei Vişniec”, Comunitatea Evreilor din

Suceava. Parteneri au fost Guvernul României, prin Departamentul pentru Relaţii

Interetnice, Fundaţia „Caritatea”, The American Jewish Joint Distribution Committee,

Instituţia Prefectului – Judeţul Suceava, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava,

comunităţile evreilor din Bucureşti, Oradea şi Iaşi.

Pagină realizată de CLAUDIA BOSOI

F. Waldman

Manuel Larrotcha

David Saranga

14 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

Şabat împreună

Shabat Shalom România, organizat

pe 17 mai a.c., a fost cel mai mare proiect

evreiesc naţional, desfăşurat simultan în

30 de comunităţi şi care a adunat împre-

ună 1600 de evrei, ce au întâmpinat în

acelaşi timp Şabatul, indiferent de comu-

nitatea în care se aau. Proiectul naţional

a fost coordonat de Ery Pervulescu.

Comunitatea evreiască bucureşteană

şi-a unit eforturile cu Centrul Comunitar

Evreiesc, astfel încât Sinagoga Mare a

devenit gazda celor 250 de participanţi

ce au răspuns „prezent” la acest proiect.

Mozaic fotograﬁc

Prin vernisajul expoziţiei „Mozaic foto-

grac 2019”, Centrul Comunitar Evreiesc

bucureştean a devenit gazda unei noi

expoziţii, de data aceasta semnată de

Armand Beraru.

Armand Beraru s-a născut în anul

1932 la Cernăuţi şi în 1964 a făcut Alia din

Bucureşti în Israel, oraşul de reşedinţă

devenindu-i Haifa.

Artistul fotograf a avut expoziţii în

numeroase ţări, inclusiv în Israel şi Româ-

nia, ultima oară în martie acest an la Cra-

iova. Expoziţia a fost prezentată de Delia

Marc şi de Mircea Anghel, preşedintele

Asociaţiei artiştilor fotogra din Craiova.

O parte dintre fotograile lui Armand Be-

raru sunt expuse permanent la Centrul

Congreselor din Bad Hofgastein (Aus-

tria), în instituţii din Israel şi în mediul

online. (Vom reveni în numărul viitor.)

Din viitorul apropiat

#Taberele evreieşti organi-

zate de către Centrul Comunitar

Evreiesc din Bucureşti îmbină

socializarea, activităţile recre-

ative, distractive cu excursiile,

învăţarea, petrecerea unui

Şabat împreună şi de obicei

se încheie prin legarea multor

prietenii.

Acestea sunt organizate în funcţie de

vârsta participanţilor iar detalii despre

perioadele şi locul de desfăşurare găsiţi

pe www.jcc.ro ori contactând Centrul

Comunitar Evreiesc Bucureşti la 021-

320.26.08.

ADRIAN GUERON

Pagină coordonată de

GEORGE GÎLEA

JCC

BuCureşti

rOMÂNiA

Ciclu de evenimente festive

în cinstea Zilei Israelului

Ziua Israelului, Yom HaAţmaut, a fost

celebrată la Timişoara printr-o serie de

manifestări. Violonista Bea Sharon, isra-

eliancă născută la Timişoara, iniţiatoare

a originalului şi îndrăgitului grup klezmer

„Mazel Girls”, a susţinut un concert în co-

munitatea din oraşul natal. Acompaniată

de excepţionalul pianist Traian Moldovan,

după o singură repetiţie comună, Bea

Sharon a reuşit să anime sala plină, ve-

nită la eveniment. Într-o română elegantă,

ea a povestit istoria ecărei melodii klez-

mer pe care a interpretat-o. S-a aplaudat

minute în şir, iar cei prezenţi au cântat

împreună cu cei doi maeştri. Cunoscută

pentru evoluţia ei ca violonistă în princi-

palele orchestre din Israel, Bea Sharon

are o carieră impresionantă în Israel.

Absolventă a Academiei de Muzică din

Tel Aviv, având un master în muzicologie,

Bea Sharon a îmbrăţişat în ultimii ani, pe

lângă muzica clasică, şi această muzică

tradiţională evreiască, cea klezmer. Tâ-

nărul timişorean Traian Moldovan este,

de asemenea, un talent cunoscut deja şi

prin proiectele comunităţii. Pornind de la

muzica clasică, dar ind şi component al

unei trupe de muzică modernă, el este

un muzician în evoluţie, care cu siguranţă

mai are multe de spus în acest domeniu.

Grupul muzical al Centrului Comu-

nitar din oraşul israelian Ariel le-a adus

o imensă bucurie timişorenilor. Pe Shai

Orni l-am cunoscut şi prezentat de mul-

te ori în postura sa de director al JCC

Bucureşti. Întors de câţiva ani în Israel,

el este directorul JCC Ariel, care are o

activitate cu adevărat impresionantă,

ind principalul „livrator” de programe din

oraş. Sute de proiecte pentru toate gene-

raţiile se regăsesc în programul anual al

centrului, care deserveşte copii de toate

vârstele, adulţi şi pensionari. Principalul

oraş din zona Shomronului a devenit în

ultimii ani un important centru universitar,

acest lucru ducând la creşterea numărului

programelor.

Talentaţi şi luminoşi, tinerii din Ariel au

adus bucurie şi speranţă în comunităţile

pe care le-au vizitat. De-a lungul unui

an, ei au pregătit un adevărat show, cu

orchestraţii, interpretări şi costume origi-

nale. A fost o seară israeliană adevărată,

acompaniată de o gustare de calitate, cu

mâncăruri specice, oferite de Resturan-

tul Ritual.

Kabalat şi Oneg Şabat sunt celebrate,

de peste 20 de ani, în absolut ecare

săptămână la Timişoara. Participanţii vin,

obosiţi uneori după săptămâna de lucru,

iar atmosfera familială a evenimentului

îi face să se întremeze cu repeziciune.

Între 30 şi 70 de persoane participă săp-

tămânal la acest eveniment.

Luna mai a acestui an a cunoscut,

însă, două seri de Şabat speciale. Prima

a fost în compania muzicienilor din Isra-

el, a doamnei Bea Sharon şi a grupului

muzical din Israel. Cea de-a doua a fost

marele Şabat naţional, cu titlul Shabat

Shalom România, când intrarea Reginei

zilelor săptămânii a fost onorată festiv în

aproape toate comunităţile din România.

La cele două seri de Şabat au luat parte

peste 200 de oameni.

LUCIANA FRIEDMANN

JCC

tiMişOArA

Iaşiul sărbătoreşte evreieşte

Centrul Comunitar Evreiesc din Iaşi a

fost neîncăpător pentru cei ce au dorit să

participe la tradiţionalul picnic organizat

de Yom HaAţmaut – Ziua Independenţei

Israelului.

În deschiderea evenimentului, preşe-

dintele C.E. Iaşi, ing. Abraham Ghiltman,

a arătat că proclamarea Independenţei la

14 mai 1948 a însemnat materializarea

visului milenar al poporului evreu, Isra-

elul ind azi o ţară modernă, mândră de

istoria sa, o ţară care ocupă un loc de

frunte în multe domenii.

Albert Lozneanu, directorul JCC Iaşi, a

vorbit despre Yom HaZikaron, ziua în care

îi amintim şi îi comemorăm pe cei care au

plătit cu viaţa ca noi să ne putem duce

existenţa în demnitate şi libertate, care

este urmată imediat de Yom HaAţma ut,

ca o dovadă a faptului că viaţa merge

înainte şi că trebuie să m recunoscători

pentru ceea ce suntem şi avem astăzi.

JCC Iaşi a participat la cel mai mare

Kabalat şi Oneg Şabat organizat în Ro-

mânia, sub sloganul „Shabat Shalom Ro-

mânia”. Cântecele tradiţionale şi bucatele

gustoase au creat o atmosferă autentic

evreiască, care i-a făcut pe participanţi

să se simtă ca într-o mare şi unită familie.

Duminică, 20 mai, cu prilejul sărbătorii

Lag Ba’omer a fost organizată o întâlnire

a tineretului din comunitatea ieşeană.

Vorbind despre semnificaţia acestei

sărbători, Benjamina Ides Vladcovschi

a arătat că Lag Ba’omer este una dintre

sărbătorile iudaice cele mai îndrăgite de

copii, ind celebrată în popor prin focuri

de tabără, iar rabinul Yehoshua Aronovich

a explicat originea sărbătorii şi menţionat

că pentru prima dată în literatura rabinică

medievală apare referirea la Rabbi Akiva

legată de Lag Ba’omer. În continuare,

participanţii şi-au testat cunoştinţele pe

teme religioase într-un concurs cu premii.

Şi în acest an, JCC Iaşi a organizat,

cu sprijinul Polinger Family Foundation

şi al JDC, evenimentul „Polinger Day of

Children - Ziua Internaţională a Copilu-

lui”, prilej cum nu se poate mai nimerit

pentru bunici, părinţi şi copii să petreacă

împreună câteva ore plăcute, care s-au

transformat într-o amintire de neuitat.

De ziua lor, copiii s-au distrat copios

la complexul „OZ - magia jocului”, alături

de clovni şi animatori, au cântat, au dan-

sat, şi-au colorat feţele într-o amuzantă

sesiune de facepainting, au modelat ba-

loane, au participat la jocuri şi concursuri

distractive, iar la nal au savurat un tort

delicios.

SILVIAN SEGAL

O lună bogată în evenimente

Marţi 7 mai a.c., la întâlnirea genera-

ţiei de mijloc, în ajun de Yom HaZikaron,

preşedintele CEO, Felix Koppelmann, şi

prim-rabinul Shraya Kav le-au subliniat

celor prezenţi cât de important este să

ne aducem aminte de această zi. Pentru

că datorită acestor eroi care şi-au pierdut

viaţa luptând neînfricat în războaie să

apere Pământul Sfânt, Israelul de azi

există. Tot în acea seară, la ora 20, s-a

aprins o lumânare comemorativă lângă

drapelul Israelului şi s-a rostit rugăciunea

Izkor.

Pe 5 Iyar (după calendarul evreiesc)

Yom HaAţmaut a culminat cu un Oneg

Şabat deosebit unde, în mod excepţional,

i-am avut invitaţi pe celebrul medic din

Israel, cu rădăcini orădene, dr. Gabor

Mozes, şi pe un alt oaspete de onoare,

senator şi fost ministru al Sănătăţii, dl.

Cseke Attila. Amândoi s-au simţit foarte

bine în acea seară, iar la sfârşitul cinei,

Cseke Atilla a rostit un mic discurs în lim-

ba ebraică, spunând cât de bucuros a fost

că a avut ocazia să ia parte, pentru prima

dată în viaţă, la un Oneg Şabat: „Admir

această comunitate pentru felul în care vă

respectaţi tradiţia şi cultura, dar mai ales

apreciez atât deschiderea voastră faţă

de celelalte religii, cât şi buna relaţie în

colaborările cu minorităţile sau alte etnii

din România”, a spus Cseke Atilla.

Cum în timpul săptămânii majoritatea

oamenilor lucrează, s-a decis ca specta-

colul de Yom HaAţmaut să se desfăşoare

duminică, 12 mai, invitaţi ind atât mem-

brii comunităţii, cât şi cetăţenii orădeni. La

început, preşedintele Felix Koppelmann

a descris publicului numeros importanţa

acestui eveniment. Fiind plecat în Israel,

s-a citit mesajul directorului JDC Româ-

nia, Israel Sharli Sabag, transmiţând

Mazel Tov cu bucurie şi entuziasm pentru

cei 71 de ani de independenţă, dar şi

aprecierile acestuia faţă de CEO. A mul-

ţumit de asemenea pentru efortul vieţii

comunitare active orădene, dar şi pentru

devotamentul exemplar al preşedintelui

Felix Koppelmann.

Programul artistic a avut loc în Si-

nagoga Neologă Zion şi a fost deschis

cu un minirecital al formaţiei Hakeshet

Klezmer Band după care, timp de o oră, a

concertat o trupă formată din şapte tineri

talentaţi din oraşul Ariel.

În această lună ne-am alăturat progra-

mului din broşura naţională, organizând

cu mare fast cel mai mare Oneg Şabat din

România. Se cuvine să ţinem cont de faptul

că acea zi de vineri s-a suprapus cu alte

două evenimente cunoscute (pelerinajul la

Auschwitz – Marşul Memoriei şi seminarul

Ibaneh, organizat la Be Yahad Cristian),

la care au participat 15 membri din comu-

nitatea noastră. În schimb, la programul

„Shabat Shalom, România!” din 17 mai

au fost prezenţi la Oradea 91 de membri.

Pe 24 mai am sărbătorit Lag BaOmer.

S-a organizat în curtea CEO un foc de

tabără, unde fetele de la OrNeurim au

încins atmosfera cu dansuri, alături de

copii şi tineri.

Luna s-a încheiat cu o frumoasă pe-

trecere în clubul „Generaţiei de aur”, dată

în cinstea zilelor de naştere ale elegante-

lor doamne Bodor Zsuzsanna (75 ani) şi

Kincses Ecaterina (78 ani). Cu această

ocazie, le urăm Mazel Tov cu sănătate,

bucurii şi linişte suetească!

DOINA BUMBU

JCC

iAşi

JCC

OrADeA

JCC BUCUREŞTI

Str. Popa Soare 18

Telefon: 021.320.26.08

E-mail: [email protected]

www.jcc.ro

JCC IAŞI

Str. Elena Doamna 15

Telefon: 023.231.37.11

www.facebook.com/groups/

jcciasi

JCC ORADEA

Str. Mihai Viteazu 4

Telefon: 025.943.48.43

www.facebook.com/JccOra-

deaEvenimente

JCC

ŞTIRI DESPRE

Centrele Comunitare Evreieşti

JCC TIMIŞOARA

Str. Gh. Lazăr 5

Telefon: 025.620.16.98

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 15

FCER-CM, împreună cu Ministerul

român al Afacerilor Externe, Academia

Română, Universitatea din Bucureşti,

Institutele de Istorie „Nicolae Iorga” din

Bucureşti şi „Gheorghe Bariţiu” din Cluj,

au organizat la 14 mai a.c., la Templul

Coral, simpozionul „Constantin Karadja

– diplomatul şi cărturarul care a salvat

evrei români”.

Faptele lui Constantin Karadja nu

reprezentau o necunoscută pentru opinia

publică evreiască din România, deoarece

el primise încă în 2005 titlul de „Drept

între Popoare” din partea Institutului Yad

Vashem pentru eforturile lui, în calitate

de diplomat, de a salva de la deportarea

la Auschwitz evrei români din străinătate,

mai ales din Germania. Simpozionul, cu

participarea unor specialişti de excepţie,

cercetători, diplomaţi, profesori universi-

tari, a fost prilejul de a dezvălui diferitele

faţete ale unui intelectual apreciat, om de

cultură şi diplomat, care în această cali-

tate a insistat pentru păstrarea principiului

obligativităţii de a proteja în străinătate

drepturile cetăţenilor din România, indi-

ferent de etnia lor. Acesta a fost crezul lui

Karadja, pe care a încercat să-l respecte

şi să-l pună în aplicare, atât în calitatea

lui de consul general în Germania din

timpul lui Hitler, cât şi în cea de director

al Direcţiei Consulare a MAE.

Deschizând lucrările simpozionului,

Robert Schorr, directorul Departamen-

tului de Cultură, Istorie, Artă, Media, a

amintit că este vorba de evocarea unui

român „Drept între Popoare” şi i-a amintit

pe cei doi moderatori: Ovidiu Bănescu,

vicepreşedintele FCER, şi dr. Ovidiu

Cristea, directorul Institutului de Istorie

„Nicolae Iorga”. În cuvântul său introduc-

tiv, vicepreşedintele FCER a insistat asu-

pra titlului acordat lui Karadja, subliniind

condiţiile în care se acordă această dis-

tincţie. Dr. Ovidiu Cristea a vorbit despre

activitatea de cercetare depusă la MAE

pentru păstrarea memoriei diplomatului şi

dezvăluirea de noi date despre activitatea

lui. Astfel, dr. Doru Gheorghe Liciu, de la

MAE, a arătat că numele lui Karadja era

cunoscut de cercetătorii Holocaustului,

atât datorită unor programe organizate

în Suedia, ţara de origine a diplomatului,

cât şi cercetărilor efectuate de Direcţia de

Arhive Diplomatice a MAE din Bucureşti.

În activitatea de cercetare, mai ales în

cea referitoare la perioada petrecută

la Berlin, a existat o colaborare foarte

bună cu Muzeul Holocaustului de la Wa-

shington şi Institutul Yad Vashem. După

acordarea titlului de „Drept între Popoa-

re”, s-au continuat cercetările şi au fost

găsite documente noi. Cercetările s-au

extins şi asupra vieţii lui, astfel că în 2011

s-a organizat la Stockholm un seminar

despre viaţa şi activitatea lui diplomatică

şi o expoziţie de documente. În 2016,

când România a deţinut preşedinţia

IHRA, MAE a organizat o expoziţie

despre activitatea diplomaţilor români

între 1938-1945. În februarie 2018 a fost

prezentată în Israel expoziţia „Diplomaţi,

Drepţi între Popoare”, în cadrul căreia

au gurat şi diplomaţii români Constantin

Karadja şi Florin Manoliu, iar la 13 noiem-

brie 2018 a avut loc la Stockholm un alt

eveniment despre Karadja. Dr. Gh. Liciu

a menţionat că numeroşi alţi diplomaţi

români au făcut eforturi de a-i salva pe

evreii români, eliberându-le paşapoarte şi

vize pentru evitarea deportărilor.

Conf. univ. dr. Ileana Stănculescu, de

la Universitatea din Bucureşti, a prezentat

imaginea intelectualului de excepţie Con-

stantin Karadja şi contribuţia lui la cultura

română, în condiţiile în care, deşi avea şi

rădăcini româneşti (familia domnitorilor

Caragea), pentru el România a fost o ţară

de adopţie, pe care a iubit-o din tot sue-

tul şi care, la venirea comuniştilor, a avut

faţă de el un comportament incalicabil.

Dacă nu a murit la închisoare, aceasta

s-a datorat faptului că s-a stins curând

din viaţă, a subliniat vorbitoarea.

Dr. Stelian Obiziuc, cercetător la

MAE, a arătat că în 2008 a fost lansat

un proiect vizând valoricarea memoriei

lui Karadja. După 10 ani de cercetări

în arhivele româneşti şi străine, s-au

născut două lucrări de bază: în ianuarie

2014 s-au editat Manualul Diplomatic şi

Consular al lui Karadja, una dintre cele

mai bune lucrări în acest domeniu, şi un

volum de documente diplomatice care

cuprind aspecte inedite ale activităţii lui

Karadja la Berlin între 1932-1941. În ele

este reectată inclusiv politica statului

român faţă de evrei. Există şi documente

noi, provenite de la familia diplomatului.

În calitatea lui de consul general la Ber-

lin între 1932-1941, Karadja a urmărit

ascensiunea nazismului şi înrăutăţirea

situaţiei evreilor şi a depus eforturi pentru

protejarea cetăţenilor români de origine

evreiască, a arătat cercetătorul.

Dr. Ottmar Traşcă, de la Institutul de

Istorie „Gh. Bariţiu” din Cluj, a punctat o

serie de aspecte mai puţin cunoscute din

activitatea diplomatului. Între 1942-1944

C. Karadja a avut calitatea de director al

Direcţiei Consulare a MAE, ind „omul

potrivit la momentul potrivit”, a apreciat

vorbitorul. Este primul diplomat român

care informează despre ce se întâmplă

cu evreii, inclusiv cu evreii români din

Germania. Din 1938, el trimite rapoarte

despre situaţia evreilor, despre Kristal-

lnacht şi arată că situaţia evreilor este

intolerabilă. El se referă şi la lagăre, ind

primul diplomat român care atrage atenţia

asupra intenţiei regimului nazist de a crea

ghetouri în Polonia şi de a-i deporta acolo

pe evreii din Austria şi Germania. Autori-

tăţile germane nu au privit cu ochi buni

activitatea lui Karadja. El este rechemat

la Minister, dar nu din cauza germanilor.

În continuare şi ca director al Direcţiei

Consulare, încearcă să-i salveze pe evreii

români. Ottmar Traşcă a explicat că ne-

reuşitele înregistrate de Karadja şi de alţi

diplomaţi români în demersurile lor au fost

cauzate de existenţa unui acord secret

între guvernul Antonescu şi Hitler, în care

partea română renunţa la protejarea evre-

ilor români aaţi în Germania şi alte ţări

ocupate de germani, care sunt deportaţi

în poda protestelor diplomaţilor. Abia

după 23 august 1944 se fac noi demersuri

româneşti, care însă nu i-au mai putut

salva pe evreii români din străinătate,



Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România







Localitate situată în partea nord-ves-

tică a judeţului Iaşi, pe malurile râului

Siret, în anul 1931 comuna Lespezi făcea

parte din judeţul Baia şi era compusă din

satele Heci, Buda, Bursuc, Diudiu, Fotin

Enescu, Hârtoape, Lespezi, Sireţel şi

Ţântirim.

Evreii au început să se aşeze şi să

îşi construiască locuinţe în Lespezi în-

cepând de la sfârşitul secolului al XVII-

lea. Potrivit unei statistici, în anul 1832

trăiau în localitate 54 de negustori şi

meseriaşi evrei, dintr-un total al populaţiei

de 331 de persoane, iar în perioada

1832-1835 numărul lor se ridicase la 70.

Tot în acea perioadă existau în orăşel o

sinagogă şi un heder.

La târgul Lespezi, cartea domnească

pentru stabilirea negustorilor evrei s-a

obţinut în anul 1825. Conform documen-

telor arhivistice, comunitatea evreiască

din Lespezi a fost îninţată în anul 1885.

Scopul comunităţii era de a întreţine,

subvenţiona şi administra instituţiile

evreieşti cu caracter religios, de asistenţă

socială şi de înmormântare ale populaţiei

evreieşti. Comunitatea făcea parte din

Uniunea Comunităţilor Evreieşti din

Vechiul Regat.

În anul 1898 a fost îninţată la Lespezi

societatea sionistă „Tomchei Sion”. Tot în

acest an a fost deschisă o şcoală mixtă

pentru 200-250 de elevi. În anul 1899

comuna Lespezi număra o populaţie

de cca. 2.500 de persoane, ind una

dintre localităţile cu populaţie majoritar

evreiască.

În anul 1927 în localitate funcţiona

Azilul de Bătrâni „Moşev Zikenim”. În

timpul Răscoalei din 1907, târguşorul

Lespezi, aat la vremea respectivă în

judeţul Suceava, a fost devastat. Doi

evrei au fost omorâţi, iar magazinele

evreieşti au fost vandalizate.

În vara anului 1940, localitatea a fost

scena unor violenţe îndreptate împotriva

evreilor. La 1 iulie au fost daţi jos din

trenuri, în staţia Lespezi, evrei maltrataţi

de către călători şi soldaţi. În data de 2

iulie au fost aruncaţi din trenuri, înainte

de intrare şi după ieşirea din staţie, nouă

evrei, dintre care patru au murit, iar cinci

au suferit răni grave, necesitând inter-

narea lor în spitalul din Lespezi.

Evreii din Lespezi au fost supuşi Or-

dinului nr. 4147, din 21 iunie 1941, prin

care toţi bărbaţii evrei valizi între 18 şi 60

de ani, din satele aate între Siret şi Prut,

au fost evacuaţi în lagărul de la Tg. Jiu,

iar restul familiilor au fost evacuate, cu

ceea ce le era strict necesar pentru trai, în

comunele urbane de pe teritoriile judeţelor

respective, prin grija prefecţilor de judeţ.

În cazul localităţii Lespezi, femeile şi co-

piii au fost evacuaţi la Fălticeni. În luna

septembrie, evreii eliberaţi din lagărul de

la Tg. Jiu au ajuns la Fălticeni, unde au

prestat muncă obligatorie. La 8 mai 1944,

evreii din Lespezi au fost evacuaţi din

Fălticeni, împreună cu întreaga populaţie

evreiască din localitate, în Dorohoi,

Botoşani, Suceava, Roman şi Bucureşti.

O parte dintre aceştia s-au întors în timp

la Fălticeni, întrucât oraşul Lespezi a fost

distrus. La data de 15 octombrie 1945, din-

tre evreii evacuaţi din Lespezi se găseau

61 în Dorohoi (Lespezi şi Fălticeni), 98 în

Suceava, 205 în Botoşani, 323 în Fălticeni

şi 11 în Bucureşti.

După Holocaust, numărul populaţiei

evreieşti din Lespezi a scăzut simţitor,

majoritatea emigrând în Palestina şi ul-

terior, după 14 mai 1948, în nou-creatul

Stat Israel.

NATALIA LAZĂR







Comunitatea Evreilor din Cluj, FCER, Primăria şi Consiliul local şi Muzeul de Artă

din Cluj-Napoca au organizat cea de a VII-a ediţie a evenimentului, devenit de-acum

tradiţional, „File din istoria evreimii clujene”. Tema simpozionului a fost „Personalităţi

evreieşti ale scenelor clujene, presă şi ziarişti evrei din Cluj”. În acelaşi timp au avut

loc ceremonii de comemorare dedicate celor 75 de ani de la martiriul evreilor din Cluj.

Vom reveni pe larg în numărul viitor. (E.G.)



În numărul anterior al R.E. am luat ca studiu de caz oraşul

Galaţi pentru a ilustra trei cazuri de violenţă antisemită petrecute

în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acum mă voi referi la

două episoade de violenţă care s-au petrecut în Basarabia la

1872, pe când provincia se aa sub administraţie românească.

Evenimente cumplite s-au petrecut la Ismail, pe 24 ianuarie

1872. Declanşatorul a fost un furt comis în catedrala oraşului de

către un evreu lituanian botezat, pe nume Moise Samson, zis şi

Jenkel Silberman. Acesta a furat 112 ducaţi, o cruce de argint

suată cu aur, de pe Chivotul Legii, un cufăr şi două linguriţe din

argint. Fiind arestat, acesta l-a denunţat pentru complicitate pe

M. Preissman, un croitor pentru care lucra, dar şi pe M. Gold-

schlanger, preşedintele comunităţii israelite. Obiectele furate, cu

excepţia crucii, au fost găsite în haznaua Hotelului Pascalowitz.

În hotel locuiau Goldschlanger, rabinul Alter Brandes şi 30 de

familii israelite. Acuzându-i pe evrei de profanare, populaţia

creştină a dezlănţuit un atac împotriva evreilor într-o suburbie

a oraşului, care a durat până pe 26 ianuarie. 60 de case au fost

distruse şi zeci de evrei au fost maltrataţi.

Răspunsul autorităţilor poliţieneşti la acest episod de violenţă

a fost pasivitatea, încurajatoare pentru mulţime. Prefectul juca

cărţi în timpul exceselor, în semn de aprobare tacită.

Goldschlanger şi rabinul Brandes au fost trimişi la închisoa-

re, dar au fost eliberaţi la insistenţele consulului grec. La două

luni distanţă, a fost numită o comisie de anchetă la Galaţi, însă

procesele-verbale nu au fost niciodată publicate. Potrivit de-

claraţiilor unor evrei din Ismail, autorităţile locale au împiedicat

desfăşurarea anchetei penale, intimidând atât martorii, cât şi

membrii comisiei. Au fost arestaţi din nou Goldschlanger, rabi-

nul Brandes, Abraham Preissmann, Silberman şi alţi doi evrei

şi au fost aduşi în faţa Curţii cu juraţi de la Buzău. Procesul

s-a judecat pe 15 aprilie 1872. Juriul a decis că toţi evreii erau

vinovaţi. Silbermann a fost condamnat la cinci ani închisoare,

iar ceilalţi evrei la câte doi ani.

Actele de violenţă de la Cahul, unde trăia o comunitate evre-

iască numărând în jur de 1000 de persoane, au început pe 30

ianuarie 1872 şi s-au intensicat a doua zi. Prefectul a dispărut,

iar evreii au fost lăsaţi pe mâna mulţimii furioase. Violenţele au

continuat până pe 3 februarie. Soldaţii i-au condus pe evrei în

barăci, sub pretextul asigurării protecţiei, însă, pe drum, ei au

permis ca evreii să e bătuţi de creştini. Au fost închişi în barăci

timp de 3 zile, fără apă şi hrană. Două femei au avortat, iar

două tinere au fost violate. Evreii au fost umiliţi de oţerul care

îi supraveghea, punându-i să se sărute, spunându-le că vor

muri oricum, pentru că mulţimea va trage focuri asupra barăcii.

Insurgenţii de la Cahul au fost achitaţi de Curtea cu Juraţi de

la Buzău, fapt care i-a scandalizat pe consulii străini, care au

protestat multă vreme.

Pe 19 aprilie, Sir Francis Goldschmidt a făcut o interpelare

în Camera Comunelor din Parlamentul britanic, în legătură cu

atrocităţile de la Cahul. Şi în Ţările de Jos s-a făcut o interpe-

lare de acest fel, pe 23 septembrie. Şi, pentru prima dată, şi

Statele Unite şi-au arătat indignarea faţă de persecuţiile inu-

mane petrecute în Basarabia. Gravitatea faptelor, frecvenţa şi

barbaria persecuţiilor creşteau probabilitatea unei intervenţii a

Puterilor străine.

Acest semnal de alarmă a declanşat puternice îngrijorări, iar

guvernul a oprit pentru moment expulzările evreilor de la sate.

Pe 20 aprilie 1872, prinţul Carol i-a graţiat pe Goldschlanger

şi pe rabinul Brandes, iar celorlalţi evrei le-a redus pedeapsa,

urmând a  puşi în libertate.

MARIA MĂDĂLINA IRIMIA

(Continuare în pag. 26)

EVA GALAMBOS

16 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

Ziua Ierusalimului a fost marcată pe 2

iunie în Israel cu rugăciuni speciale, pa-

rade şi tururi ale capitalei israeliene. Data

marchează reunicarea Oraşului Sfânt,

eliberat de trupele israeliene în 1967. În

primii 19 ani de independenţă a statului

evreu modern, Ierusalimul de Est fusese

sub ocupaţie şi administrare iordaniană.

Această parte a Ierusalimului a inclus

Oraşul Vechi, unde se aă cel mai sfânt

altar al iudaismului – Muntele Templului.

O parte importantă a Războiului de Şase

Zile, plin de miracole pentru micul stat, a

fost tocmai această eliberare a Ierusa-

limului, componentă centrală în istoria şi

tradiţia evreiască.

Redăm aici o parte din mesajele

preşedintelui Statului Israel, Reuven

Rivlin, şi prim-ministrului israelian Ben-

jamin Netanyahu, transmise în cadrul

ceremoniilor de marcare a 52 de ani de

la eliberarea Ierusalimului.

„Mai mult de o jumătate de secol a

trecut, avem acorduri de pace cu vecinii

noştri, Israelul este puternic şi stabil.

Forţele Israeliene de Apărare (IDF) sunt

mai sosticate şi mai puternice decât

acum jumătate de secol, dar ţara nu este

încă liniştită. Sunt alte ameninţări cărora

trebuie să le răspundem.

Statul Israel şi IDF sunt pregătite să

răspundă fiecărui scenariu şi fiecărei

ameninţări. Nu ne dorim vărsare de

sânge, dar dacă suntem obligaţi să fa-

cem acest lucru, dacă suntem forţaţi să

luptăm, atunci şi astăzi vom răspunde

cu înţelepciune, cu forţă. Vom continua

să menţinem angajamentul Statului

Israel faţă de securitatea şi bunăstarea

cetăţenilor săi”, a spus preşedintele

Rivlin.

La rândul său, prim-ministrul Neta-

nyahu a transmis:

„Marcăm 52 de ani de la reunicarea

Ierusalimului în Războiul de Şase Zile,

război care a schimbat soarta Israe-

lului. Ne-a îndepărtat de pericolul de

distrugere, ne-a transformat într-o forţă

regională puternică şi, în fapt, a început

procesul de reconciliere, pe care îl ve-

dem în curs de continuă dezvoltare şi

astăzi. A adus încă un lucru: unicarea

capitalei Israelului. Ne-am întors, îmi

amintesc personal, m-am întors la Ieru-

salim – leagănul poporului nostru, cultura

şi credinţa noastră –, între ziduri, şi asta

mişca întreaga naţiune, toate părţile ei.

Desigur, de atunci până în prezent, Ieru-

salimul s-a schimbat, este aproape de

nerecunoscut. Îl construim, îl consolidăm.

Suntem preocupaţi de viitorul său şi îl

dezvoltăm într-un oraş prosper, care

poate  un punct de interes nu numai

pentru spiritualitate şi pentru reînnoirea

tradiţiei şi patrimo niului Israelului, ci şi ca

un oraş reînnoit cu tehnologie globală”, a

spus Benjamin Netanyahu.

GEORGE GÎLEA







Ambasada Statului Israel a organizat,

pe 12 iunie, o recepţie cu prilejul aniver-

sării a 71 de ani de la îninţarea Statului

Israel modern. La evenimentul găzduit

de ambasadorul David Saranga au luat

parte numeroşi reprezentanţi ai comu-

nităţii israeliene din Capitală, membri

ai corpului diplomatic, reprezentanţi ai

lumii academice, ziarişti şi alţii. Federaţia

Comunităţilor Evreieşti din România a

fost reprezentată de secretarul general

Eduard Kupferberg şi de preşedintele

Comunităţii Evreilor din Bucureşti, ing.

Paul Schwartz.

Ambasadorul David Saranga a armat

că Ambasada Statului Israel în România

a decis să doneze suma de 50.000 de

lei – aferentă organizării festivităţilor

dedicate Zilei Statului Israel – ONG-ului

Dăruieşte Viaţă, implicat în construirea

primului spital de oncologie şi radiotera-

pie pediatrică din România. „Societatea

civilă are un rol esenţial în a avea grijă

de cei aaţi într-o situaţie grea, de a le

oferi demnitate şi speranţă. Acest proiect

reectă întocmai valorile umane, vitale

pentru o societate puternică. Israel este

un lider mondial în domeniul inovaţiilor şi

cercetării medicale. În cei 71 de ani de

existenţă am reuşit să dezvoltăm tehno-

logii şi tratamente care îmbunătăţesc şi

salvează viaţa a milioane de oameni din

întreaga lume. Acest proiect pe care am

ales să îl susţinem reectă angajamentul

nostru de a construi un viitor comun, sus-

tenabil şi sperăm că prin această donaţie

contribuim la îndeplinirea acestui scop”,

a declarat diplomatul israelian. De ase-

menea, el le-a felicitat pe reprezentantele

ONG-ului, „Dăruieşte Viaţă”, Carmen Us-

catu şi Oana Gheorghiu, pentru eforturile

şi implicarea lor în asemenea proiecte.

Carmen Uscatu a armat că gestul

Ambasadei Statului Israel, „este o primă

cărămidă la construirea primului spital

de oncologie pediatrică”, iar întreaga co-

munitate din cadrul ONG-ului „Dăruieşte

Viaţă” este deosebit de impresionată

şi onorată de acest gest caritabil. Mul-

ţumind tuturor celor care se implică în

acest demers, ea a amintit că acesta va

 primul spital de oncologie pediatrică din

România, un obiectiv extrem de necesar

pentru ţara noastră şi care ar putea aduce

speranţă pentru mulţi părinţi.

DAN DRUŢĂ

Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii

de Teologie Romano-Catolică

(Universitatea din Bucureşti):

Mesajele Papei Francisc în România

au avut un caracter ecumenic

şi interreligios

Vizita Papei Francisc în ţara noastră

a fost deosebit de importantă nu numai

pentru credincioşii catolici şi Biserica Ca-

tolică, ci şi pentru România în ansamblu,

transmiţând în lume o imagine pozitivă

despre ţara noastră. Mesajele Suveranu-

lui Pontif au avut caracter ecumenic, au

promovat ideea întâlnirii, atât între culte

şi minorităţi, cât şi între generaţii, ne-a

declarat în cadrul unei convorbiri preot

prof. Wilhelm Dancă, decanul Facul tăţii

de Teologie Romano-Catolică (Univer-

sitatea din Bucureşti), cel care în timpul

vizitei Papei Francisc a desluşit în comen-

tariile lui semnicaţiile ecărui moment şi

ale ecărui mesaj papal.

Acest cult al întâlnirii înseamnă să

te duci şi să-l întâlneşti pe celălalt, să

te bucuri, să treci de la starea de frică şi

ostilitate faţă de un necunoscut la priete-

nie, la ospitalitate. A întâlni, a cunoaşte

persoane diferite înseamnă o unitate în

diversitate promovată de Sfântul Părinte

în discursurile şi mesajele lui. În acest

context, este foarte important momentul

întâlnirii cu Patriarhul Daniel şi repre-

zentanţii Bisericii Ortodoxe, desfăşurată

la Catedrala Mântuirii Neamului, care nu

a fost numai ecumenică, ci şi interreligi-

oasă. Acolo au participat toate cultele,

inclusiv reprezentanţii Cultului Mozaic,

iar dacă ne referim la rugăciunea „Tatăl

nostru”, rostită de toţi, accentul cade pe

cuvântul „nostru”, ni-

meni nu poate arma

că „Tatăl” este numai

al lui, a explicat părin-

tele prof. Dancă pentru

R.E. Faptul că Sfântul

Părinte l-a salutat se-

parat pe prim-rabinul

Rafael Shaffer ilus-

trează însăşi ideea şi

necesitatea relaţiilor

interreligioase.

În numeroasele în-

tâlniri dintre creştini şi

evrei, Papa a căutat

elementele comune şi

în această relaţie ideea

principală este pacea,

cu frumosul simbolism

al sădirii unor pomi atât la Ierusalim, în

timpul vizitei papale, cât şi la Roma. Când

este vorba de crearea unor relaţii, Sfântul

Părinte ia în considerare în primul rând

nişte elemente pragmatice, mai aproape

de oameni şi în jurul acestor valori caută

să realizeze nişte punţi pe care să le

înţeleagă toată lumea, a subliniat inter-

locutorul nostru.

Prim-rabin Rafael Shaer:

Personalitatea Papei

m-a impresionat

Prim-rabinul FCER, Rafael Shaffer, a

fost invitat să-l însoţească pe Papa Fran-

cisc în cele trei zile petrecute în România.

Cum evenimentele din Iaşi şi Şumuleu

s-au desfăşurat de Şabat, prim-rabinul

a participat la cele din Bucureşti şi Blaj.

„Întotdeauna mi-a plăcut personalita-

tea lui de om modest şi dornic de a îmbu-

nătăţi lucrurile, iar ceea ce am admirat la

el este că încearcă să introducă schim-

bări în cadrul graniţelor catolicismului, în

interiorul lui, fără să depăşească limitele

acestuia. E ca şi cum ai scrie caligrac

cu lanţuri la mâini”, şi-a exprimat opinia

Rafael Shaffer. „Se cunoaşte atitudinea

Papei Francisc faţă de evrei, de aceea nici

nu vreau acum să vorbesc despre ea. Dar

ca o mică exemplicare, când am părăsit

Catedrala Neamului, era în maşină şi m-a

văzut, s-a oprit , mi-a întins mâna şi mi-a

strâns-o pe a mea cu multă prietenie şi

căldură. Un moment frumos a fost cel de

la Catedrala Neamului, când credincioşi

de rit ortodox şi catolic au rostit împreună

Tatăl nostru. Se vedea pe feţele lor că

sunt impresionaţi, că simt că au lângă ei

un frate pe care, contemplându-l, şi-au

adus aminte de Tatăl lor. Deci, gura fra-

telui s-a suprapus gurii tatălui. Aici vreau

să remarc explicaţia necesară şi plină de

bun-simţ a Patriarhului Daniel. El a spus

că în această catedrală se ţine acum o

slujbă pe jumătate catolică, pe jumătate

ortodoxă, ca semn de recunoaştere şi





mulţumire faţă de gestul Bisericii Catolice

din străinătate, care le-a oferit emigranţilor

români un loc de rugăciune în incinta ei,

până când enoriaşii români au reuşit să-şi

clădească propriile biserici”. Prezenţa Pa-

pei a inuenţat în bine şi comportamentul

celor care au asistat la întâlnirea cu el. La

Blaj, a observat prim-rabinul, unde s-au

adunat zeci de mii de oameni pe Câmpia

Libertăţii şi au stat multe ore, după pleca-

rea lor nu au existat gunoaie, murdărie,

mizerie, terenul a arătat exact ca înainte

de a veni participanţii la ceremonii.

„Concluzia mea este că vizita Papei

Francisc a avut efecte pozitive asupra

societăţii româneşti. Oamenii au trecut

peste micile lor necazuri sau confruntări,

au devenit mai buni şi acum privesc altfel

spre viitor”, a armat Rafael Shaffer.

A consemnat

EVA GALAMBOS

proiect început în

2008, privind cerce-

tarea de maţeivot în vechile cimitire din

Moldova şi Bucovina. Motivele transmit

informaţii despre decedat, familie, arta

pietrarilor. Un capitol aparte: căsuţele

rabinice.

Comunicarea „Şcoala israelită din

Hârlău”, susţinută de dr. Anca Tudo-

rancea, a fost bazată pe studierea de

documente aate în Arhiva CSIER. A fost

subliniată importanţa mărturiilor orale şi a

fotograilor de epocă în cercetarea pre-

zentă şi în tot ce priveşte viaţa evreiască

în trecutul recent.

O sinteză a istoriei evreilor din Tg.

Frumos – începuturi, contribuţie la dez-

voltarea oraşului, situaţie demogracă în

secolele XIX şi XX, perioada interbelică,

anii Holocaustului; faptul că, în prezent,

aici nu mai trăiesc evrei – a fost reali-

zată de dr. Sergiu Enea, cu vizionare la

retroproiector.

Răspunzând titlului acestui simpozion,

Edith Şimşensohn, master în cultură şi ci-

vilizaţie ebraică, a prezentat un studiu de

caz: aspecte ale vieţii evreieşti din târgul

Frumuşica – legendă, istorie, mentalităţi

de şteitl înainte de război, Holocaust –,

cu referiri la sinagogă, cimitir şi aprecieri

pentru sursele orale.

Dr. Lucian Zeev Herşcovici a radio-

grafiat viaţa religioasă evreiască din

Hârlău, sub raport statistic, sociologic,

demograc. Au fost analizate: specicul

hasidismului la Hârlău şi înprejurimi; fami-

lii, response, lucrări rabinice; funcţionarea

Bet Din-ului. După 1964, se pare, nu au

mai fost rabini în oraş.

Valoarea lucrărilor privind istoria

evreilor din Moldova a fost încadrată de

consilierul cultural al CE Iaşi, Martha Eşa-

nu, într-o succintă prezentare biogracă

a autorului lor, Iţic Kara, „personalitate

emblematică a comunităţii ieşene şi a

comunităţilor evreieşti” din ţară. A primit

laurii Academiei Române şi ai F.C.E.R.

Muzica evreiască interpretată de Uri

Fernbach, Albert Lozneanu, Romeo Lu-

chian – Nigun-ul ieşean – a fost aplaudată

la nal.

(Urmare din pag. 6)



REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 17

resantă. Vorbitoarea i-a recomandat auto-

rului să se ocupe şi de evreii din Vechiul

Regat, de viaţa evreiască obişnuită, de

procesul de modernizare pe care l-a par-

curs comunitatea evreiască din această

zonă.

Victor Neumann a arătat că a ales ca-

pitole şi secvenţe din istoria evreilor care

transmit un mesaj, respectiv coexistenţa

evreilor din diferite regiuni româneşti.

Banatul este un caz special, există as-

pecte care nu pot  abordate la un loc nici

măcar cu cele ale evreilor din alte regiuni

din Transilvania. Spaţiul transilvano-bă-

năţean nu este cunoscut, situaţia evreilor

s-a pus altfel decât în spaţiul românesc,

a subliniat autorul.

„A patra ﬁică”, trecere

de la imaginar la autobiograﬁc

Radiograe a unor momente-cheie din

veacul al XX-lea – anii interbelici, ai celui

de-al Doilea Război Mondial, perioada

imediat postbelică – a sintetizat Felicia

Waldman recentul roman al Madeleinei

Davidsohn, „A patra fiică”; arhitectu-

ral – două romane într-unul. Totul scris

„fără patos, cu sensibilitate, experienţă

de viaţă”. Întretăierea planurilor se face

prin adresare: persoanele întâi, a doua,

a treia. Trăirile proprii, rezonând în plan

comunitar, stârnesc reecţii despre istorie

şi dezrădăcinare.

Ion Ştiubea a încadrat romanul în

creaţia literară prolică a autoarei, in-

cluzând 15 volume. „A patra ică” este

saga unei familii evreieşti din Moldova

de Sus. Romanele scrise de protagonişti

sunt „un mod de salvare a trecutului”,

un „cumul de viaţă captivant la lectură”.

Autoarea renunţă la proza fantastică

pentru romanul social şi istoric. Jurnalul

scris de Sandu Noiman, unchiul Lorei,

devenită Mirabella prin înere, începe din

1910 şi sfârşeşte în 1955, anul întemni-

ţării. Naraţiunea nepoatei se deschide în

1940 şi se închide în 1957, anul Alialei.

Sensibilitatea, acurateţea, plasticitatea,

analiza mentalităţilor, ştiinţa genuină a

punerii în scenă, siguranţa în construirea

naraţiunii, deznodămintele neaştepta-

te, desenul spaţial – târgul natal, New

York-ul, Bucureştiul interbelic – fac din

„A patra fiică” cel mai izbutit roman,

de până azi, al autoarei, consideră Ion

Ştiubea.

Mulţumind Hasefer-ului şi antevorbito-

rilor, Madeleine Davidsohn a considerat

că romanul face trecerea de la imaginar

la autobiograc: naşterea la Dorohoi după

întoarcerea din deportare a părinţilor;

viaţa la Bucureşti; Aliaua. O carte în care

„am pus mult suet şi energie”, a mărtu-

risit scriitoarea.

În nal, directorul editurii a mulţumit

redactorilor celor cinci cărţi, respectiv

Ileana Buculei, Andreea Olaru-Moisescu

şi Claudia Bosoi.

Un băieţel în căutarea lui Dumnezeu

Pentru lansarea cărţii Un băieţel în

căutarea lui Dumnezeu, scrisă de lau-

reatul Premiului Nobel pentru Literatură,

Isaac Bashevis Singer, au fost invitaţi să

vorbească conf. univ. dr. Felicia Waldman

şi preşedintele Comunităţii Evreilor din

Piatra Neamţ, scriitorul Emil Nadler.

„Autorul spune despre această carte că

este o privire personală asupra misticii. Nu

este însă doar atât, ci este o privire asupra

întregii religii iudaice, asupra relaţiei omu-

lui cu Dumnezeu, tocmai de aceea se şi

numeşte Un băieţel în căutarea lui Dumne-

zeu. Deci dincolo de mistică, e o întrebare

permanentă pe care Bashevis Singer şi-o

adresează: cât din tradiţie este sucient să

urmezi, ca să te poţi baza doar pe aceste

obiceiuri, pe aceste ritualuri care vin din

vechime? Aceste obiceiuri rămân pentru

el nişte semne de întrebare, dar, pe de

altă parte, nu îl fac să îşi piardă credinţa.

Asta mi s-a părut mie cel mai important

din experienţa lui personală, expusă în

această carte. Faptul că nu renunţă la

credinţă, în ciuda faptului că nu găseşte

răspuns la unele întrebări.

Cartea este foarte bună şi pentru că

cei mai mulţi dintre cititori se vor regăsi

în aceste întrebări. Este o carte scurtă,

concentrată şi incitantă!”, a spus Felicia

Waldman despre cartea semnată de I. B.

Singer lansată la Salonul Internaţional de

Carte Bookfest.

La rândul său, Emil Nadler a vorbit

despre Un băieţel în căutarea lui Dumne-

zeu, ca despre o carte incitantă, deşi greu

încadrabilă într-un gen literar: „Este una

dintre cărţile deosebite ale lui Bashevis

Singer, pentru că el spune despre acest

volum că este un eseu, folosind o serie

de elemente autobiograce povestite cu

marea lui artă de prozator, dar, de fapt,

el vrea să informeze. El spune şi într-un

interviu din anul 1978, acelaşi an în care

a luat Premiul Nobel, că literatura are

cel puţin două mari roluri: unul este să

informeze, iar celălalt este să distreze.

În acest eseu el foloseşte aceste

tehnici. Informează despre mistica evre-

iască, având şi un prolog interesant în

care face deosebirea dintre mistică şi

religie, iar pe de altă parte a luat proce-

deul epic, cu autobiograi narate, astfel

încât să facă plăcere cititorului, care se

informează fără să bage de seamă.

Foarte important în opera lui Bashevis

Singer este că el a scris în limba idiş.

Până în anul 1953 el se adresa unui pu-

blic de 40-50 de mii de cititori de idiş din

America. După acest an, atunci când Saul

Bellow l-a tradus în engleză, a explodat în

literatura de limbă engleză. El a scris însă

până la sfârşit în idiş, pentru că spunea:

„Nu poţi  sincer decât în limba maternă”.

IULIA DELEANU

EVA GALAMBOS

GEORGE GÎLEA

Cinci titluri noi lansate

de Editura Hasefer

Anul acesta, pentru Bookfest Editura

Hasefer a pregătit cinci titluri pe care

le-a lansat în prezenţa unui numeros

auditoriu, deşi are concurenţi serioşi,

Ziua idişului, marcată la Suceava, şi

TES-Fest, festivalul teatrului idiş, a spus

la deschiderea evenimentului Alexandru

Marinescu, directorul editurii. „Şi noi mar-

căm Ziua Limbii Idiş, în general cultura

idiş, editând cărţi de autori care şi-au scris

operele în această limbă. Astfel, printre

titlurile ce se lansează astăzi se aă şi o

carte a lui Isaac Bashevis Singer. Editura,

deşi reprezintă o comunitate mică, a re-

uşit să spargă barierele şi se adresează

unei comunităţi mari, de aceea participăm

la cele mai importante târguri din Bucu-

reşti, Gaudeamus şi Bookfest, dar şi la

numeroase târguri din provincie. Vrem

ca lucrările scriitorilor evrei, cartea evre-

iască, să circule nu numai printre evrei.

Hasefer a venit la Bookfest Bucureşti cu

110 titluri, dintre care şapte apărute din

decembrie până acum, iar aici vom lan-

sa cinci dintre ele şi anume: „Problema”

de Gheorghe Schwartz; „Istoria evreilor

din România” de Victor Neumann; „A

patra ică” de Madeleine Davidson; „Un

băieţel în căutarea lui Dumnezeu” de

Isaac Bashevis Singer; şi „Domnişoara”,

dramatizarea romanului cu acelaşi nume,

de Carol Feldman (z.l).

Amintind ultima lucrare, Alexandru

Marinescu a cerut publicului să se ţină

un moment de reculegere în memoria

autorului, dispărut de curând.

Dilema lui Gheorghe Schwartz:

a pleca sau a nu pleca

Această întrebare esenţială consti-

tuie miezul cărţii de eseuri „Problema”

a scriitorului Gheorghe Schwartz. În

acest volum autorul abordează frontal

problema evreiască (care de fapt nu ar

trebui să existe), a spus criticul literar

Răzvan Voncu. Din păcate, vedem că

antisemitismul nu dă semne că ar obosi,

de aceea cartea are o mare actualitate.

Gheorghe Schwartz abordează problema

evreităţii dintr-un unghi deosebit, calcă pe

pământuri nedesţelenite. El se întreabă

ce motivează starea lui de nelinişte

şi-şi dă seama că este vorba de nenu-

măratele probleme legate de evreitate,

prejudecăţi, stereotipiile antisemite, pe

care le critică. Cartea lui nelinişteşte şi

poate provoca reacţii chiar şi din partea

comunităţii evreieşti, consideră Răzvan

Voncu. Gheorghe Schwartz nu poate

ignora antisemitismul din România şi din

lume, pe care îl abordează curajos şi cu

amărăciune, a armat Voncu.

Pentru Victor Neumann, cartea lui

Gh. Schwartz prezintă relaţia scriitorului

cu iudaismul, „cum se simte el ca evreu

în raport cu românii, creştinii şi Europa. Îl

deranjează antisemitismul şi încearcă să

analizeze ambivalenţa lui ca scriitor evreu

român. Regretă că după cel de-al Doilea

Război Mondial nu s-a realizat decât o

integrare parţială a evreilor şi consideră

că această dihotomie este periculoasă. Ea

există şi în Europa, care abia acum începe

să cunoască iudaismul şi istoria evreilor.

Dilema scriitorului este să plece sau să nu

plece, dar unde? Întrebările lui sunt reşti

şi personale. Este de fapt relaţia individului

cu comunitatea, a arătat vorbitorul.

În cuvântul său, Gheorghe Schwartz a

încercat să explice dilema lui în contextul re-

laţiilor complexe cu societatea şi cu lumea.

„Domnişoara” aşteaptă

luminile rampei

O lansare care a început cu un mo-

ment de reculegere: scriitorul, Carol Feld-

man z.l., a părăsit pe neaşteptate această

lume, cu o lună înainte de apariţia cărţii.

Ideea de a-şi dramatiza propria proză,

„Domnişoara”, s-a născut anul trecut,

amintea moderatorul evenimentului,

Alexandru Marinescu, într-o discuţie cu

directoarea TES, Maia Morgenstern,

pentru realizarea unui audiobook al

acestei cărţi remarcabile, cu un subiect

deloc simplu: curajul a doi tineri – evreica

Tina şi românul creştin ortodox Lauren-

ţiu – de a-şi arma iubirea într-o epocă

ostilă ei: ascensiunea extremei drepte, cu

agresiva propagandă antisemită, gene-

rând teribila tragedie prin care au trecut

evreii europeni între 1938-1945. Carol

Feldman, observa Alexandru Marinescu,

„redă magistral dimensiunea liliputană a

omului în contextul unor vârtejuri majore

ale istoriei”. Prejudecăţile în propriile

familii, de care se lovesc protagoniştii,

diversică planurile psihologice, naraţi-

unea capătă altă adâncime. Personajele

piesei de teatru sunt aceleaşi. Inclusiv

Tulcea secolului trecut, remarca Ioan

Holban în prefaţa cărţii, „spaţiu de iden-

ticare şi de reectare a autorului”. Dra-

matizarea incumbă delicateţe şi precizie

în esenţia lizarea sinuoaselor procese

sueteşti ale eroilor, fără a pierde nimic

din adevărul ecăruia. Carol Feldman

reuşeşte, accentua Răzvan Voncu, pen-

tru că ştie teatru dinăuntru, ca actor şi

conferenţiar de literatură şi teatru idiş.

„E un dramaturg al suetului, al unor

conicte puternice”. Comparativ cu des-

tui scriitori contemporani, care par că îşi

„urăsc eroul”, Carol Feldman îl priveşte

„cu duioşie”, vede „lumina, nu întunericul”

din om.

O altfel de istorie

a evreilor din România

Este o carte interesantă, importantă şi

actuală, a caracterizat istoricul Lya Benja-

min volumul „Istoria evreilor din România”,

de Victor Neumann. Este altfel decât

o istorie obişnuită, deoarece cuprinde

anumite aspecte, momente particulare.

În acelaşi timp, sunt tratate probleme de

actualitate, precum totalitarismul fascist

şi cel comunist. Se aplică aici o metodo-

logie specică în cercetare, cea a unităţii

evreilor, particularităţile suprapunându-se

unităţii. Autorul a pus accentul pe istoria

evreilor din Transilvania şi Banat şi a scos

în evidenţă personalitatea europeană

a rabinului reformist Aron Chorin. Sunt

foarte interesante analiza celor două to-

talitarisme şi explicaţiile originii antisemi-

tismului românesc. De asemenea, relaţia

dintre evrei şi comunism este prezentată

printr-o analiză sociologică şi politică inte-



Deschis la Romexpo, în perioada 29 mai-2 iunie a.c., Bookfest-ul a întrunit peste

150 de expozanţi, aproximativ 1 milion de cărţi, peste 400 de evenimente. 1 iunie,

Ziua Copilului, a fost serbată la Bookfest Junior. Invitat de onoare al acestei ediţii,

Marea Britanie a avut mottoul „Culture is GREAT”. Unitatea în diversitate a fost

numitor comun al rostirilor din deschidere: consilierul prezidenţial Sergiu Nistor;

E.S. Andrew Noble, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,

E.S. Michèle Ramis, ambasadoarea Franţei; secretarul de stat în Ministerul Culturii,

Alexandru Pugna; fost preşedinte al Federaţiei Editorilor din Europa, Henrique Mota;

organizatorul Bookfest-ului, preşedintele Asociaţiei Editorilor din România, Grigore

Arsene; directorul British Council – România, Nigel Bellingham.

„Tema generală a fost stabilită: dacă nu

limitezi antisemitismul, el se va răspândi.

Acest avertisment stă la baza tuturor discuţiilor noastre, actuale

şi viitoare. Subliniez şi eu aici că trebuie să facem în aşa fel încât

cei care se fac vinovaţi de răspândirea discursului instigator

la ură să e pedepsiţi”, a conchis Katharina von Schnurbein.

„Vin în sprijinul celor enunţate de Robert Singer şi Katha-

rina von Schnurbein. Am întâlnit aici persoane frumoase, prin

valorile şi instituţiile pe care le reprezintă. Cred că atunci când

Ceauşescu a construit acest Palat nu a avut intenţia ca această

clădire să găzduiască întâlniri ca a noastră. Dar mă uit în sală

şi văd ce alianţă am reuşit să construim, îmi dau seama că

vom învinge în această luptă”, a spus Victor Micula, care în

nal a dat citire Declaraţiei elaborate de Preşedinţia României

la Consiliul Uniunii Europene în urma acestei reuniuni.

Aceasta urmăreşte patru mari teme: securitatea comunită-

ţilor evreieşti, realizarea strategiilor pentru educare şi formare

– inclusiv pentru autorităţile responsabile cu aplicarea legii – în

conformitate cu deniţia antisemitismului adoptată de IHRA;

nanţarea cercetării, educaţiei şi memoriei Holocaustului; mo-

nitorizarea şi înregistrarea datelor privind infracţiunile motivate

de ură.

În nalul documentului, Guvernul Româ niei îşi declară

angajamentul de a contribui şi de a susţine viitoarele iniţiative

internaţionale în vederea abordării provocărilor cu care se

confruntă comunităţile evreieşti.



(Urmare din pag. 4)

18 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

n LIA BORZA,

preşedinta CE Alba

Iulia, a reuşit să res-

taureze una din cele

mai atractive sina-

gogi transilvănene.

Lia Borza con-

duce de multă vre-

me comunitatea cu

spirit gospodăresc,

fermitate şi căldură

în relaţiile cu oamenii. Ştie să cultive

bune relaţii cu autorităţi locale, culte,

organizaţii ale minorităţilor naţionale.

n IOjI SACAGIU, preşedintele

CE Dorohoi, conti-

nuă opera începu-

tă de predecesorul

său, Iancu Isidor z.l.,

prin grija faţă de cele

două sinagogi reno-

vate, una adăpostind

Muzeul de Istorie a

Evreilor din Dorohoi.

Organizează an de

an, cu prilejul come-

morării pogromului din Dorohoi, de

la 1 iulie 1940, Marşul Vieţii, la care

participă atât membri ai comunităţii

cât şi originari din Dorohoi stabiliţi în

Israel, conduşi de rabinul Wasserman.

Respectând memoria martirilor, face

o atenţionare asupra pericolelor din

prezent.

n OTTO DEUTSCH, preşedintele

CE Sibiu, aat de de-

cenii la conducerea

comunităţii, are bune

relaţii interetnice şi

interconfesionale cu

celelalte minorităţi

naţionale din oraş.

Este gazdă irepro-

şabilă. În sinagogă –

printre puţinele care

n-au avut nevoie de

reabilitare – sunt organizate manifes-

tări religioase şi culturale. În incinta

ei, la Euroiudaica a concertat Corul

comunitar din Belgrad, în costume

evreieşti medievale, interpretând cân-

tece sefarde.

n IANCU AIZIC, preşedintele CE

Tecuci, şi-a propus şi

a reuşit să arate cum

se poate menţine,

cu bune rezultate,

viaţa evreiască într-o

comunitate mică. A

dovedit pricepere în

alegerea echipei cu

care lucrează, ştie

să apropie oamenii

de tot ce face co-

munitatea, să atragă

simpatizanţi, să obţină sponsorizări,

să construiască bune legături cu evreii

originari din Tecuci stabiliţi în Israel.

Sărbătorile iudaice sunt respectate aşa

cum se cuvine.



Preşedinţi de comunităţi

născuţi în luna iulie

– Aţi putea schiţa momente din istoria

şi prezentul acestui Templu?

– Piatra fundamentală a fost aşezată

în 1891. Construcţia, începută în 1892,

a fost nalizată în 1895. Este una din

cele mai mari şi mai frumoase sinagogi

din cele 23 câte existau în oraş înainte

de război. În anii Holocaustului a fost

folosit pentru ostatici evrei, gata să e

împuşcaţi la orice incident din oraş. După

cutremurul din 1977 s-au făcut lucrări

de consolidare. Dar cele mai complete

lucrări de rezistenţă şi reabilitare au

fost între 2010-2013. În bună măsură,

fondurile au venit prin F.C.E.R., de la

Fundaţia „Caritatea” şi din vânzarea a

şase imobile comunitare gălăţene. Ur-

mărind permanent lucrările, mi-am folosit

cunoştinţele acumulate în decenii de

proiectare să găsesc multe soluţii tehnice,

în special, în probleme de rezistenţă. Am

reuşit să câştig încrederea preşedintelui

şi a vicepreşedintelui FCER, respectiv

dr. Aurel Vainer şi ing. Paul Schwartz,

acum preşedinte al CEB. Amândoi m-au

sprijinit. M-a bucurat admiraţia exprimată

de dr. Aurel Vainer la reinaugurare, în

2014. Am colaborat excelent cu directo-

rul CAPI, ing. Rudy Marcovici. Actualul

vicepreşedinte al F.C.E.R., atunci director

economic, ec. Ovidiu Bănescu, a apreciat

corectitudinea înregistrărilor contabile. În

templul restaurat am făcut Kabalat Şabat

la Bereşit 8, ţinem conferinţe, organizăm

sesiuni de „uşi deschise”.

– Sunteţi, acum, în posesia unei mo-

nograi exhaustive despre evreii gălăţeni.

Ce înseamnă pentru comunitate?

– Un reper de mare importanţă pentru

trecut. Un exemplu. Faptul că la Aduna-

rea generală a delegaţilor Comunităţilor

israelite din România, din 25-26 martie

1896, se hotărăşte ca oraşul Galaţi să

e sediul lor central, dă măsura a ceea

ce însemna atunci comunitatea. O do-

vadă tangibilă: la 11 august, acelaşi an,

se inaugurează Templul Meseriaşilor.

Cartea este, totodată, o mărturie pentru

viitor, oferind cititorilor posibilitatea să

Dr. ing. Sorin Blumer face parte din primele generaţii postbelice.

A mai prins anii în care „cu greu şi, bineînţeles, contra cost, găseam

locuri la etajul întâi al Templului pentru mama şi bunica, să stăm

împreună la marile sărbători de toamnă”. A fost membru în Corul

comunităţii de la îninţare (1970), l-a condus după ce dirijoarea lui,

Florentina Lica, a făcut Aliya (1987); membru în Comitetul de Conducere

(1995-2000); vicepreşedinte (2000-2005). Din 2005 până în prezent este

preşedinte al CE Galaţi şi membru în Consiliul de Conducere al F.C.E.R.

A fost vicepreşedinte al ASR (2000-2008). Pentru restaurarea Templului Meseria-

şilor, punct de referinţă ca lider comunitar, a depus multă energie, pricepere, suet.







Interviu cu ing. SORIN BLUMER preşedintele CE Galaţi

cunoască tumultuoasa istorie a evreilor

gălăţeni, inuenţa lor în economie, indus-

trie, comerţ, meşteşuguri, învăţământ,

sănătate, cultură, armată, sport. O lucrare

monumentală. O recomand călduros.

– Ce aţi realizat, ce vă doriţi, ce pro-

bleme aveţi?

– Înainte de orice, mă simt dator să

vorbesc despre existenţa de zi cu zi a

comunităţii, unde ponderea o deţine

asistenţa medicală şi socială, de care

se ocupă prof. Violeta Blumer, muncă

pe care n-o poţi face fără înţelegere,

dăruire. Dar să vă răspund la întrebări.

Am consolidat şi reparat restaurantul

ritual, curtea templului, gardul sediului

comunitar, capela şi zidul împrejmuitor al

cimitirului. Am făcut alei din beton armat,

parcelă pentru cei având căsătorii mixte,

nalizăm în format electronic recensă-

mântul mormintelor. Avem parteneriate

cu gimnazii, licee, Facultatea de Istorie

a Universităţii „Dunărea de Jos”, unde se

predă istoria Holocaustului. Un substan-

ţial punct muzeistic există la etajul I al

templului. Sperăm să ajungă muzeu, cu

ajutorul unor voluntari, doctori în istorie.

Colaborăm cu Primăria Municipiului Ga-

laţi la Proiectul European „Redescoperi-

rea, expunerea şi exploatarea moştenirii

evreieşti ascunse în regiunea Dunării”.

Deşi facem spectacol de Hanuca, Seder,

avem minian de sărbători, ne dorim un

rabin. Defrişarea cimitirelor din Galaţi şi

a celor două din Bereşti ridică probleme

tehnice şi nanciare. Urmează să le dis-

cut la Primărie.

– Ce momente de viaţă v-au marcat?

– Brit Mila (mi s-a povestit), Bar Miţva,

Hupa Kadişa. Dispariţia prematură a ma-

mei mele (z.l.) şi a bunicii materne (z.l.),

practic o a doua mamă. Vizitele în Israel,

mai ales la Kotel.

– Care este, în rezumat, concepţia

dumneavoastră despre lume?

– Respectul faţă de viaţa şi aspiraţiile

oricărui om; pacea între oameni, indcă

un singur Dumnezeu este pentru toţi;

convingerea că evreii n-au fost aleşi să e

privilegiaţi, ci să împlinească jurămintele

făcute lui Dumnezeu, care, la rândul Lui,

îşi ţine promisiunile faţă de poporul evreu;

datoria evreilor este să nu lase omenirea

în adormire, căci „somnul raţiunii naşte



monştri”; Mesia este aşteptat pentru a

aduce timpurile armoniei, nu sfârşitul

omenirii; mersul înainte al omenirii trebuie

să e spre unitate în diversitate, nu spre

globalizare forţată; ştiinţa nu este duşma-

nul religiei, ci instrumentul prin care omul,

din voinţa Divină, având liber-arbitru, va

ajunge să-şi justice credinţa.

– Cum vedeţi misiunea unui preşedin-

te de comunitate, azi?

– Cu cât numărul membrilor comuni-

tăţii scade, cu atât misiunea lui creşte:

să cunoască îndeaproape problemele

oamenilor, să le vină în ajutor la nevoie,

să menţină şi să valorice moştenirea

înaintaşilor, să susţină interesele comu-

nităţii în faţa autorităţilor, să-i mediatizeze

faptele pentru a contracara antisemitis-

mul, negaţionismul, antiisraelismul. Avem

toţi datoria să fim devotaţi României,

solidari cu Israelul, să nu uităm o clipă

Ierusalimul, capitala sa eternă.

IULIA DELEANU

Lansarea la Academia Română a cărţii

„Lumina, esenţa vieţii”, cuprinzând alocu-

ţiunile rostite la sesiunea din urmă cu trei

ani dedicată memoriei şef-rabinului dr. Ale-

xandru Şafran (1940-1947), la împlinirea

a zece ani de la intrarea sa în eternitate,

a prilejuit o nouă sesiune ştiinţică oma-

gială. Lucrarea, cu o prefaţă de prof. univ.

dr. Jean Askenasy, membru de onoare al

Academiei Române, a fost publicată cu

sprijinul ACPCCI (Asociaţia de Prietenie

România-Israel) şi îngrijită de preşedintele

Asociaţiei, gral (r) Mihail E. Ionescu. În

public – academicieni, lideri ai F.C.E.R.,

CEB, BBR, ACPCCI, CCIRI (Camera de

Comerţ şi Industrie România – Israel).

„Prezentarea sub cupola acestei ve-

nerabile instituţii a unei cărţi de Alexan-

dru Şafran este nu numai o mărturie de

erudiţie şi înţelepciune, ci şi o datorie de

onoare. Rabinul Alexandru Şafran a fost

membru de onoare al Academiei Române

datorită marilor sale merite cărturăreşti,

dar şi calităţii de luptător, de-a lungul

întregii vieţii şi, cu precădere, în anii cât

a fost şef-rabin al României (1940-1947),

contra Holocaustului, contra discriminării

şi încălcării drepturilor omului”, a scris

preşedintele Academiei Române, acad.

Ioan Aurel Pop, în mesajul transmis de

vicepreşedintele Academiei, acad. Răz-

van Theodorescu.

„Aproape toţi cei care au contribuit

la realizarea cărţii sunt prezenţi în sală”,

observa moderatorul evenimentului,

acad. Eugen Simion, fost preşedinte al

Academiei, cu o reverenţă faţă de regre-

tatul preşedinte al Academiei, acad. Ionel

Valentin Vlad. Vorbitorul şi-a exprimat

gratitudinea pentru participare faţă de

prof. univ. dr. Avinoam Şafran, ul lui

Alexandru Şafran, şi a mulţumit profe-

sorului Jean Askenasy, „suetul acestei

reuniuni”. Cartea reprezintă „o împăcare

între ştiinţă şi religie, readuce în minte

şi inimă personalitatea lui Alexandru

Şafran, stârneşte interesul celor care au

auzit despre el sau i-au citit opera”. Şef-

rabinul Şafran a fost un om curajos în

apărarea comunităţii sale, drept faţă de

evrei şi români. Silit să ia calea exilului

în anii instaurării totalitarismului, revenit

în ţară – prima vizită în 1995 –, a devenit

în 1997 membru de onoare al Academiei

Române. În extraordinarul cuvânt de

recepţie, cărturarul s-a referit la Moses

Gaster, eminent slujitor al culturii române,

expulzat ca şi el din România.

În elogiul adus memoriei şef-rabinului

Şafran pentru că a contribuit la salvarea

a jumătate din populaţia evreiască a ţării,

E.S. David Saranga, ambasadorul Isra-

elului în România, a menţionat cuvintele

rabinului despre activitatea sa din acei

ani: „Am încercat să menţin un echilibru

între conştientizarea realităţii crude, cre-

dinţă şi speranţă în comunitatea mea”.

Vorbitorul a cerut liderilor lumii actuale

să ia măsuri de stopare a intoleranţei,

xenofobiei, antisemitismului în creştere

în Europa.

Prof. univ. dr. Avinoam Şafran a adre-

sat un cuvânt special soţiei regretatului

preşedinte al Academiei, acad. Ionel Va-

lentin Vlad. A mulţumit profesorului Jean

Askenasy şi generalului (r) Mihail Ionescu

pentru editarea cărţii, profesorului Carol

Iancu pentru publicarea unor documente

esenţiale de arhivă despre dr. Al. Şafran,

din care a reieşit că tatăl lui a traversat

o epocă dicilă fără să se compormită.

„Există în Academia Română un

spirit de dialog şi înţelegere”, a apreciat

preşedintele F.C.E.R., dr. Aurel Vainer, în

preambul. Dr. Alexandru Şafran a fost un

„păstor, învăţător, predicator” de neuitat,

dominante ind „înţelepciunea şi precoci-

tatea”: rabin la 19 ani, şef-rabin la 29 de

ani. Erudit, „luptător pentru cauza evreilor

români”, reuşind să „inuenţeze în bine

cursul istoriei lor” prin cultivarea legătu-

rilor cu regina-mamă Elena, patriarhul

Nicodim, nunţiul papal Andrea Cassulo,

şi-a ajutat, alături de preşedintele de

atunci al Federaţiei, dr. Wilhelm Filder-

man, comunitatea, jumătate rămânând în

viaţă la 23 august 1944. Din discursul la

primirea titlului de Membru de Onoare al

Academiei a reieşit iubirea lui Alexandru

Şafran faţă de România şi limba română.

A acţionat pentru dialog interreligios, care

continuă şi azi.

Procesul revenirii acasă a dr. Al

Şafran a început – a spus prof. univ. dr.

Carol Iancu – prin traduceri în română

ale lui Ţicu Goldstein z.l.; a continuat prin

numele dat unui scuar bucureştean, unei

şcoli şi unui bulevard din Bacău; Centrului

de Studii Iudaice la Iaşi. Dr. Al. Şafran a

luptat pentru promovarea sionismului,

alinarea suferinţelor celor deportaţi în

(Continuare în pag. 26)

E. SUHOR

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 19

Este data la care un număr important de

tineri intelectuali evrei din Bucureşti, absolvenţi

ai diferitelor facultăţi, împreună cu un grup de

studenţi, au aderat la programul UER şi s-au

constituit într-o grupare denumită TINERETUL

UER. Scopul organizaţiei a fost făcut cunoscut

printr-un manifest adresat tineretului evreiesc din

toată ţara: „Preocuparea noastră dintâi este – se

scria în manifest – consolidarea ţării odată cu

asigurarea şi consolidarea drepturilor şi instituţiilor

noastre. Năzuinţele noastre ca evrei nu contrazic

acţiunile supreme ale ţării. Imperativul categoric

al emancipării noastre individuale şi colective a

fost şi rămâne armonizarea intereselor noastre

specice cu interesele superioare ale statului.”

Tineretul evreu era chemat să se organizeze

în vederea desăvârşirii emancipării, a asigurării

egalităţii cetăţeneşti a evreilor, a cercetării pro-

blemelor vieţii evreieşti, să participe la acţiunea de

luminare a opiniei publice cu privire la drepturile

evreilor. Organizaţia nu s-a dezis de prevederile

ei programatice.

Conducerea UER şi dr. W. Filderman per-

sonal au apreciat în mod deosebit

rezultatele obţinute. După doi ani de

activitate, în anul 1933, o delegaţie

a organizaţiei a fost primită de dr.

W. Filderman. Preşedintele UER a

subliniat importanţa acţiunilor cultura-

le organizate în cei doi ani de existenţă, consid-

erându-le foarte utile pentru pregătirea tineretului

ca să e capabil să militeze pentru apărarea intere-

selor specice ale populaţiei evreieşti. Problema

antisemită trebuie să stea în permanenta atenţie

a Tineretului UER, arată Filderman. Se impune

studierea acestei probleme sub raport istoric, spre

a se stabili dacă şi întrucât antisemitismul este

de origine românească. În optica lui Filderman,

poporul român nu este antisemit, nici xenofob,

antisemitismul ind importat din alte ţări: în trecut

din Rusia, în interbelic din Germania.

Desigur, studierea şi lupta împotriva antisemi-

tismului nu erau singurele probleme care trebuiau

să stea în centrul atenţiei tineretului. Organizaţia

Tineretul UER avea menirea să militeze nu doar

pentru desăvârşirea emancipării evreilor dar şi

pentru autoemancipare, „curent fără de care nu e

posibilă continuarea operei de emancipare politică

şi egalizarea totală a evreilor cu restul populaţiei”.

În general, educarea tineretului a fost o preocu-

pare pentru conducerea UER. Este interesantă,

în acest sens, tematica unei conferinţe ţinute

tineretului de dr. Filderman în anul 1933. A fost

o expunere despre diferitele doctrine politice,

pornind de la faptul că la data respectivă mai

ales evreii trăiau ceasuri extrem de grave, in-

comparabil mai grave decât toate momentele pe

care le-au traversat popoarele în ultima jumătate

de secol. Căci niciodată nu s-au pus în discuţie

înseşi drepturile naturale ale omului: dreptul la

muncă, dreptul la existenţă. Acest curent, spu-

nea Filderman, îşi face drum în atâtea locuri şi

pune stăpânire tot mai mult şi pe viaţa politică

românească. Constatând situaţia existentă, a

atras atenţia în special asupra a două doctrine

care au început să pună stăpânire pe viaţa politică

în unele ţări europene şi care reprezentau un real

pericol pentru existenţa poporului evreu. În primul

rând, s-a oprit asupra doctrinei comuniste, asupra

regimului comunist, care a introdus un sistem de

constrângere a libertăţii individului, interzicând,

printre altele, practicarea religiei. „Indiscutabil,

comunismul pleacă dintr-un imbold generos,

conchidea el: cât mai mult bine pentru cât mai

mulţi oameni, dar el trece dincolo de aparenţele

reşti, pentru că ignoră criteriul natural al selecţiei

valorilor şi calcă în picioare libertatea omului. În

ceea ce priveşte fascismul, Filderman îl compară

cu comunismul. „Ca şi comunismul, el a interzis

orice drept la discuţie, la critică liberă”. În analiza

rasismului hitlerist, Filderman prevede că el va

duce inevitabil la război: „e fatal ca pentru rasism

războiul să devină unica metodă de cucerire a

dominaţiei mondiale”.Concluzia nală era că,

dacă „concepţia revoluţiei franceze însemna

triumful individului asupra puterii absolute a

statului, ideologia fascistă, comunistă şi hitleristă

reprezintă biruinţa autorităţii absolute asupra in-

dividului”. În ceea ce priveşte situaţia evreilor din

România, Filderman sublinia că este alarmantă.

„Ce mai rămâne din toate libertăţile şi garanţiile

constituţionale, din moment ce până şi dreptul la

muncă este răpit, orice temei al democraţiei dis-

pare şi societatea e aruncată în haosul anarhiei

de dreapta sau de stânga?”

LYA BENjAMIN

    

       

      



Contabil sau politician?

Analiza făcută de FMI la Bucureşti în primele

zile ale lui iunie s-a încheiat cu o tornadă care a

răscolit cercurile puterii şi a scos la iveală pasiu-

nile şi tensiunile acumulate de-a lungul ultimilor doi ani în

acest domeniu. Delegaţia Fondului a venit, conform unei

proceduri standard (Articolul IV din Tratatul FMI), pentru

că o astfel de cercetare a sănătăţii economiei are loc în

toate statele membre ale Fondului Monetar.

La sfârşitul vizitei, conducătorul echipei de experţi,

Jaewoo Lee, a pus câteva diagnostice deloc apreciate

de foştii sau actualii miniştri de la Bucureşti. Lia Olguţa

Vasilescu i-a acuzat pe ocialii Fondului că nu sunt „do-

cumentaţi” şi că au o „abordare strict contabilicească”, în

condiţiile în care „PSD a realizat cele mai mari creşteri

de pensii şi salarii”, dar „în continuare sunt români care

trăiesc în sărăcie”, deci este necesară „continuarea creş-

terii veniturilor”.

Mai nuanţat, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici,

a amintit că în 2018 câştigul salarial real s-a dublat, dar

că, în calitate de ministru de Finanţe, „va continua” (?!) să

sprijine „investiţiile publice şi private prin măsuri legislati-

ve”. Or, tocmai aici e buba: ce e preferabil pentru o ţară,

să crească veniturile populaţiei mai lent, dar să rămână

şi bani de investiţii, care să genereze noi locuri de muncă

şi fondurile necesare creşterii salariilor şi pensiilor, sau

să băgăm totul în ridicarea veniturilor oamenilor, fără a

crea însă resursa din care aceste lefuri şi pensii să poată

 plătite şi în viitor?

Evident, politicianul vrea să ridice nivelul de trai cât mai

repede, ca oamenii să îl voteze din nou. Patru ani pentru

un politician echivalează cu o eră istorică, înainte şi după

el. La fel de evident, un economist vrea cât mai mult pentru

investiţii, ca să asigure „sustenabilitatea dezvoltării” ţării.

Jaewoo Lee trage semnalul de alarmă şi declară că, dacă

salariile continuă să crească mai rapid decât productivi-

tatea, „cineva o să plătească” şi arată şi cine va  acel

cineva: categoriile cele mai vulnerabile, adică persoanele

sărace şi pensionarii. Aş adăuga, şi politicienii care au luat

măsurile eronate. „Este nevoie de un mix de politici echili-

brate”, subliniază expertul Fondului. Iar prudenţa acestuia

din urmă, tratată cu dispreţ de Lia Olguţa Vasilescu, este

rească pentru că FMI este o instituţie nanciară care

răspunde de recuperarea creditelor acordate, dat ind

că banii provin de la toate statele membre, care nu au de

ce să subvenţioneze politicile nesăbuite ale unei ţări, aşa

cum a fost cazul Greciei.

Un stat care vrea un produs intern cât mai mare numai

pentru a creşte salariile şi pensiile vinde o iluzie propriilor

cetăţeni care, lipsiţi de produse autohtone, ajung să consu-

me din import, plătind cu banii lor dezvoltarea rmelor din

alte ţări. La noi, din aşa-zisa creştere cu 25% a salariilor

au mai rămas doar câteva procente după scăderea taxe-

lor şi impozitelor luate de la angajator şi date în sarcina

angajatului. Procente rapid erodate de inaţie, generată

de creşterea mai rapidă a veniturilor decât a productivităţii

necesare pentru a susţine respectivele lefuri şi pensii. Do-

vadă că anul trecut, 88% din veniturile românilor s-au dus

pe alimente, taxe şi impozite şi alte cheltuieli obligatorii, în

timp ce pentru investiţii (case, terenuri etc.) au 0,5%! Asta

nu e o structură de cheltuieli de familie săracă?

Un mix echilibrat de politici de creştere a veniturilor

şi de investiţii ar  singura soluţie ca să nu ne mai furăm

singuri căciula şi să ne minunăm ce frumoasă e!

Puţină istorie despre Războiul de Şase Zile

Un articol semnat de David Harris, director

executiv al American Jewish Committee, în

blogurile cotidianului Times of Israel, vorbeşte despre în-

semnătatea istorică a Războiului de Şase Zile şi aminteşte

că primii care au respins îninţarea unui stat palestinian

au fost chiar statele arabe, care doreau să evite astfel

recunoaşterea Israelului ca stat al poporului evreu. În

1967, Cisiordania era în mâinile Iordaniei, iar Gaza în ale

Egiptului. În aceste condiţii, „lumea arabă ar  putut crea

un stat palestinian în Gaza, Cisiordania şi Ierusalimul de

Est” oricând ar  dorit, dar nu a făcut-o. Pe de altă parte,

la data izbucnirii Războiului de Şase Zile, între Israel şi

amintitele teritorii nu exista o frontieră propriu-zisă, ci

doar „linia verde de demarcaţie” stabilită după războiul

din 1949.

După război, Israelul a propus o politică denumită „te-

ritorii pentru pace”, dar răspunsul tranşant a venit după

summit-ul statelor arabe de la 1 septembrie 1967: „Nu

păcii, nu recunoaşterii, nu negocierilor cu Israelul”.

Ambasadorul saudit la ONU, citat de David Harris,

declara pentru The New Yorker, în 2003, că „refuzul lui

Arafat de a accepta propunerea celor două state i-a sfâşiat

inima. Din 1948, când avem o propunere pe masă, spunem

nu. Apoi spunem da, dar în momentul în care acceptăm,

propunerea nu mai e în discuţie. Nu ar  momentul să

spunem da?”.

David Harris subliniază că din aceste motive nu a

existat niciodată un stat palestinian şi că în 1967 nu a avut

loc o agresiune israeliană. „Când vorbim despre conictul

arabo-israelian, nu poate  omis trecutul ca o circumstanţă

iritantă minoră sau ca una lipsită de relevanţă”, subliniază

Harris în nal, amintind că progresele sunt posibile, dova-

dă acordurile cu Egiptul şi Iordania, dar lecţiile războiului

din 1967 arată cât de complicat este acest drum şi cât de

importantă rămâne lecţia istoriei.

Exemplul Germaniei,

un semnal de alarmă pentru România

Economia Germaniei, spre deosebire de a noastră, se

bazează pe exporturi, din care realizează un substanţial

excedent, ceea ce i-a iritat nu o dată pe partenerii europeni,

care şi-ar dori piaţa comunitară şi cea mondială mai libere

pentru exporturile propriilor rme.

Valoarea exporturilor Germaniei a scăzut în aprilie

2019, la 109,7 miliarde de euro, de la 124 miliarde cu un

an în urmă, importurile au crescut, în acelaşi interval cu

2,1%, atingând 91,7 miliarde, ceea ce a redus exceden-

tul comercial la 17,9 miliarde de euro. Explicaţia este că

economia germană, aată pe primul loc în Europa, face

faţă cu greu problemelor în condiţiile tensiunilor comerciale

din lume şi ale situaţiei din sectorul auto, afectat atât de

scandaluri, cât şi de reorientarea consumului spre maşini

electrice sau hibride, pentru a reduce poluarea.

Această conjunctură prinde România cu un decit

de balanţă comercială şi unul de cont curent în creştere

rapidă, iar situaţia de pe piaţa UE, către care merg două

treimi din exporturile noastre, va face şi mai dicilă redre-

sarea. Conform BNR, contul curent al balanţei de plăţi a

înregistrat un decit de 114 milioane de euro în ianuarie

2019, comparativ cu 7 milioane de euro anul trecut.

ALX. MARINESCU

O posibilă selecţie a trei evenimente întâmplate în ultimele treizeci de zile

Top

din





Semion Rosenfeld, ultimul supravieţuitor al lagărului

de exterminare nazist de la Sobibor (Polonia), s-a stins

din viaţă într-un azil din Israel la 3 iunie 2019, la 96 de

ani. Semion Rosenfeld s-a născut în oraşul Ternivka din

Ucraina, la 10 octombrie 1922. În 1940 s-a înrolat în Ar-

mata Roşie. În timp ce lupta împotriva Germaniei naziste,

familia lui a fost ucisă, iar trupurile au fost aruncate într-o

groapă comună de lângă Ternivka.

Semion Rosenfeld a fost capturat de nazişti în 1941.

Iniţial a fost adus în lagărul de muncă de la Minsk (Bela-

rus), iar în 1943, pentru că era evreu, a fost deportat în

lagărul de exterminare de la Sobibor. În octombrie 1943,

el a participat la celebra revoltă a prizonierilor din acest

lagăr, când au fost ucişi 11 oţeri SS şi mai mulţi gardieni

ucraineni. Semion Rosenfeld a evadat alături de aproxi-

mativ 300 de evrei. Dintre fugari, cei mai mulţi au murit

pe câmpurile minate care înconjurau lagărul sau au fost

urmăriţi de nazişti şi executaţi pe loc. Numai 47 au supra-

vieţuit răscoalei, ascunzându-se în păduri. În lagărul de la

Sobibor au fost ucişi, din aprilie 1942 până în octombrie

1943, peste 250.000 de evrei.

În 1944, Semion Rosenfeld s-a alăturat din nou Armatei

Roşii, participând la căderea Berlinului. A fost demobilizat

în 1945 şi s-a întors în Ucraina, unde a rămas până în

1990, când s-a stabilit în Israel. În 2018, ambasadorul

ucrainean Hennady Nadolenko i-a conferit Ordinul „Pentru

Merit” gradul III, pentru actele lui de bravură din timpul

celui de-al Doilea Război Mondial.

CLAUDIA BOSOI

20 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

Premii pentru T.E.S. şi actorii săi

Cu prilejul deschiderii ociale, Eduard

Kupferberg a premiat, în numele FCER,

Teatrul Evreiesc de Stat cu Medalia de

Onoare „Avram Goldfaden”. Maia Mor-

genstern şi Nicolae Călugăriţa au fost

distinşi cu acelaşi premiu, pentru „devota-

ment în prezervarea limbii şi a teatrului

idiş din România”.

Minuni la T.E.S.

„Dacă am învăţat cu adevărat ceva la

Teatrul Evreiesc de Stat este să cred în

minuni”, a armat deputatul Silviu Vexler,

prezent la cea mai recentă premieră a

TES, spectacolul Scripcarul pe acoperiş,

în regia lui Andrei Munteanu, spectacol

care a şi deschis prima seară a festivalu-

lui. „Teatrul Evreiesc de Stat este un loc

datorită căruia în România au renăscut

limba şi teatrul idiş”, a remarcat vorbitorul,

mulţumindu-le directoarei Maia Morgen-

stern şi consilierului prezidenţial Sergiu

Nistor pentru cooperarea în demersurile

de adoptare a legii privind Ziua Limbii şi

Teatrului Idiş.

Muzică klezmer şi dansuri

Spectacolele prezentate pe scena

Teatrului Evreiesc de Stat au fost comple-

tate de o serie de evenimente muzicale.

Încă din prima zi, iubitorii muzicii klezmer

au avut prilejul de a-i asculta pe cei de

la Samuel Maquin Klezmer Band, care

au evoluat zilnic pe scena amenajată

în faţa teatrului. Trupa de dansuri Hora

a Comunităţii Evreilor din Bucureşti a

oferit în prima zi un apreciat spectacol de

dans în piaţeta Fântâna Vioara Spartă din

Bucureşti. Ca în ecare an, trupa Bucha-

rest Klezmer Band a CEB, coordonată de

Silvian Horn, şi TES Orchestra, condusă

de dirijorul Bogdan Lifşin, au cântat bine-

cunoscute melodii idiş.

De asemenea, Sergo Bengelsdor

(pian) şi Digore Alexei (bariton) au oferit

în cea de-a doua zi concertul intitulat

Farmecul Cântecului Idiş. Tot la capitolul

cântec idiş, Em Chorny (R. Moldova),

Susan Ghergus (pian, Republica Mol-

dova), Alexandra Somish (voce, Ucraina),

Mark Kovnatsky (vioară, Germania),

Gennady Fomin (clarinet, Ucraina) au

oferit un spectacol muzical intitulat „Be-

sarabie mayn alte haym” (Basarabia,

vechiul meu cămin).

Despre istoria teatrului evreiesc

În cea de-a doua zi a festivalului, toţi

cei interesaţi de istoria teatrului de limbă

idiş şi de personalitatea lui Avram Gold-

faden au putut lua parte la proiecţia lmu-

lui documentar Moştenirea lui Goldfaden,

în regia lui Radu Gabrea, care a avut

avanpremiera chiar la Teatrul Evreiesc

de Stat în anul 2004. Prezentă la acest

eveniment, actriţa Victoria Cociaş a re-

memorat interesul marelui regizor pentru

cultura şi istoria evreilor din România,

inclusiv povestea Teatrului Baraşeum.

Producţia cinematografică prezintă

viaţa dramaturgului Avram Goldfaden şi

totodată originile teatrului idiş profesio-

nist, întemeiat pentru prima dată în lume

de Goldfaden în anul 1876 la Iaşi.

În cea de-a treia zi, conf.univ.dr. Fe-

licia Waldman, profesor la Facultatea

de Litere a Universităţii din Bucureşti,

dr. Lya Benjamin şi dr. Hary Kuller le-

au prezentat celor interesaţi informaţii

despre începuturile tradiţiei teatrale din

România şi personalităţile culturii idiş din

spaţiul românesc.

Prezentare de carte

Editura Hasefer a fost prezentă la eve-

nimentele festivalului, prezentându-şi una

dintre cele mai recente apariţii editoriale:

Un băieţel în căutarea lui Dumnezeu, de

Isaac Bashevis Singer. Despre carte au

vorbit Alexandru Marinescu, directorul

Editurii Hasefer, şi scriitorul Emil Nicolae,

preşedintele Comunităţii Evreilor din Pia-

tra Neamţ. Alexandru Marinescu a armat

că această lucrare tratează o posibilă

manieră în care autorul se raportează la

ideea de divinitate, nu atât din postura

unui om religios, cât mai mult a unuia

care îşi pune întrebări cu privire la acest

subiect. Scriitorul Emil Nicolae a apre-

ciat demersul Editurii Hasefer de a edita

opera laureatului Premiului Nobel pentru

Literatură, subliniind universalitatea lui

Isaac Bashevis Singer, care se înscrie

atât în registrul scriitorilor de limbă idiş,

cât şi în cel al marilor autori americani.

In Memoriam Carol Feldman

Trecut de curând în eternitate, actorul

şi scriitorul Carol Feldman, un simbol al

teatrului idiş atât din România, cât şi din

Israel, a fost evocat prin intermediul unui

spectacol-lectură bazat pe un fragment

din romanul „Domnişoara”. El a fost in-

terpretat de actorii Nicolae Călugăriţa,

Lucia Maier, Geni Brenda Vexler, Luana

Stoica, Viorel Manole şi Alina Tomi. La

eveniment a luat parte şi ica scriitorului,

Dalit Haviv.

Directoarea T.E.S., Maia Morgen-

stern, a subliniat că dispariţia lui Carol

Feldman înseamnă o pierdere enormă

pentru teatrul de limbă idiş şi nu numai

şi şi-a exprimat speranţa că pe scena din

strada Dr. Iuliu Barasch va  jucată una

dintre piesele scrise de el.

Alexandru Marinescu, directorul

Editurii Hasefer, a rememorat legătura

de prietenie dintre el şi actor, o apropiere

rească, umană, mărturisind că îşi va

aduce mereu aminte de blândeţea şi

tenacitatea sa, atât ca om, cât şi ca actor

şi om de litere.

Vernisajul Expoziţiei

Ekh, Rumenye, Rumenye

Forţa imaginilor este unanim recu-

noscută. Tocmai din acest motiv, Muzeul

de Istorie şi Cultură a Evreilor din

România „Dr. Nicolae Cajal” a vernisat

expoziţia Ekh, Rumenye, Rumenye, în

sala Foaier. Directoarea Carmen Hannah

Ioviţu a explicat că această expoziţie,

care reuneşte documente din cele mai

diverse – articole de ziar, fotograi, scri-

sori –, ilustrează viaţa evreiască şi cultura

idiş din România.

Ultima zi – teatru şi muzică

Ultima zi a festivalului a adus un

spectacol special, coproducţia internaţi-

onală Păunul de aur, în regia lui Andrei

Munteanu.

Cu ocazia închiderii, TES Orchestra

(dirijor Bogdan Lifşin, Rodica Doija, Feras

Sarmini, Mihai Pintenaru, Sergiu Marin;

voce – Geni Brenda-Vexler, Carmen

Hannah Ioviţu şi Arabela Neazi) a susţinut

un concert special de muzică tradiţională

idiş. De asemenea, Corul Hazamir al

C.E.B. şi trupa de dansuri Haverim, co-

ordonate de ec. Silvian Horn, au oferit o

reprezentaţie artistică de succes.

Prezent la închidere, preşedintele

FCER-CM, dr. Aurel Vainer, i-a felicitat

pe toţi cei implicaţi în realizarea acestui

festival şi a constatat că oamenii sunt

foarte bucuroşi să se întâlnească cu

limba şi muzica idiş. El a subliniat faptul

că Teatrul Evreiesc de Stat a dus mai

departe cultura idiş în vremuri mai mult

sau mai puţin favorabile, iar acest lucru

îi demonstrează tenacitatea.

DAN DRUŢĂ





La 22 mai 1939, Camera Comunelor din Marea Britanie

a raticat Cartea Albă Mac Donald (după numele secretaru-

lui de stat pentru Colonii Malcolm Mac Donald), document

care practic a anulat Declaraţia Balfour din 1917, prevăzând

realizarea unui cămin evreiesc în Palestina, scrie publicaţia

Algemeiner. Cartea Albă a închis calea emigrării a sute

de mii de evrei care-şi căutau salvarea în faţa ameninţării

naziste. Ea respingea recomandarea din 1937 a Comisiei

Peel de partiţie a teritoriului Israelului, reducea imigraţia

evreilor la 15.000 de persoane anual în următorii cinci ani.

De asemenea, au fost îngreunate achiziţiile de terenuri de

către sionişti. După cei cinci ani, majoritatea arabă trebuia

să-şi dea acordul pentru imigrare, ceea ce ar  însemnat

concret respingerea totală a venirii evreilor. Documentul a

fost consecinţa a 20 de ani de valuri intermitente de terorism

arab şi a trei ani de revolte arabe în Palestina sub mandat

britanic, a constatat publicaţia.

În secţiunea unu, paragraf doi, aliniat unu a Cărţii Albe se

clarică intenţiile britanice. „Guvernul Majestăţii Sale crede

că prevederile Mandatului pe baza căruia a fost concretizată

Declaraţia Balfour nu urmăreau transformarea Palestinei într-

un stat evreu împotriva voinţei populaţiei arabe a ţării”. Agenţia

Evreiască a răspuns cu indignare: „Poporul evreu consideră

această politică drept o încălcare a încrederii şi o cedare în

faţa terorismului arab. Guvernul britanic propune să-i lipsească

pe evrei de ultimele lor speranţe şi să le închidă calea spre

patria lor în cele mai întunecate ore ale istoriei evreieşti”, a

subliniat Agenţia.

A doua zi s-a lansat un apel evreilor din Palestina la o grevă

generală şi 300.000 de evrei au participat la proteste, iar 120

dintre ei au fost răniţi în confruntările cu poliţia. În timpul unui

protest, şef-rabinul aşkenazilor, Yaakov Herzog, a dat foc unui

exemplar din Cartea Albă. Protestele au continuat mai multe

săptămâni. Chaim Weizmann a numit-o „condamnarea la

moarte a poporului evreu” iar David ben Gurion i-a chemat pe

evrei să i se opună. La 21 mai au început proteste şi în Statele

Unite, 230 de lideri ai evreilor americani cerând secretarului de

stat Cordell Hull să nu recunoască documentul. În Camera Co-

munelor s-a depus o moţiune, potrivit căreia Cartea Albă este o

încălcare a condiţiilor Mandatului, dar moţiunea a fost respinsă.

Printre susţinătorii moţiunii s-au aat Winston Churchill şi fostul

premier Lloyd George, care a jucat un rol semnicativ în pro-

mulgarea Declaraţiei Balfour. Au fost trimise numeroase apeluri

premierului Neville Chamberlain să respecte Declaraţia Balfour,

precum şi preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt

pentru a interveni. La 27 mai, o serie de proteste au avut loc în

America Latină, iar la 28 mai, St.Louis, un vas care transporta

refugiaţi evrei germani, a sosit în Cuba şi a fost întors din drum.

Sute de refugiaţi evrei din faţa nazismului au încercat să intre

în Palestina, dar au fost opriţi şi duşi în lagăre lângă Natania şi

Haifa, cei mai mulţi în Cipru, de unde nu au putut pleca decât

după declararea statului evreu. (E.G.)

În perioada 29 mai-2 iunie a.c., Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti a organi-

zat cea de-a patra ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Idiş – TES FEST. În

cele cinci zile, publicul spectator a putut lua parte la o suită de evenimente cultural-

artistice, care au avut ca temă centrală limba şi cultura idiş, concretizate prin spec-

tacole de teatru, concerte de muzică klezmer, workshop-uri, expoziţii şi proiecţii de

lm. Cu acest prilej, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat au prezentat spectacole mai

multe trupe profesioniste de teatru idiş din Israel, Statele Unite ale Americii, Polonia,

Franţa precum şi formaţii şi interpreţi de muzică klezmer din România şi străinătate.

În cadrul festivităţii de deschidere, directoarea festivalului, Cristina Mohan,

le-a mulţumit celor prezenţi pentru interesul acordat evenimentelor organizate cu

prilejul celei de-a IV-a ediţii.

Maia Morgenstern, directoarea Tea trului Evreiesc de Stat, s-a adresat spectato-

rilor şi prietenilor T.E.S., invitându-i la evenimentele prezentate în cadrul festivalului.

Eduard Kupferberg, secretarul general al F.C.E.R., a felicitat Teatrul Evreiesc de

Stat pentru organizarea celei de-a patra ediţii a TES FEST, subliniind în cuvântul său

importanţa limbii şi culturii idiş în istoria poporului evreu. El a caracterizat idişul

drept o „limbă transnaţională”, care nu numai a asigurat un mijloc de comunicare,

ci a generat şi o cultură deosebit de bogată. De asemenea, secretarul general al

F.C.E.R. a dat citire mesajului preşedintelui României, Klaus Iohannis, cu prilejul

Zilei Limbii şi Teatrului Idiş în România.

Foto: Oana Monica Nae

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 21

La 143 de ani de la primul spectacol

profesionist în limba idiş, jucat la Grădina

„Pomul Verde”din Iaşi, Primăria Munici-

piului a organizat în perioada 28-30 mai

2019, prin Casa Municipală de Cultură

„Mihai Ursache”, în cadrul Festivalului

Internaţional al Educaţiei, Zilele Interna-

ţionale ale Culturii Idiş Avram Goldfaden,

care l-a avut ca director pe poetul Adi

Cristi.

După cum relatează prof. univ. dr.

Odette Blumenfeld în Caietul-program al

evenimentului, în paginile intitulate „Tea-

trul evreiesc în limba idiş – precursori şi

începuturi”: „În 1876, exista deja în Iaşi

o tradiţie de cântec popular evreiesc,

de dansuri, de scheciuri umoristice,

cuplet şi monolog, de poeme şi melodii

lirice, menţinută vie de o profesie relativ

nouă pe atunci, cea de cântăreţ. Avram

Goldfaden, fondatorul teatrului evreiesc

în limba idiş, s-a bazat pe aceste surse,

prelucrându-le pentru a le putea încorpo-

ra într-o formă din ce în ce mai complexă”.

Ascultând cum îi erau interpretate

cântecele, lui Goldfaden i-a venit ideea

„să lege unele din aceste cântece cu

puţină proză şi o intrigă şi să le prezinte

ca pe o piesă de teatru”… „Mi-am deni-

tivat planul şi în 18 august 1876 am pus

piatra fundamentală a teatrului evreiesc”,

arma el mai târziu.

Avram Goldfaden, poet, dramaturg,

regizor şi actor evreu de limbă idiş şi

ebraică, autor a peste 40 de piese de

teatru, s-a născut în 12/24 iulie 1840,

la Starokonstantinov (Rusia, actuala

Ucraina). Primul său poem publicat s-a

intitulat „Progresul” şi mai târziu, după

decesul autorului, a fost considerat ca o

pledoarie „avant la lettre” pentru sionism.

Pe scena Teatrului pentru Copii şi Ti-

neret „Luceafărul”, gazda evenimentului

cultural internaţional de la Iaşi, poetul Adi

Cristi a spus, în cuvântul de deschidere,

că prima cronică a unui spectacol de

teatru profesionist în limba idiş, spectacol

prezentat pe scena din Grădina „Pomul

Verde”, a fost scrisă de Mihai Eminescu şi

a apărut în „Curierul de Iaşi” nr. 93/1876,

la rubrica „Diverse. Notiţe teatrale”: „Într-o

grădină, pe Uliţa Mare s-a deschis un mic

teatru de vară în care se joacă în limba

evreiască (germană stricată) (…). Despre

piese avem puţin de zis, ele nu prezintă

vreun mare interes dramatic, dar jocul

actorilor a fost excelent (…). Directorul

trupei are un glas simpatic (bariton) şi

gură plăcută. Ariile sunt evreieşti, iar

publicul, compus în mare parte din core-

ligionari ai actorilor, petrece bine”.

În cuvântul de salut rostit la deschide-

rea evenimentului cultural ieşean, Mihai

Chirica, primarul Municipiului Iaşi, a subli-

niat: „În acest context deosebit de favora-

bil punerii în valoare a bogatei moşteniri

culturale evreieşti, salut cu toată căldura

revenirea în peisajul artistic al Iaşiului a

Festivalului Internaţional de Teatru Idiş şi

Muzică Klezmer Avram Goldfaden.

De altfel, Iaşiul cultural şi spiritual îşi

regăseşte profunde rădăcini ebraice, -

ind sucient să amintim aici de existenţa

celei mai vechi Sinagogi din România, re-

inaugurată în data de 3 decembrie 2018.

La acest reper istoric adaug relaţiile de

prietenie, culturale şi economice tot mai

strânse pe care municipalitatea ieşea-

nă le-a dezvoltat în ultimii ani cu oraşe

importante din Israel, Haifa şi Ashdod

devenind localităţi înfrăţite cu Iaşiul. Îmi

exprim speranţa că această prestigioasă

manifestare culturală va creşte vizibilita-

tea Iaşiului în plan internaţional, conferin-

du-i prestigiu şi respect din partea tuturor

iubitorilor artei de calitate”.

Dr. Aurel Vainer, preşedintele F.C.E.R.,

a transmis tuturor urări de pace, într-o at-

mosferă de prietenie şi bună colaborare.

Menţionând că memoria şi recunoştinţa

sunt două valori-cheie ale iudaismului, dr.

Aurel Vainer a calicat „Zilele Internaţio-

nale ale Culturii Idiş Avram Goldfaden”,

organizate acum la Iaşi, ca pe un „act de

memorie vie”. De asemenea, a subliniat

că ziua de 30 mai a fost instituită ocial

în România, începând din anul 2018, ca

Ziua Limbii şi Teatrului Idiş prin Legea

253/2017 iniţiată şi votată la propunerea

deputatului etniei noastre, Silviu Vexler.

Instituirea ocială a acestei zile reprezintă

o recunoaştere a contribuţiei evreilor la

dezvoltarea culturală a României şi un

simbol al legăturii dintre limba idiş şi

teatrul evreiesc.

Această zi aminteşte data naşterii în

1901, la Cernăuţi, a poetului şi proza-

torului Iţic Manger, unul dintre maeştrii

literaturii idiş, pe plan mondial, din prima

jumătate a secolului al XX-lea.

Preşedintele Comunităţii Evreilor

din Iaşi, ing. Abraham Ghiltman, a

depănat amintiri despre spectacolele

Teatrului Evreiesc de Stat din Iaşi, care

a funcţionat între anii 1949 şi 1963, atât

în Grădina „Pomul Verde”, cât şi în sala

fostului cinematograf Phoenix, de pe

strada Gându. Totodată, a amintit despre

Festivalul Internaţional de Teatru „Avram

Goldfaden”, organizat, începând din 15

octombrie 2002, timp de patru ediţii anu-

ale, de Teatrul Naţional „Vasile Alecsan-

dri”, sub conducerea criticului literar Ioan

Holban, directorul de atunci al teatrului.

Toate cele prezentate până acum

s-au înscris în capitolul Memorie, iar

recunoştinţa este reprezentată de de-

cernarea de către F.C.E.R. a Medaliei de

Onoare „Avram Goldfaden”.

Dr. Aurel Vainer a acordat această me-

dalie actriţei Tricy Abramovitz, actorului

Yaakov Bodo, primarului Mihai Chirica,

criticului Ioan Holban, poetului Adi Cristi,

jurnalistului radio Alex Aciobăniţei şi

formaţiei de muzică klezmer „Nigun”,

pentru devotament în prezervarea limbii

şi a teatrului idiş din România.

În continuarea primei seri, poetul Adi

Cristi, directorul Zilelor Internaţionale

ale Culturii Idiş, Iaşi 2019, a decernat

Premiul pentru cea mai bună actriţă de

teatru idiş actriţei Tricy Abramovitz; Pre-

miul pentru cel mai bun actor de teatru

idiş actorului Yaacov Bodo; Premiul „In

memoriam” pentru promovarea Culturii

idiş în lume, actorului şi scriitorului Carol

Feldman (z.l.); Premiul pentru promova-

rea Culturii româneşti în Israel ziaristei

Doina Meiseles, directoarea „Jurnalului

săptămânii”.

Seara s-a încheiat cu prezentarea

lmului „Nu sunt Eu!”, autoare şi concept

artistic Maia Morgenstern, un spectacol-

film în limba română, în care actriţa

prezintă publicului un itinerar personal

asumat, „o povestire în ramă, dincolo

de rigorile genului, mai curând schiţată

într-un cadru informal, ceea ce îi conferă

multiple dimensiuni de reflecţie şi de

rememorare”.

În a doua seară, formaţia „Nigun” a

Comunităţii Evreilor din Iaşi a prezentat

un concert de muzică klezmer (dirijor

prof. Romeo Luchian, solişti vocali ing.

Uri Ferenbach şi jurist Albert Lozneanu,

vioară prof. Tatiana Luchian, pian Romeo

Luchian, chitară bas Sergiu Antonese,

acordeon Victor Viziru, percuţie David şi

Iacov Luchian).

În deschiderea concertului, prezen-

tatorul, dr. Constantin Văzdăuţan, a

transmis din partea membrilor formaţiei

mulţumiri organizatorilor, gazdelor,

FCER pentru Medalia de Onoare

„Avram Goldfaden” acordată. Totodată

au fost mulţumiri transmise şi conducerii

Comunităţii Evreilor din Iaşi şi în mod

special preşedintelui ing. Abraham Ghilt-

man, pentru toată susţinerea şi dragostea

faţă de formaţie. Formaţia „Nigun“ a oferit

spectatorilor două ore de muzică ce le-a

mers la suet, două ore de desfătare

culturală.

În aceeaşi seară, actriţa Laura Bilic

a recitat versuri din „Poemele Menorei”,

de Adi Cristi.

În a treia seară a Zilelor Internaţionale

ale Culturii Idiş Avram Goldfaden, Teatrul

Yiddishpiel din Tel Aviv a adus pe scenă

spectacolul „Cei doi Kuni Lemel”, un mu-

sical de Avram Goldfaden, un „vodevil”

adaptat, regizat şi transformat de Alexan-

der Hausvater într-o „feerie fascinantă”

plină de farmec şi culoare.

Celebra piesă scrisă de Goldfaden,

reorchestrată muzical în spirit contem-

poran de „bagheta magică” a lui Haus-

vater, a fost transformată într-o producţie

teatrală surprinzătoare, plină de cântec şi

dans, de nerv şi farmec.

În distribuţie i-am regăsit pe frumoasa

şi talentata Tricy Abramovitz, ca şi pe

Yaacov Bodo, o legendă a teatrului idiş,

dar şi ebraic, din Israel.

Orice am încerca să spunem despre

ei este prea puţin pentru ceea ce ei au

însemnat şi înseamnă pentru cultura idiş

din Israel, din România şi din multe colţuri

ale lumii!

Felicitări formaţiei „Nigun”, lui Adi

Cristi şi lui Ioan Holban pentru reuşită,

pentru renaşterea Festivalului Goldfaden

şi a limbii idiş la Iaşi şi mult succes pentru

ediţiile viitoare!

MARTHA EŞANU











Şi în acest număr 22, iunie 2019,

ambiţioasa revistă israeliană de limbă

română Nautilus, editată de Adrian Grau-

enfels, îşi onorează epitetul prin conţinut

şi calitate. Poeziei i se acordă, curajos,

un loc de cinste, reunind poeţi din Israel şi

România. Enumerarea, inerent selectivă:

comentarii despre expoziţii ale lui Baruch

Elron, cunoscut pictor israelian originar

din România, deschise la Ashkelon şi Tel

Aviv; Karmen Zaharia (Tel Aviv), ambele

cu ilustraţii, studii lozoce, eseuri, citate

din opera lui Amos Oz, umor, teatru, o

conferinţă ţinută în 1960 de Borges, toate

reprezintă un argument al iubirii de cultu-

ră, una din „Cele Zece Nevoi Umane”, în

opinia lui Solomon Marcus. (I.D.)

Lag Baomer

Lag Baomer 5779 a fost o zi de mare

bucurie. Într-o splendidă zi de primăvară,

parcul Căminului Rosen, plin de verdeaţă

şi ori, a primit sute de oaspeţi cu vârsta

între doi şi 100 de ani. De menţionat, prin-

tre musari: prim-rabinul Rafael Shaffer,

Sanda Wolf, din conducerea CEB, Iancu

Ţucărman, supravieţuitor al Trenurilor

Morţii de la Iaşi, regizorul de succes Erwin

Şimşensohn cu întreaga familie, poetul

Z.Tauberg şi Ada Pelin, designer.

Ca de obicei, JCC a organizat o suită

de surprize pentru toate gusturile: muzi-

că, dans, grupul vocal israelian din Ariel,

corul Hazamir, dirijat de Bogdan Lifşin,

gimnastică aerobică, atelier de pictură,

de sculptură, tatuaje temporare cu henna,

bătaie cu apă, tobogan gonabil şi tram-

bulină pentru copii etc. Printre dansatori

au apărut şi doi uriaşi de peste 3 metri

(pe picioroange). N-au lipsit surprizele

gastronomice.

Pentru rezidenţii Căminului a fost o

încântare, ne-am amintit de momente

fericite din copilăria noastră.

Mulţumim, JCC!

Oaspeţi de vârstă fragedă

Tot în parcul Căminului am primit

vizita unui grup de mici prieteni de la

grădiniţa Gan Eden, cu vârsta între doi

şi cinci ani. Oaspeţii ne-au oferit un

minispectacol încântător de cântece şi

dansuri. Aplauze entuziaste au răsplătit

calităţile artistice demonstrate de Ioana,

Moran, Erin, Oren, Noga, Tudor, Ori,

Rareş, Alexandru, Eva, Lior, Eden şi

ceilalţi.

Prietenii noştri au mai realizat fru-

moase desene, pe care ni le-au oferit cu

dedicaţie. Personal, am avut parte de o

surpriză specială. Au aat că am împlinit

un veac de existenţă şi m-au înconjurat

cu urale, mi-au cântat „mulţi ani trăiască”,

m-au îmbrăţişat şi mi-au oferit daruri.

Profund emoţionat, mi s-a pus un nod în

gât şi mi s-au umezit ochii.

Trebuie să adaug că dintre rezidenţii

Căminului, Doroteea, Marius, Anuţa,

Mihaela şi alţii nu au pierdut ocazia

să înveţe de la aceşti copilaşi cum se

confecţionează stikere, smilyfaces şi alte

mici amintiri foarte drăguţe.

Să mai consemnăm că au fost şi

multe momente amuzante. De pildă,

Ioana Spătărelu, o fetiţă extrem de vioaie,

declară cu mândrie: „eu am mai fost aici

acum doi ani, când eram mică”. Acum nu

mai e mică... are cinci ani! O altă păpuşică

vie remarcă nedumerită: „de ce sunt aici

atâţia bunicuţi?”

Ca o concluzie, oaspeţii noştri, priete-

nii noştri dragi sunt nişte copii minunaţi,

frumoşi, deloc timizi, foarte sociabili,

politicoşi, dornici să ae, să înveţe, mereu

inventivi, într-un cuvânt, sunt nişte copii

educaţi cu dragoste şi cu profesionalism.

Este momentul să adresăm din

toată inima calde felicitări şi cuvinte de

apreciere Daliei Golda, directoare, edu-

catoarelor Ana şi Andreea şi întregului

personal de la Gan Eden.

POMPILIU STERIAN

22 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

J E W I S H R E A L I T Y









On June 19, 2019 the sixth edition

of the Bridges of Tolerance project

initiated by B’nai B’rith Europe in 2012

and launched in the European Citizen

Year took place. This project, intended

exclusively for the countries of Central

and Eastern Europe, aims to better

understand the role of the Jewish ethnic

group in the history of the respective

countries, their contribution to the general

development of the country in which

they live and their relations with the

majority population. Envisaged to have

five editions, Romania has made an

exception, because at the request of the

Romanian Presidency, a new edition,

probably the last, of this project was also

organized this year. Several editions

took place under the patronage of the

President of Romania, Klaus Iohannis.

This year’s edition took place at the

Romanian Academy, which in its turn

collaborated on the project. Besides

the introductory session, where public

gures were invited to greet the event

(academician Ion Aurel Pop, President

of the Academy, Professor Sergiu Nistor,

Presidential Advisor, Mugur Isărescu,

President of the National Bank, Dr. Aurel

Vainer, President of FJCR, Laczikó Enikö,

State Secretary at DRI, His Excellency

David Saranga, Ambassador of the State

of Israel), two scientic sessions on The

Contribution of National Minorities to the

Economic Development of Romania took

place. These sessions were attended

by representatives of a large number of

national minorities.

At the end of the event, B’nai B’rith

Romania awarded medals to those who

contributed to the six editions of the

project.

Opened at Romexpo on May 29 - June

2, Bookfest gathered over 150 exhibitors,

about 1 million books, over 400 events.

June 1, Children’s Day was celebrated at

Bookfest Junior. Great Britain, honorary

guest of this edition, had the motto Culture

is GREAT. Unity in diversity has been a

common denominator of the opening

speeches: Sergiu Nistor, Presidential

Counselor; His Excellency Andrew Noble,

UK Ambassador, Her Excellency Michèle

Ramis, Ambassador of France; Alexandru

Pugna, State Secretary in the Ministry of

Culture; Henrique Mota, former editor of

the Federation of European Publishers;

Grigore Arsene, Bookfest organizer,

President of the Association of Publishers

in Romania; Nigel Bellingham, Director of

the British Council - Romania.

Jewish intellectuals from Romania

– Felicia Waldman, Andrei Oişteanu,

Ion Vianu – recommended new editorial

appearances at Herald (The Symbolism of

the Human Body – Myths and Archetypes

in the Spiritual Traditions by Anick de

Souzenelle); Polirom (Bafta, Devla and

Haram, Studies on Roma Culture and

Religion by Mirel Bănică); Humanitas

(Children of Herod. Moral Report on

Children Left in the Care of the State

by Vlad Alexandrescu). Ada Solomon

participated in the debate dedicated to

the creative industries Arts in the air.

One of the Serata cycles by Iosif Sava,

the one dedicated to plastic artists, was

the subject of research for Luiza Barcan

(Ars Docendi - Bucharest University).

New volumes have been released: Boris

Marian Mehr, The Fantasies of a Calm

Insane Man (ADEPC / Astralis); Andrei

Cornea, Memories of the Bibi Age. A

Post-Utopia (Humanitas); Ion Vianu,

Between violence and compassion. The

Memoir of a Psychiatrist (Polirom).

The universal dimension wasn’t absent:

Paul Celan, Poetic Opera, II (Polirom

Publishing House); Franz Kafka, The

Burrow. Posthumous prose (Humanitas

Fiction Publishing). The old Jewish book

was also present. An example: The Bible

according to the Hebrew text. Exodus.

Leviticus, presented, among others, by a

steady friend of our community, Francisca

Băltăceanu. One of the contemporary

writers of contemporary English literature,

Deborah Levy, a British delegate at

Bookfest, launched her book „Swimming

Home”, recently translated in Romanian

by Irina Negrea and published by the

Litera Publishing House. In „The role of

national minorities in the development

of Romanian society. Reflections and

Opportunities, „a volume coordinated

by Irina Airinei, published by Universul

Academic, a chapter was devoted to the

Jewish contribution.

This year Hasefer has prepared for

the Bookfest ve recently released titles:

The Problem by Gh. Schwartz, A Boy In

Search of God by Isaac Bashevis Singer,

The Fourth Daughter by Madeleine

Davidsohn, The History of the Jews

from Romania , by Victor Neumann, The

Young Lady, by Carol Feldman.

Alexandru Marinescu, Director of the

Hasefer Publishing House, stressed that

although this publishing house represents

a small community, it managed to

break the barriers and addresses a

large community, that of the readers in

Romanian. Hasefer came to Bookfest

Bucharest with 110 titles, seven of which

have appeared since December 2018.

The first “March of Memory”, in

memory of the 135,000 Jews from

Northern Transylvania deported to

Auschwitz, was organized by the

Romanian Zionist Association (ASR) and

the Federation of Jewish Communities

of Romania (FJCR) with the support of

“Caritatea” Foundation, JDC Romania ,

MCA Romania - Center for Monitoring and

Combating Anti-Semitism, on May 16-20,

2019. On the day of the 75th anniversary

of the departure of the rst train with

300 Jews from Sighetu Marmaţiei in the

wagons for cattle, 75 representatives of

the Jewish communities of Arad, Alba

Iulia, Braşov and the community from

Sfântu Gheorghe, Brăila, Bucharest,

Bistriţa, Cluj, Sighet, Suceava, Zalău

and Târgu Mureş, the participants left

from Cluj to Auschwitz. After a brief

stop at the Great Orthodox Synagogue

in Oradea, where they were met by

President Felix Koppelmann and several

members of the Jewish community

in Oradea, the participants went to

Košice. Here the participants stopped

at the Orthodox Synagogue. Prior to the

Holocaust, Košice was one of the largest

communities in Slovakia. Between May

16 and June 5, 1944, almost all the

Jews in the city were gathered in the

synagogue and deported to Auschwitz. In

a shed, the words scrawled on the wall by

one of the deportees were kept carefully:

„Where do they take us?”

After night spent in Veľká Lomnica

the marchers left early in the morning

on a road winding through snow-capped

Tatra Mountains, to Poland. The images

of the neat houses and gardens were

successive. Suddenly, the camp buildings

appeared. In the bus, full silence for the rst

time. The organizing team - Maximillian

Marco Katz, Eduard Kupferberg, Dan

Floroian Raluca Lazăr, Cristina Plugaru

and Tiberiu Roth – shared the stones,

candles, backpacks, blue scarves and

kippot for the commemoration, organized

at Birkenau.

The Memorial Day ended on May

20 at the Great Orthodox Synagogue

in Oradea, after visiting the Jewish

Museum. “We close our way in Oradea,

where the last train of deportees from

Northern Transylvania left on June 27,

1944. We saw sadness, horror and

perplexity ... We cannot understand today

how it could happen. We cannot talk

about the Holocaust enough”, said ASR

President Tiberiu Roth.

Eduard Kupferberg, FJCR general

secretary, stressed that the Federation is

providing support for all the communities

for preserving religion, maintaining the

Jewish identity, and commemorating

the Holocaust. “No matter where we

are, let us remember what happened

and commemorate them by living a true

Jewish life”, Eduard Kupferberg said.





At the beginning of June, deputy Silviu

Vexler, the representative of the Jewish

community in the Chamber of Deputies,

led a Romanian parliamentary delegation

visiting USA.

On his Facebook page, Silviu Vexler

informed his electorate about the

meetings with top representatives of the

powerful Jewish community in America:

“A very pleasant reunion in Washington

with dear friends: David Harris, President

of the American Jewish Committee, Rabbi

Andrew Baker, Special Representative of

the OSCE Chairmanship and Simone

Rodan-Benzaquen, Director for Europe

of the American Jewish Committee. “The

discussions focused on the legislative

projects that he has initiated and their

implementation, the life of the Jewish

communities, the political situation in

Romania and the joint projects in the

near future.”

In New York, the deputy had a meeting

with the President of the United Nations

Security Council, Ambassador Christoph

Heusgen. “It was an honor to talk about

the international situation, the life of

the Jewish communities in Romania,

the evolution of anti-Semitism and the

danger represented by the rise of political

extremes in Europe, as well as about a

common project in the near future,” wrote

Silviu Vexler on his page on Facebook.

From B’nai B’rith’s newsletter we

nd that the visit of the parliamentary

delegation from our country has

occasioned talks between Silviu Vexler,

the head of the Romanian mission,

and the executive president of the

organization, Dan Mariaschin. Issues

related to the relations of the Jewish

community with the majority population

and authorities, as well as the Romanian-

American and Romanian-Israeli bilateral

relations, were also discussed, as well as

the “political situation in our country, the

Jewish heritage programs and the life of

the Jewish communities in Romania”, as

Silviu Vexler added.

During the meetings, a special

emphasis was on the measures

encouraged by the FJCR deputy to

support Holocaust survivors, but also

on the laws he introduced, considered

as essential and fundamental projects

for the Jewish communities: the Law

on Preventing and Combating Anti-

Semitism, the Law on the History of

Jewish Communities in Romania, the

Law on the commemoration of the Jewish

heroes who gave their lives to Romania

in the First World War, the Law on the

Establishment of the Yiddish Language

and Theater Day etc.





In Holy Union Temple in the Capital,

founded in 1836, the blessing song

Baruch Ata Adonai, Elocheinu, Melech

HaOlam, Sheheheianu Vekimanu

Vehiganu Lazman Hazeh, performed by

Robert Levensohn Coral Temple Choir,

when the Museum of History and Culture

of the Jews from Romania (MICER) came

back home. The museum, housed in this

worship place, was founded in 1978 by

the Chief Rabbi Dr. Moses Rosen.

The MICER re-opening, much

enriched and much more complex, took

place on June 7, prior to the celebration

of the Shavuot feast at the Coral

Temple. The entire museum space was

reorganized to better serve the intended

purpose: the realization of a museum

complex consisting of three edifices

illustrating the history of the Jews in

Romania in all its richness. About this

project, the director of the museum,

Carmen Ioviţu, spoke in front of a large

audience, including the invited special

guests: His Holiness Jerome the Sinaite,

patriarchal bishop, His Excellency Valery

Kuzmin, the Russian ambassador, His

Excellency Arthur Mattili, ambassador

of Switzerland, Tania Berg Rafaeli,

Israel’s deputy ambassador to Romania,

Victor Micula, state secretary in the

Ministry of Foreign Affairs, Aledin Amet,

undersecretary of state in DRI, Béla

Krizbai, vice-president of the Romanian

Cultural Institute, Cornel Ilie, deputy

director of the National Museum of

Romania’s History (MNIR). There were

leaders of FJCR, JCB, BBR, Rabbi Rafael

Shaffer, Rabbi Naphtali Deutsch, Tova

Ben Nun Cherbis, Lauder Foundation

Chairman, Adrian Cioâncă and Anca

Tudorancea, director and secretary

of CSIER, members of the Bucharest

community and their friends, art

lovers.

WJC Events in Bucharest

Between June 16-18, Bucharest hosted the WJC 6

National Community Directors’

Forum and the 1st Joint Session with Special Envoys & Coordinators Combating

Antisemitism. At the same time, under the Romanian presidency of the EU Council, the

Romanian Government, together with WJC and the Federation of Jewish Communities

of Romania, organized the High level Meeting “A perspective to a future strategy to

prevent and ght anti-Semitism, racism, xenophobia, radicalization and hate speech”.

Details in the next issue of our magazine.







REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 23



În dimineaţa în care se împlineau 25

de ani de la intrarea în posteritate a şef-

rabinului Moses Rosen, fost preşedinte

al F.C.E.R., serviciul religios a fost ociat

de prim-rabinul Rafael Shaffer şi cantorul

Emanuel Puzstai la Templul Coral din

Capitală.

Recunoştinţa pentru îninţarea cursu-

rilor de Talmud Tora, apropiind tinerii de

comunitate, „fapt unic în blocul comunist”,

a fost exprimată de Eduard Kupferberg.

Vorbitorul a amintit darul oratoric al şef-

rabinului, interpretările unor episoade

din istoria evreilor, incursiunile în lozoa

iudaică. În detaliatul expozeu biograc au

fost accentuate: educaţia iudaică solidă

din familie, desăvârşită ulterior prin ab-

solvirea Seminarului Rabinic din Viena,

unde şi-a dat şi doctoratul, precum şi

a Facultăţii de Drept a Universităţii din

Bucureşti; repercusiunile asupra studiilor

cauzate de ascensiunea antisemitismului

în perioada interbelică; cariera rabinică;

însemnătatea îninţării, în 1956, a Revis-

tei Cultului Mozaic, continuată prin revista

Realitatea Evreiască; reacţiile publice la

manifestări antisemite în ultimii ani de

dictatură ceauşistă; organizarea, imediat

după ’90, de comemorări ample în me-

moria evreilor deportaţi din Transilvania

de Nord, asasinaţi în lagărele naziste

din centrul Europei şi a celor din Basa-

rabia şi Bucovina, deportaţi şi ucişi în

Transnistria, când pentru prima oară este

indicat numărul de 400 000 de evrei din

România morţi în Holocaust; acordarea,

în 1992, a titlului de Membru de Onoare

al Academiei Române.

Schiţând moştenirea spirituală lăsată

de Moses Rosen, dr. Aurel Vainer n-a

omis scăderile omului: autoritarismul,

cultul personalităţii. Şef-rabinul Rosen

a avut orientări politice de stânga, motiv

pentru alegerea sa, în 1948, ca şef-rabin

al cultului mozaic din România. Faptul de

a  fost „vector de comunicare între parti-

dul comunist şi comunitate” a avut, însă,

urmări pozitive pentru viaţa evreiască

din România: exercitarea cultului a fost

liberă; prin Revista Cultului Mozaic, evreii

din ţară aau ce se întâmpla în Israel şi în

comunităţile din lume, iar evreii din Vest

erau la curent cu manifestări comunitare

din România. Revista era apreciată de

evreii cititori de idiş din fosta URSS. Unul

dintre apropiaţii şef-rabinului Rosen, rabi-

nul Arthur Schneier, care a primit Medalia

„Prieten al Comunităţilor Evreieşti din Ro-

mânia”, l-a ajutat în dezvoltarea relaţiilor

cu organizaţiile evreieşti internaţionale,

cu efecte benece pentru statul român

(contribuţia la primirea Clauzei Naţiunii

Celei Mai Favorizate) şi pentru interesele

populaţiei evreieşti din România (Amen-

damentul Johnson). Datorită lui au rămas

în picioare, în perioada demolărilor,

Templul Coral, Sinagoga Mare, Templul

„Unirea Sfântă”. În toate discursurile sale

apărea motivul „dus pintală id” (fărâma de

evreitate), ceea ce, azi, se traduce prin

alegerea de a  evrei a unor nehalahici. A

creat şi dezvoltat învăţământul de Talmud

Tora. A ociat ceremonii de Brith Mila,

Bar Miţva, Hatana. După războiul din

1967, şi-a intensicat discursurile pro-

Alia. A îninţat CSIER, a readus Joint-ul

în ţară. A reuşit ca F.C.E.R. să e luată

în considerare în ţară şi în străinătate.

George Mircea Botescu l-a definit

drept o „personalitate davidică”, pentru

că „şi-a asumat lupta cu Goliat: dicta-

turile antonesciană şi comunistă”. În

anii totalitarismului, şef-rabinul s-a făcut

util pentru a apăra interesele evreimii

române şi ale statului român. A ştiut

să reunească majoritatea evreiască

ortodoxă cu neologii şi conservativii din

Banat şi Transilvania. Vorbitorul a întărit

armaţia făcută de preşedintele Vainer că

Moses Rosen a fost „creator al instituţiilor

evreieşti din România, care îşi armă şi

azi valabilitatea”. I-a apreciat calitatea

de „contributor la consolidarea Statului

Israel prin organizarea unei Aliale unice

în lagărul comunist”. A fost un „excelent

negociator”, reuşind să minimizeze de-

molările lăcaşurilor de cult mozaic. „A

avut o excelentă colaborare cu patriarhii

Bisericii Ortodoxe Române”. A organi-

zat o amplă comemorare a victimelor

Pogromului din Iaşi şi a celor din Trenul

Morţii, când a fost ridicat un monument

în memoria lor în centrul Iaşiului.

Parafrazând aforismul „omul potrivit la

locul potrivit”, Paul Schwartz, preşedinte-

le CEB, a arătat că şef-rabinul Rosen „a

fost omul potrivit nu doar la locul, ci şi la

timpul potrivit”. A avut curajul şi abilitatea

să introducă studiul ebraicii la cursurile de

Talmud Tora, foarte util pentru cei care se

pregăteau să facă Alia, cu aport important

la edicarea Statului Israel.

Psalmodiind El Male Rahamim,

prim-rabinul Rafael Shaffer a încheiat

ceremonia.

IULIA DELEANU









Marţi, 4 iunie 2019, în Sala Gafencu

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

a avut loc cea de-a 13-a ediţie a Ceremo-

niei de absolvire a cursului de diplomaţie

Laude-Reut.

Evenimentul a fost moderat de Mirela

Grecu, directoarea Direcţiei Diplomaţie

Publică, Culturală şi Ştiinţică din cadrul

Ministerului Afacerilor Externe.

E.S. David Saranga, ambasadorul

Statului Israel în România, le-a împărtăşit

elevilor un mic secret, şi anume că statul

care îl deleagă pe un ambasador îi cere

să stabilească patru-cinci obiective,

care trebuie realizate în timpul manda-

tului. Pe lângă cooperarea economică şi

culturală, David Saranga şi-a marcat ca

obiectiv „apropierea de tânăra generaţie”.

Ambasadorul Saranga i-a îndemnat

pe elevii Laude-Reut să nu aibă teamă

să e diferiţi, să acţioneze în alt fel, să

gândească revoluţionar, inovaţia fiind

singura modalitate de a crea o lume mai

bună prin continuă învăţare. Meseria

de diplomat nu implică doar relaţii bune

cu instituţiile unui stat, ci şi foarte bune

relaţii personale cu toţi oamenii cu care

diplomatul intră în contact.

Tova Ben Nun-Cherbis şi-a exprimat

încă o dată aprecierea faţă de regretatul

amb. Mihnea Constantinescu şi contribuţia

acestuia în dezvoltarea diplomaţiei române

precum şi mulţumiri pentru suportul acor-

dat proiectelor Complexului de către

Teodor Meleşcanu, ministrul de Externe

al României, E.S. David Saranga, E.S.

Marcin Wilczek, Mirela Grecu, secretar

de stat Monica Gheorghiţă, Dan Petre,

Paul Schwartz, preşedinte CEB, precum

şi ambasadorul Ronald S. Lauder, cel ce

a iniţiat şi fondat proiectul Complexului

Educaţional Lauder-Reut în urmă cu

aproape un sfert de veac.

La eveniment a fost prezentă Irina

Sanda Marin Cajal, secretar de stat în

Ministerul Culturii, ica academicianului

Nicolae Cajal, al cărui nume îl poartă

noua clădire a Liceului Laude-Reut,

inaugurată la începerea anului şcolar

2018 - 2019.

Elevii Alexandra Roceanu, Anastasia

Piron, Miruna Mladin, Daria Goldenberg,

Ruth Evelynne Tzutziashvili, Antonia

Grosu, Irina Melesteu, Maria Progloff au

susţinut scurte prezentări. A luat cuvântul

prof. Octavian Sofronea, iar diplomele

de absolvire au fost înmânate de către

Dan Şandru, împreună cu Tova Ben

Nun-Cherbis.

De la Ministerul de Externe, elevii şi

profesorii au plecat, la invitaţia E. S. Mar-

cin Wilczek, către parcul Herăstrău, pen-

tru un moment comemorativ în onoarea

lui Jan Karski, unul dintre eroii Mişcării

de Rezistenţă Poloneze şi unul dintre cei

care au fost recunoscuţi ca „Drepţi între

Popoare” de către Statul Israel. Momen-

tul a fost susţinut de elevii Alina Niculae,

Ioana Jugănaru, Philip Dima, prin mici

eseuri despre personalitatea lui Jan

Karski, urmat de un recital emoţionant de

vioară al prof. Rodica Doija, cu melodia

Zochreinu (Nu ne uitaţi).

CRISTINA MARIN

22 mai 1919 este o dată istorică. Apare o nouă lege care,

prin orientarea ei generală, dădea o soluţie acceptabilă proble-

mei de încetăţenire a evreilor din Vechiul Regat. La adoptarea

ei de către Guvernul Brătianu a contribuit substanţial lupta

Uniunii Evreilor Pământeni, luptă începută în vara anului 1918,

când a apărut prima Lege de încetăţenire, promulgată de

Guvernul Marghiloman care, după cum a apreciat Filderman,

a reprezentat o clară tăgăduire a dreptăţii. „Pentru dovedirea

dreptului la încetăţenire se cereau acte peste acte, greu de

procurat. Printre altele, UEP a trimis un mesaj către guvern, în

care denunţa cadrul îngust al legii, reiterându-şi hotărârea de

a obţine naturalizarea în masă a tuturor evreilor din România.

Uniunea şi-a exprimat hotărârea de a respinge orice formulă

care nu va avea la bază o lege de împământenire a tuturor

evreilor români, implicând o procedură simplicată de cerere.

În protestele sale, Uniunea a lăsat să se înţeleagă că nu

este de acord cu spiritul Legii Marghiloman şi a apelat la evrei

să nu înceapă demersuri pentru obţinerea cetăţeniei pe baza

prevederilor respectivului Decret-lege. Dar contextul politic a

venit în întâmpinarea poziţiei Uniunii; din cauza demisiei Guver-

nului Marghiloman, legea nu a fost aplicată. La 12 decembrie

1918 se formează cabinetul liberal prezidat de I.I.C. Brătianu.

Noul guvern a promulgat la 28 decembrie 1918 Decretul cu

putere de lege privind naturalizarea evreilor, înlocuind Legea

Marghiloman. Dar nici această lege nu corespundea aşteptă-

rilor. Conform aprecierii lui Filderman, în multe privinţe era mai

rea decât Legea Marghiloman. Articolele 4,5 şi 6 cereau dovezi

care cu greu puteau  obţinute. De exemplu, dovada neaservirii

la puteri străine. Uniunea cerea ca ecare evreu să nu facă alt-

ceva decât să-şi exprime dorinţa de a deveni cetăţean român,

să-şi dea locul naşterii, domiciliul, tot atâtea garanţii că nu este

subiect al unei puteri străine.

Din cauza procedurii şi a restricţiilor de fond, mulţi evrei nu au

putut aspira la obţinerea cetăţeniei. În această situaţie, Uniunea

a înaintat guvernului un nou memoriu, arătând imperfecţiunile

legii, motiv pentru care populaţia evreiască nu o poate accepta.

Astfel, Uniunea şi-a luat pentru a doua oară răspunderea să-i

sfătuiască pe evrei să nu se folosească nici de această lege. „În

cele din urmă – scrie Filderman în Jurnalul său, la câteva luni

după ce a sosit la Paris – la presiunea occidentalilor, Brătianu

s-a înduplecat şi a telegraat guvernului său o nouă lege, a cărei

orientare generală corespundea opţiunilor sale”. Promulgată

pe data de 22 mai 1919, noua lege acorda cetăţenia română

oricărui evreu care îşi exprima dorinţa să devină cetăţean

român şi care declara că se născuse în România şi că nu era

aservit unei puteri străine.

Conform noii legi, formalităţile se reduceau la cea mai simplă

expresie, la o simplă manifestare de voinţă, la o declaraţie în faţa

Tribunalului sau a Judecătoriei de Ocol că e născut în România

şi nu s-a bucurat de nici o protecţie străină. Acest Decret-lege

corespundea cel mai mult cerinţelor populaţiei evreieşti în pro-

blema încetăţenirii. Era vorba de o declaraţie de încetăţenire şi

nicidecum de o cerere de încetăţenire. Procedura a fost simplă:

imediat după declaraţie, cel în drept îşi putea exercita automat

drepturile cetăţeneşti. Pornind de la aceste facilităţi, cu toate

că legea nu era în spiritul celor aplicate în ţările occidentale,

părerea Uniunii a fost că evreii pot să facă uz de ea. Ulterior,

UEP a reuşit să impună raticarea de către Noua Constituţie

adoptată în 1923 a decretelor-lege privind încetăţenirea.

Este de menţionat că, în ciuda poziţiei critice şi faţă de

Legea din 1919, UEP (devenită în 1923 UER) a hotărât ani-

versarea ei ca ind LEGEA EMANCIPĂRII EVREILOR DIN

ROMÂNIA. Aniversările au avut loc în 1929 şi în 1934. În 1929,

M. Schwarzfeld publică în ziarul „Egalitatea”, din 14 iunie, un

articol de fond intitulat „E mult, imens de mult”. Se referă la

Legea din 1919, consnţită apoi de Constituţie „în urma unor

extraordinare sforţări. Deci ce s-a câştigat? Dreptul la stabilitate,

dreptul la libera circulaţie, dreptul de a exercita orice profesie,

dreptul de a intra în viaţa publică, dreptul de a alege şi de a 

ales. Ni s-a dat marea armă a votului, cu care ne putem sprijini

drepturile şi libertăţile.” Marea sărbătoare a avut loc în anul

1934, la împlinirea unui deceniu şi jumătate de la adoptarea

legii. Atunci s-au ociat servicii divine în templele şi sinagogile

din toată ţara. Cu titlul „Sărbătorirea Emancipării”, ziarul Curi-

erul Israelit din 24 iunie 1934 publica circulara conducerii UER

adresată tuturor secţiunilor din ţară. „S-au înplinit 15 ani de la

emanciparea noastră – se scria în circulară. Să aducem cu

acest prilej o pioasă închinare memoriei marelui Rege dezrobi-

tor, eroilor căzuţi pentru patrie şi oamenilor de stat de neuitată

amintire, care au luat parte la actul istoric al emancipării”.

LYA BENjAMIN



Şef-Rabin dr. Moses Rosen z.l. a fost evocat la Templul Coral din Bucureşti

Pasiunea pentru jurnalistică a preşe dintelui tecucean Iancu Aizic şi-a găsit expre-

sia şi prin prezenţa constantă în paginile publicaţiilor locale „Avântul”, „Tecuceanul”

şi „Observator T”. Autorul şi-a adunat în pagini de carte reportajele şi interviurile

apărute: „După 50 de ani…” şi, recent, „Table şi tablete…”.

Observaţia socială („Strada Mare din Tecuci”), momente din viaţa culturală a

oraşului (interviuri cu actori faimoşi din Capitală veniţi în turneu), interesul pentru

literatura SF (dialogul cu Alexandru Mironov), crochiuri ale unor scriitori şi muzicieni

locali se întâlnesc cu episoade memorialistice. Familia, lecturile, sportul, călătoriile

conturează portretul unui om iubitor de viaţă, concentrat asupra Binelui. Elemente

pitoreşti („zilele de târg, joia şi duminica, din august, adevărat iarmaroc”; căruţaşul

Costică Mazăre), rescul, darul de a pune în valoare clipa fac din reportajele,

evocările, articolele aniversare proprii răspunsuri despre comportament în faţa vieţii:

să îndrăzneşti, să lupţi, să perseverezi – toate cu luciditate şi echilibru – şi astfel să

reuşeşti să i om printre oameni. (I.D.)

* Editura Izvorul Cuvântului, 2019

24 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

"שודקה דוחיאה" תסנכה תיבב

בוש ועמשנ ,1836 תנשב דסוימ ,טשרקובב

וניהולא ׳ה התא ךורב״ הכרבה ילילצ תא

ןמזל ונעיגהו ונמייקו ונייחהש םלועה ךלמ

תסנכה תיב תלהקמ לש העוציבב ״הזה

טרבור חצנמ ,טשרקוב לש ילארוכה

שדחמ החיתפ לגרל יגיגח עגרב ,ןוסנאבל

לש תוברתהו הירוטסיהה ןואיזומ לש

תיבב אצמנ רשא ,ןואיזומה .הינמור ידוהי

ברה ידי לע 1978 תנשב דסוימ ,תסנכה

.ןזור השמ 'רד הליהקה לש ישארה

רשא ,שדחה ןואיזומל החיתפה עוריא

םייקתה ,תבחרומ הגוצתב רשועמו גרדושמ

.תועובשה גח ינפל ,2019 ינויל 7 ךיראתב

טמרופל םיאתהל ידכ בחרוה ןואיזומה ללח

םישדקומ םיניינב השולש לש שוג :שדחה

.הינמור ידוהי תירוטסיה רשועל

הגיצה וציבוי ןמרכ ,ןואיזומה תלהנמ

להק לומ עוריאה תליחתב טקיורפה תא

רמוכה ודובכ :םיפתתשמה ןיבו דבכנ

;ינטילופורטמ ףושיב ,לותינאניס םינוראי

רירגש ,ןימזוק יראלו רירגשה ודובכ

רוטרא רירגשה ודובכ ;הינמורב היסור

הינט 'בג ;הינמורב ץיווש רירגש ,יליטמ

תחלשמה לש ךמסומ ריצ ,ילאפר גרב

;טשרקובל לארשי לש תיטמולפידה

דרשמב רש ןגס ,הלוקימ רוטקיו 'רמ

ןגס ,היליא לנרוק 'רמ ;הינמור לש ץוחה

לש הירוטסיהל ימואלה ןואיזומה להנמ

םיבר םיגיצנ םג ופתתשה עוריאב .הינמור

,הינמורמ תוידוהיה תוליהקה תייצרדפמ

בר ,רפש לאפר הליהקה לש ישארה ברה

– סיברכ ןונ-ןב הבוט 'בג ,שטיוד ילתפנ

זכרמה תלהנה ,הינמור רדואל ןרק תאישנ

'רמ – הינמור ידוהי תיירוטסיה רקחל

,ה'צנרודוט הקנא 'בגו הקנאלפוי'צ ןאירדא

לש תידוהיה הליהקה ירבח םע דחי

.תונמא יבהואו בחר להק ,טשרקוב

135.000 רכזל ,ןושארה ןורכיזה דעצמ

ושרוגש תינופצה הינבליסנרטמ םידוהי

ינויצה דוגיאה ידי לע ןגרוא ,ץיוִו ְׁשּו ַא ל

תוידוהיה תוליהקה לש היצרדפהו הינמורמ

טניו'גה ,"הטאטירכ" ןרק תוסחב ,הינמורב

,תוימשיטנאה דגנ קבאמל זכרמה ,הינמור

.2019 יאמל 16-20 םיכיראתה ןיב םייקתהו

תבכרה האצי הנש 75 ינפל ובש םוי ותואב

300 םע הציסוק תבכר תנחתמ הנושארה

75 ,תויחל םינורקב םיסומע םידוהי םיעסונ

הבלא ,דראמ תוידוהיה תוליהקה לש םיגיצנ

,הליארב ,ה'גרוי'ג וטנאפס ,בושרב ,הילוי

,הבאי'צוס ,טגיס ,'גולק ,הצירטסיב ,טשרקוב

ןוויכל 'גולקמ ךרדל ואצי ,שרומ וגרתו האלז

תסנכה תיבב הנטק הקספה ירחא .ץיוִו ְׁשּו ַא

שאר תא םתוא ולביק ובש ,הידרואב לודגה

המכ דועו ןמרפוק סקילפ תידוהיה הליהקה

העיסנה תא הכישמה הצובקה ,הליהקה ירבח

ורצע דעצמב םיפתתשמה ,המש .הציסוקל

,האושה ינפל .יסקודותרואה תסנכה תיבב

תידוהיה הליהקה היח התייה הציסוקב

16 םיכיראתה ןיב .היקבולסמ הלודג יכה

ריעה ידוהי לכ טעמכ ,1944 ינויל 5 – יאמל

.ץיוִו ְׁשּו ַאל ושרוגו תסנכה תיבב םיסומע ויה

םילימה תא תוארל רשפא ןיידע החמוגב

םידוהיהמ דחא ידי לע תובותכש ,תורומשה

."?ונתוא םיחלוש ןאל" :םישורגה

הצובקה ,הקינמול הקלווב הליל ירחא

לקלקע שיבכ ךרד העסנו םדקומ האצי

ןוויכל ,גלשב םיפוטע ,הרטאט ירה ךותב

תוצר םיפי םינגו םיתב לש תונומת .ןילופ

.הנחמה יינינב םיצצ םואתפ .םייניעה לומ

.דבכ טקש שי ,הנושאר םעפל ,סובוטואב

,ץכ וקרמ ןאילימיסקמ – םינגראמה תווצ

,רזל הקולר ,ןיורולפ ןד ,גרברפוק דראודא

םיקלחמ – טור וירביטו ורגולפ הניטסירכ

םיפיעצו תופיכ ,בג יקית ,תורנ ,םינבא

םייקתי רשא ,ןורכיזה סקטל םילוחכ

.ּואַנ ֶקרי ִּבב

,יאמל 20-ב םייתסה ןורכיזה דעצמ

ןיב םייקתה טספקוב םירפסה דירי

זכרמב 2019 ינויל 2 – יאמל 29 םיכיראתה

ויה הנשה ותינכתב ,ופסקאמור םידיריה

400 לעמו םירפס ןוילימכ ,םינכוד 150 לעמ

.םיעוריא

תרגסמב גגחנ דליה לש ימואלניבה םויה

לש דובכה חרוא .רוינו'ג טספקוב תינכתה

תחת הלודגה הינטירב היה תאזה הרודהמה

ןוויגב דוחיא ."הלועמ איה תוברתה" וטומה

החיתפ ירבד לכ לש ףתושמה אשונה היה

תויושרהו תוברתה ישנא ,םיטמולפידה לש

ויגרס 'רמ יתואישנה ץעויה :תוימוקמה

רירגש - לבונ ורדנא רירגשה דובכ ,רוטסינ

הרירגשה הדובכ ,הינמורב הלודגה הינטירב

ריכזמ ,תפרצ תרירגש - סימר הלשימ

ורדנסקלא 'רמ תוברתה דרשמב הנידמה

םיאצויה תייצרדפ לש רבעשל אישנ ,הנגופ

אישנ ,הטומ הקירנח 'רמ הפוריאמ רואל

לש ישאר ןגראמו הינמורמ רואל םיאצויה

שיטירב להנמ ,הנסרא הרוגירג 'רמ דיריה

.םגנילב לגינ 'רמ הינמורב ליסנואק

הינמורמ םידוהי םילאוטקלטניא

,ונאטשיוא יירדנא ,ןמדלוו היצילפ –

םישדח םירפס לע וצילמה ,ונאיו ןוי

דלארח ומכ םיבושח רואל תואצוה לש

םיסותימ – ףוגה לש םזילובמיסה")

תאמ "תוינחורה תורוסמב םיפיטיכראו

,החלצה") םורילופ ;(הלאנזוס אד קינא

הליהקה לש תדהו תוברתה לע ,אטחו הליפת

סטינמוח ;(הקינאב לרימ תאמ "תינעוצה

םידליה לע ירסומ חוויד .סודרוה ידלי")

הדא .(וקסרדנסכלא דאלו תאמ "םישוטנה

תוישעתל שדקומ לנאפב הפתתשה ןומולוס

."ריוואב תויונמא" תויתריציה

"םיפשנ" תרדס לש םיעוריאהמ דחא

עוריאה – הבאס ףסוי י''ע םינגרואמ

לש רקחמה אשונ היה – םינמאל שדקומה

– ידנ'צוד סרא רואל האצוה) ןקרב הזיול

םישדח םירפס ואצי .(טשרקוב תטיסרבינוא

לש תויזטנפה" ,ריאמ ןאירמ סירוב :תאמ

(סילרטסא רואל האצוה) "עוגר שפנ הלוח

.יביב ןדיעמ תונורכיז" ,האנרוק יירדנא;

(סטינמוח רואל האצוה) "היפוטוא-טסופ

ויתונורכיז .םימחרל תומילא ןיב" ,ונאיו ןוי;

.(םורילופ רואל האצוה) "רטאיכיספ לש

תימואלניבה תרופיסהמ םירפס םג וגצוה

רואל האצוה) "2 הריש" ,ןל'צ לואפ :ומכ

הזורפ .הרואמה" אקפק ץנרפ; (םורילופ

רואל האצוה) "תוומה רחאל העריאש

ומייקתה ,םעפ לכ ומכ .(ןויסקיפ סטינמוח

:לשמל ,יתרוסמ ידוהי רפס תוקשה םג

,תומש .ירבעה טסקטה יפל ך''נתה"

הקיתעו הברח י''ע ,רתיה ןיב ,גצוה ".ארקיו

הקסיצנרפ 'פורפ ,תידוהיה הליהקה לש

םיבושח יכה םירפוסהמ תחא .ונאי'צאטלב

,יול הרובד ,תיוושכעה תילגנאה תורפסה לש

,דיריב תיטירבה תחלשמה הפתתשה רשא

,"התיבה תוחשל" שדחה הרפס תא הקישה

ארגנ הניריא ידי לע תינמורל םגרותמ

לש םתמורת" רפסה .תואה רואל האצוהל

הרבחה תוחתפתהל םיימואלה םיטועימה

יאניריא הניריא ידי לע ךרועמ "תינמורה

קרפ ללוכ ,ימדקאה םלועה רואל האצוהל

.תידוהיה הליהקה לש התמורת לע

רואל האצוה ,טספקוב דיריל ,הנשה

"היעבה" :םירפס השימח הקישה רפסה

תא שפחמ דלי" ,ץרווש הגרוי'ג תאמ

,רגניז-סיבשב קחצי תאמ "םיהולא

,ןוסדיוד הניאלדמ תאמ "תיעיברה תבה"

רוטקיו לש "הינמור ידוהי תירוטסיה"

.ןמדלפ לורק לש "הרוחבה" ,ןמואנ

,וקסנירמ ורדנסכלא ,רואל האצוה להנמ

הליהק תגציימ רואל האצוההש תורמלש ןיצ

תולובגה תא רובשל החילצה איה ,הנטק

.םיינמורה םיארוקה לש בחרה להקל עיגהלו

,םירפס 110 לעמ דיריב גיצה רפסה

דע רבמצד שדוחמ רואל ואצי םהמ העבש

.םויה

zicedid ze`ivnd

הינמורב תוידוהיה תוליהקה דוחיא לש תע-בתכ z

ט"עשת

ןויס

"כ - ט"עשת רייא

"כ

14 הרודהמב טשרקוב טספקוב םירפסה דירי

ידוהי לש תוברתהו הירוטסיהה ןואיזומ

שדחמ חתפנ הינמור

הינמור ידוהי לש ןושארה ןורכיזה דעצמ

ּואַנ ֶקרי ִּבו ץיוִו ְׁשּו ַא הדמשההו זוכירה תונחמל

הנורחאה הרודהמה

םירשג" טקיורפה לש

"תונלבוס לש

הרודהמה המייקתה ,2019 ינויל 19 ךיראתב

םירשג" טקיורפה לש הנורחאהו תישישה

תירב ינב י"ע םזוהש טקיורפ ,"תונלבוס לש

."יאפוריאה חרזאה תנש" ,2012 תנשב הפוריא

תונידמה רובע םקוה רשא ,טקיורפה תרטמ

לע שגד םישל איה ,תשביה חרזמבו זכרמב

הירוטסיהל תידוהיה הליהקה לש התמורת

תיללכה תוחתפתהלו הנידמה לש תימואלה

הייסולכואה בר םע םיסחיה לעו ,הרבחה לש

םיטועימה ןיב םירשק לע דחוימב ,הנידמב

הינמור ,הנשה .הייסולכואה ברו םיימואלה

ירחא ,טקיורפל תדחוימו תפסונ הרודהמ הנגרא

יללכה טמרופלש ןמזב ,הינמור תואישנ תשקב

המכ .תורודהמ שמח קר ויה טקיורפה לש

תוסחה תא ולביק טקיורפה לש תורודהמהמ

.סינהוי סואלק ,הינמור אישנ לש ההובגה

הימדקאב המייקתה תישישה הרודהמה

.הזה טקיורפב הפתושש תינמורה

תוירוביצ תוישיא לש החיתפ ירבדמ ץוח

אישנ ,פופ לרואא ןוי 'פורפ םהיניב) תובושח

,יתואישנ ץעוי ,רוטסינ ויגרס 'פורפ ,הימדקאה

'רד ,ימואלה קנבה אישנ ,וקסראסי רוגומ 'רמ

תוליהקה לש היצרדפה אישנ ,רניאו לרואא

ריכזמ ,וקינא וקי'צל ,הינמורב תוידוהיה

םיטועימה ןיב םירשקל הקלחמב הנידמה

רירגש ,הגנרס דוד רירגשה דובכ ,םיימואלה

םיסנכ ינש םג ומייקתה (הינמורב לארשי

:הנשה לש יזכרמה אשונל םירושק םיאשונב

תוחתפתהל םיימואלה םיטועימה לש םתמורת"

ופתתשה םיעוראב ."הינמור לש תילכלכה

.םיימואלה םיטועימהמ םיבר םיגיצנ

הינמור תירב ינב ןוגרא ,תינכתה םויסב

תישישב םיפתושה לכל תוילדמ קינעה

.טקיורפה לש תורודהמה

,רלסקו ויבליס ,ינמורה טנמלרפה רבח

ב"הראב ימשר רוקיבב

תידוהיה הליהקה גיצנ ,רלסקו ויבליס ינמורה טנמלרפה רבח ,ינוי שדוח תליחתב

.ב"הראב ימשר רוקיבב םינמור םירטנמלרפ תחלשמ ליבוה ,טנמלרפב

הליהקה יגיהנמ םע ויתושיגפ לע רוביצל עידוה רלסקו ויבליס ,ולש קובסייפה ףדב

,סיראה דוד – םירקי םירבח םע ןוטגנישווב המיענ דואמ השיגפ" :ב"הראב תידוהיה

םלועב םידוהי יניינעל הקלחמה להנמ ,רקייב ורדנא בר ,הקירמא לש ידוהיה דעווה אישנ

ידוהיה דעווב הפוריא תקלחמ תלהנמ ,ןאוקזנב-ןדור הנמיסו ,יאקירמא-ידוהיה דעווב

תוליהקה ייח ,יתמזי רשא םישדח םיקוחל םיטקיורפ לע ויה םינוידה .הקירמא לש

."בורקה ןמזב םיפתושמ םיטקיורפו הינמורב יטילופה בצמ ,תוידוהיה

רירגשה דובכ ,ם"ואה לש ןוחטיבה תצעומ אישנ םע שגפנ טנמלרפה רבח ,קרוי וינב

ייח ,ימואלניבה בצמה לע ותא חחושל יליבשב לודג דובכ היה" :ןגסואח ףוטסירק

,הפוריאב תוינוציקה תוגלפמה תנכסו תוימשיטנאה תיילע ,הינמורב תידוהיה הליהקה

רלסקו ויבליס בתכ "האבה הפוקתב םייקל םינווכתמ ונחנאש ףתושמ טקיורפ לע םגו

.ולש קובסייפה ףדב

רלסקו ויבליס ןיב החיש המייקתה ימשרה רוקיבה לגרלש עידומ תירב ינב ןוגרא

ברו תידוהיה הליהקה ןיב םיסחיה לע ורביד םידדצה .ןיקסאירמ ןד ,ןוגראה אישנו

לבא ,לארשי - הינמורו ב"הרא -הינמור םיילארטליב םיסחי לעו ,תויושרהו הייסולכואה

תידוהיה תשרומה תרימשל תושדקומה תוינכתה ,וישכע הינמורב יטילופה בצמה" לע םג

.רלסקו ויבליס לש וירבד יפל ,"הינמורמ תידוהיה הליהקה לש םוימוי ייחו

םהייח רופישל טנמלרפה רבח לש ותכימת לע םידקוממ ויה םינוידה ,תושיגפה ךשמב

םיבושחו םיסיסב םיטקיורפכ םיבשחנ רשא ,םזיש םיקוחה לע םגו ,האושה ילוצינ לש

תוליהקה תיירוטסיה לש דומילה קוח ,תוימשיטנאה דגנ קבאמה קוח :תידוהיה הליהקל

קוח ,הנושארה םלועה תחלמ לש םידוהי םירוביגל ןורכיזה םוי קוח ,הינמורמ תוידוהיה

.דועו "שידיי הפשהו ןורטאיתה םוי

ירחא ,האידרואב לודגה תסנכה תיבב

תא םירגוס" .םידוהיה ןואיזומב רוקיב

םוקמה ,האידרואב ונלש העיסנה לגעמ

תונברוק םע הנורחאה תבכרה האצי ונממש

.1944 ינויל 27-ב תינופצה הינבליסנרטמ

אל םויה וליפא...הכובמו המיא ,בצע וניאר

האושה לע .הרק הז ךיא ןיבהל םיחילצמ

רמא "קיפסמ םירבדמש דיגהל רשפא יא

.הינמורמ ינויצה דוגיאה אישנ ,טור וירביט

תוליהקה לש היצרדפה לש יללכה ריכזמ

גרברפוק דראודא 'רמ ,הינמורב תוידוהיה

ןעמל תוליהקב תכמות היצרדפהש ןייצ

.האושה רכזו תידוהיה תוהזה ,תדה תרימש

הרק המ רוכזל ונילע ,היהנ הפיא הנשמ אל"

םידוהי םייח ךרד םהלש ןורכיזה תא דבכלו

.גרברפוק דראודא ףסוה "םייתימא

טשרקובב 2019 ינויל 18 16- םיכיראתב

םורופ לש תישישה הרודהמה המייקתה

סרגנוקהמ תוימואלה תוליהקה ילהנמ

יגיצנ לש יתנשה שגפמה ,ימלועה ידוהיה

םימאתמו םידחוימ םיחילשו ןוגראה

,ןכ ומכ .תוימשיטנאה דגנ קבאמה םוחתב

היגטרטסא לע טבמ" סנכה תא םייקתה

דגנ קבאמהו העינמה ןעמל תידיתע

,היבופונסקה ,תונעזגה ,תוימשיטנאה

לע ןגרואמ רשא ,"האנשה חישו הנצקהה

סרגנוקה ףותישב ,הינמור תלשממ ידי

תוליהקה לש היצרדפהו ימלועה ידוהיה

תואישנל שדקומ עוריא ,הינמורב תוידוהיה

.יפוריאה דוחיאה תצעומב תינמורה

הבורקה הרודהמב םיפסונ םיטרפ

.אבה שדוחב רוא הארתש

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 25



Unul dintre cei mai mari pianişti ai

secolului XX, Arthur Rubinstein (1887-

1982), pianist polonez-american, s-a

născut la Łódź, în Polonia, într-o familie

de evrei. La zece ani se mută la Berlin

pentru a-şi continua studiile, iar în 1904

se mută la Paris. La Carnegie Hall a

debutat în 1906, apoi a făcut turnee în

S.U.A., Austria, Rusia, Italia. În 1912 a

debutat la Londra. Pe parcursul celui de

al Doilea Război Mondial cariera lui s-a

desfăşurat doar în Statele Unite, unde

primeşte cetăţenia în 1946. A refuzat să

cânte în Germania postbelică pentru că

membrii familiei sale au fost exterminaţi

de către nazişti. S-a retras de pe scenă

la vârsta de 89 de ani, în 1976, recitalul

de adio susţinându-l la Londra.

A murit la Geneva în anul 1982. Con-

form dorinţei sale, corpul său a fost inci-

nerat, iar cenuşa a fost adusă în Israel.

A fost îngropată în Pădurea Ierusalimului,

într-o pădurice care îi poartă numele. În

apropiere a fost aşezat un monument sub

forma unor valuri de clape de pian.

A fost considerat cel mai mare inter-

pret al muzicii lui Chopin.

Iunie pare să e – cel puţin pentru

mine – o lună foarte specială. Va însemna

întotdeauna amintirea unei tragedii de

familie şi descoperirea unuia dintre cei

mai străluciţi maeştri ai pianului, Arthur

Rubinstein.

În 1936 Mihail Sebastian consemna, în

„Bucuriile muzicii“, impresiile despre reci-

talul susţinut la Bucureşti (la reluarea sta-

giunii muzicale de la începutul anului) de

către Arthur Rubinstein, „neîndoielnic unul

dintre cei mai străluciţi maeştri ai pianului.

Perfecţiunea lui tehnică este fără cusur…

S-ar spune că pianul este ceva supus în

întregime acestui om… E frecventă – nu-i

aşa? – o anume duritate a pianului ca

instrument, o anume înverşunare; dar

datorită ranamentului interpretativ al lui

Rubinstein acest pian dobândeşte, nu ştiu

cum, blândeţea viorii.“

A fost o perioadă din viaţa mea

când descoperisem, datorită studenţiei

de la Iaşi, concertele de pian şi, în urma

unei emisiuni muzicale de la Radio Iaşi,

reuşisem să intru în dialog cu un celebru

pianist român contemporan.

D i s c u t a s e m

acest lucru şi cu

soţia mea, Livia

Iacob; profesoa-

ră de matemati-

că, Livia era – în

ciuda specializării

în matematică –

mare amatoare de

muzică simfonică.

Entuziasmului meu privind interpretările

muzicii lui Chopin de către celebrul pianist

român (cu care începusem o serie de

interviuri) Livia i-a răspuns cu o întrebare,

zâmbind cu înţelepciunea cunoscătorului:

„Ai ascultat Chopin în interpretarea lui Ru-

binstein?” Şi mi-a pus să ascult un disc.

În aprilie 2006, Livia a dispărut din

cauza unei boli necruţătoare (la 1 iunie

2006 ar  împlinit cincizeci şi unu de ani),

iar eu am rămas cu aceeaşi impresie

covârşitoare a muzicii lui Chopin în inter-

pretarea lui Arthur Rubinstein şi o ascult,

din când în când, în amintirea ei.

Ştiu că nimic nu poate suplini dispari-

ţia unei inţe. Poate că muzica este ceea

ce ne apropie de Divinitate şi de cei care

au plecat dintre noi, dar interpretarea mu-

zicii lui Chopin de către Arthur Rubinstein

îmi lasă impresia că perfecţiunea divină

a fost atinsă şi aici, pe Pământ.

IOAN IACOB







Centrul Comunitar Evreiesc din Bu-

cureşti şi Comunitatea Evreilor din Bu-

cureşti au organizat, în primul weekend

al acestei veri, o adevărată petrecere

pentru copii.

Pentru al treilea an consecutiv, sediul

JCC Bucureşti din strada Popa Soare a

fost cucerit de cei mici.

În prima parte a zilei, organizatorii

au încercat să consume (fără succes)

energia copiilor, cu ajutorul trambulinelor,

atelierelor de lucru manual, de sculptat

în lut, a toboganelor şi jocurilor de tot

felul. Nu au lipsit vata de zahăr şi candy-

bar-ul. La mare căutare au fost clătitele

învârtite la faţa locului. Foarte important

de menţionat este că totul a fost făcut în

casă, la JCC, inclusiv dulceaţa gustoasă

din căpşuni de anul acesta, cu care au

fost umplute clătitele. Vedeta a fost colţul

hi-tech cu jocuri video pentru cei mici, la

care s-a stat (dez)organizat la rând.

A doua parte a zilei dedicate copiilor a

avut loc la etaj, în sala de spectacole. Cei

mici au avut parte acolo de spectacolul

Haplea, oferit de Teatrul Evreiesc de Stat.

Copiii s-au mai bucurat de un specta-

col de dans interactiv, cu trupa de dansuri

israeliene Hora. Aşa se face că cei mici

au învăţat câteva mişcări de dans, care

le vor prinde bine la viitoarele petreceri

la care vor participa.

Apoi, Bucharest Klezmer Band a

pregătit un spectacol cu piese speciale

pentru copii.

Ziua Copilului nu s-a încheiat însă

fără cadouri. Prin bunăvoinţa Fundaţiei

Filderman, ecare copil prezent a primit

câte o pungă cu cadouri.

GEORGE GÎLEA







Le transmitem cele mai bune gânduri

de fericire şi noroc în viaţă colegilor

noştri, Irina Spirescu şi George Weiner,

care s-au căsătorit luni, 3 iunie 2019, în

cadrul ceremoniei ociate la Casa Eliad

din Bucureşti. Alături de miri s-au aat

familiile lor, naşii Monica şi Adrian Necu-

lai, prietenii şi colegii de la FCER-CM. Le

dorim casă de piatră şi Mazel Tov! (C.B.)

La Cimitirul Evreiesc Filantropia din Bucureşti a fost organi-

zată, pe 6 iunie, o ceremonie militară în memoria eroilor evrei

din România, căzuţi pe câmpurile de luptă.

Evenimentul a debutat cu o ceremonie religioasă, ociată

de prim-rabinul Rafael Shaffer şi de cantorul Emanuel Pusztai.

A luat cuvântul apoi vicepreşedintele FCER-CM, Ovidiu

Bănescu: „Începând din anul 1920, comemorarea eroilor căzuţi

în război a fost organizată în ecare an, de Ziua Înălţării, în

general în luna mai, atunci când oarea este mai bogată, după

cum preciza Decretul Regal din 4 mai 1920. Toate decretele de

până în anul 1948 au menţinut comemorarea Eroilor în Ziua

Înălţării. Excepţie a făcut perioada comunistă, data de come-

morare ind schimbată la 9 mai. După comunism s-a revenit

însă la data iniţială.

Marcăm astfel astăzi imensa capacitate de sacriciu a eroilor

neamului, căzuţi la datorie. Aici, la Cimitirul Israelit Filantropia,

cinstim jertfa eroilor români şi cea a confraţilor noştri evrei. Ziua

Eroilor îi comemorează pe toţi cei care s-au jertt pe câmpu-

rile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei,

pentru integritatea şi libertatea poporului. Acestea sunt pentru

noi exemple de onoare, cu valoare educativă pentru tânăra

generaţie”, a spus Ovidiu Bănescu.

A luat cuvântul apoi moderatorul întâlnirii, preşedintele Co-

munităţii Evreilor din Bucureşti, Paul Schwartz: „Ne aăm în

unul dintre cele trei cimitire evreieşti din Bucureşti, unde sunt

îngropaţi o parte dintre evreii care au murit în războaie. Pe par-

cursul războaielor, în localităţile din ţară, inclusiv la Mărăşeşti,

au fost îngropaţi ostaşi evrei, mai ales în Primul Război Mondial.

Evreii au fost pe front şi au murit alături de cetăţenii români

majoritari, făcându-şi pe deplin datoria. Vă precizez însă ca

până după Constituţia din 1923, evreii nu erau cetăţeni români.

Au mers însă pe front, pentru că era o ruşine ca un evreu care

poate purta o armă să nu meargă la luptă. În afară de aceste

morminte din apropierea noastră, în acest cimitir sunt înmor-

mântaţi mulţi alţi oţeri. Pe aleea principală, puţin mai în faţă,

este monumentul realizat de C.E.B. pentru colonelul Brociner

Mauriciu, diplomat şi primul oţer evreu din armata română.

Tot aici, în partea stângă, este mormântul lui Mauriciu Blank,

cel care a nanţat Războiul din 1877-1878”, a mai spus Paul

Schwartz, mulţumind tuturor celor prezenţi, în special repre-

zentanţilor armatei.

A urmat o ceremonie militară în memoria eroilor şi depunerea

coroanelor de ori. Au fost depuse coroane din partea: Minis-

terului Apărării Naţionale, Federaţiei Comunităţilor Evreieşti

din România şi a Comunităţii Evreilor din Bucureşti, din partea

Asociaţiei de Prietenie România-Israel şi a B’nai B’rith România,

a Camerei de Comerţ România-Israel. (G.G.)

Întrunit pe 11 mai 2019, Comitetul

Director al FCER-CM a fost dedicat în

special adoptării unor decizii care să

transpună în viaţă Hotărârile şi recoman-

dările Consiliului de Conducere şi ale

Adunării Generale de la Bucureşti.

O parte importantă a acestor decizii

se referă la gestionarea patrimoniului

imobiliar şi la claricarea situaţiei unor

sinagogi care nu mai sunt folosite pentru

activitatea de cult, precum şi a unor cimi-

tire pentru care nu au fost obţinute toate

actele necesare. Ca atare, DAPI (fostul

CAPI) a întocmit o serie de propuneri de

care au luat notă membrii Comitetului

Director. În aceeaşi ordine de idei, a fost

aprobată vânzarea sinagogii din Haţeg,

cea mai mare parte a sumei rezultate

rămânând la dispoziţia CE Deva pentru

a se construi un nou imobil. De aseme-

nea, s-a solicitat comunităţii un punct de

vedere privind valoricarea unei sinagogi

din Braşov şi a fost aprobat contractul

de administrare a sinagogii din Făgăraş

de către autorităţile locale din municipiul

Făgăraş. A mai fost votată şi vânzarea

unui apartament din Braşov.

Şi în direcţia reglementării situaţiei

juridice a unor cimitire evreieşti, Comitetul

Director a solicitat Ociului Juridic realiza-

rea demersurilor pentru obţinerea titlurilor

de proprietate pentru cimitire funcţionale,

cimitire cu locuri libere sau care pot  in-

troduse în programe de nanţare pentru

întreţinere şi împrejmuire. Şi DAPI va

întreprinde demersurile necesare pentru

stabilirea cimitirelor evreieşti care pot 

incluse în programul de nanţare al Eu-

ropean Jewish Cemeteries Initiative. În

domeniul social, a fost decisă creşterea

alocaţiilor pentru servirea meselor atât în

restaurantele rituale, cât şi la domiciliul

asistaţilor din localităţile în care există

astfel de restaurante.

Membrii CD au hotărât şi transmiterea

către Departamentele FCER şi Comuni-

tăţile evreieşti a Regulamentului intern,

modicat cu aprobarea Consiliului de

Conducere din aprilie 2019.

Au mai fost luate o serie de decizii

cu impact în domeniul cultural, dintre

care amintim aprobarea bugetului şi

programului Zilei Limbii şi Teatrului Idiş,

acordarea premiilor culturale „Isac Havis”

şi „Dina König” şi a Medaliilor de Onoare

„Avram Goldfaden”, acordarea unor Me-

dalii de Onoare „Prieten al Comunităţii

Evreieşti” şi „Devotament în Activitatea

Comunitară”, aprobarea şi nanţarea pro-

iectului „Ziua Victor Brauner” de la Piatra

Neamţ. A mai fost aprobat programul şi

bugetul reinaugurării Muzeului de Istorie

şi Cultură a Evreilor „Dr. N. Cajal”. (A.M.)



La Ierusalim a fost publicată lista jurnaliştilor câştigători ai premiilor B’nai B’rith

pentru jurnalism pe anul 2019. Aceste distincţii „recunosc excelenţa reportajelor şi

articolelor despre Diaspora”, se arată în textul însoţitor. Premiile au fost câştigate de

Antonia Yamin – audiovizual, de la KAN 11, Corporaţia Publică de Radio, şi Zvika

Klein – presa scrisă, de la publicaţia Makor Rishon. O diplomă de merit i s-a acordat

lui Attila Somfalvy, de la Ynet News, şi o menţiune specială lui Yehoram Gaon „pentru

cultivarea relaţiilor dintre Israel şi Diaspora prin artă”.

Ceremoniile de decernare vor avea loc la 3 iulie a.c. la World Center Ierusalim. (E.G.)



George Weiner şi Irina Spirescu

COMITETUL DIRECTOR AL FCER

26 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

după legile Mele,

veţi respecta po-

runcile Mele şi le veţi îndeplini, vă voi da

ploile la timp, pământul îşi va da recolta

şi pomii roadele.” – Vaikra/Levitic 26: 3,

4), arătând că există o pedagogie înaltă

a lui Dumnezeu, care nu se reduce la

ideea că, dacă ni se întâmplă lucruri rele,

acestea ar  pe măsura faptelor noastre.

Dumnezeu înţelege rea umană, iar în

ochii Lui esenţial este să încercăm să

respectăm legile sau măcar să nu le

întoarcem spatele cu totul, a subliniat

vorbitorul.

Câteva exemplare din cartea lui Ba-

shevis Singer au fost disponibile pentru

participanţi. De asemenea, doi dintre

invitaţii francezi au tras la sorţi numele

câştigătorilor a două invitaţii la „Scrip-

carul pe acoperiş”, în varianta recent

montată la Teatrul Evreiesc de Stat din

Bucureşti.



Predarea aces-

tui subiect ridică în

continuare semne de întrebare legate

de cum şi cât să se predea în şcoli,

în ce context să e abordat: în cadrul

celui de-al Doilea Război Mondial sau

al istoriei evreilor; cum să e prezentate

antisemitismul modern şi istoria evreilor

din statele est-central europene; dacă

se poate vorbi despre unicitatea Holo-

caustului sau acesta face parte dintr-un

fenomen general, universal; necesitatea

de a deni identitatea evreiască, cea

sionistă şi cea israeliană; problema poli-

tizării predării Holocaustului şi multe alte

aspecte. Cea mai importantă problemă

este de a stabili cum trebuie transmisă

generaţiilor tinere istoria Holocaustului,

a conchis prof. Vago.

Prof. emeritus Mariana Nicolae, de la

Universitatea din Bucureşti, în comunica-

rea „Educaţie şi tradiţii educaţionale în

Israel: o provocare”, a făcut o comparaţie

între cele două sisteme educaţionale şi

a atras atenţia asupra unor dicultăţi în

cel românesc, unde mai predomină ste-

reotipurile faţă de evrei deoarece lumea

ştie prea puţine lucruri despre această

etnie, despre Israel şi despre sistemul

educaţional de acolo. La această conclu-

zie a ajuns după ce a realizat un sondaj

despre evrei şi Israel.

Comunicarea Sandrei Goldstein,

lector la Universitatea din Viena, Depar-

tamentul de Studii Iudaice, s-a intitulat

„Socializarea sionistă: manuale israeliene

în primele decenii ale Noului Stat”. Ideea

centrală se referă la modalitatea în care

la începuturile statului evreu s-a încercat

implementarea ideologiei sioniste în şcoli

prin intermediul unor manuale pentru

clasele mai mici. În această perioadă, a

arătat ea, în domeniul educaţiei Israelul

a trebuit să facă faţă la două provocări:

conştientizarea identităţii evreieşti la copiii

sutelor de mii de emigranţi, care au venit

din toată lumea, şi integrarea acestor

copii în societatea israeliană. Însuşi David

ben Gurion s-a ocupat de manualul pen-

tru clasa întâi. Scopul urmărit în această

etapă a fost crearea unui singur tip de

elev. Concepţia socialistă a sioniştilor era

foarte bine ilustrată în aceste manuale,

din care au dispărut toate elementele

religioase când se vorbea despre marile

sărbători evreieşti – Hanuca, Pesah, Şa-

vuot –, toate căpătând caracter laic. Copiii

se confruntau însă cu o mare dicultate,

deoarece concepţia predată în şcoală nu

se potrivea cu ceea ce vedeau acasă.

Schimbări au intervenit abia după Răz-

boiul de Şase Zile, a arătat vorbitoarea.

Istoricul de artă Alec Mishory, de la

Open University din Israel, în comunica-

rea „Educaţia prin artă: tendinţe locale

versus cele universale şi inuenţa lor

asupra canoanelor artei israeliene” a fă-

cut o vastă trecere în revistă a dezvoltării

educaţiei artistice din Israel. Dicultăţile şi

problemele în acest domeniu şi-au avut

izvorul primordial în interdicţia pentru

evrei de a înfăţişa guri de oameni.

Ana Maria Bolborici, lector la Univer-

sitatea din Transilvania, Facultatea de

Sociologie, a abordat problema educaţiei

pentru pace din Israel. Ea a prezentat

şi analizat programele unor organizaţii

neguvernamentale, evreieşti şi arabe,

pe care le-a cunoscut din experienţă

proprie. Scopul acestor ONG-uri, a ară-

tat vorbitoarea, este de a găsi o soluţie

alternativă şi posibilă pentru apropierea

israeliano-arabă pe calea realizării păcii.

Evoluţia sistemelor educaţionale

A doua zi a conferinţei a reunit

specialişti din Israel şi din România, ale

căror prezentări au fost grupate în două

sesiuni, ambele moderate de prof. univ.

dr. Rafael Vago. Prima a fost susţinută

de prof. univ. dr. Robert Reisz, de la

Universitatea de Vest din Timişoara, care

a propus tema „Israel şi secolul ştiinţei”,

urmat de conf. univ. dr. Mordechai Schen-

hav, de la Universitatea din Strasbourg.

Acesta a supus atenţiei modul în care a

evoluat sistemul educaţional religios din

Israel în urma schimbării de valori, care

a fost impusă de Ministerul israelian al

Educaţiei.

A doua sesiune a debutat cu expu-

nerea susţinută de lect. univ. dr. Mira

Banay, de la Open University din Israel,

care a oferit un studiu de caz asupra

personalităţii activistului social Avital

Geva şi a programelor pe care acesta le

coordonează la sera ecologică din kibuţul

Ein Şemer. Unul dintre ele este aducerea

împreună a copiilor evrei şi a celor arabi,

pentru apropierea lor şi desfăşurarea

unor lucrări comune în cadrul proiectelor

ecologice ale kibuţului.

Prof. univ. dr. Radu Muşetescu, de la

ASE Bucureşti, a vorbit despre dicultăţile

sistemului modern de educaţie din Româ-

nia şi a arătat că achiziţiile tehnologice

(accesul la uriaşe baze de date, posi-

bilitatea învăţării prin tutoriale on-line)

au acţionat în detrimentul unei pedagogii

eciente şi viabile. Vorbitorul a prezentat,

în schimb, modelul dat de Chavruta, fo-

losit în învăţarea Talmudului: perechi de

studenţi care îşi explicau unii altora ce

au învăţat. Chiar şi în cazuri de asimetrie

intelectuală, amândoi aveau de câştigat,

întrucât cel mai competent căpăta abilităţi

pedagogice şi argumentative, iar cel mai

slab avansa în cunoaştere mai repede

decât ar  reuşit cu un profesor.

Dr. Madene Shachar, curator la

Muzeul Ghetto Fighters’ House din Lo-

hamei Haghetaot, un kibuţ din nordul

Israelului, a prezentat rezultatul cercetării

sale privind experienţele israelienilor

care călătoresc în grupuri organizate în

Polonia. Elevi, studenţi, adulţi vizitează

lagărele de exterminare de la Auschwitz-

Birkenau ori de la Majdanek, însoţiţi

de ecare dată de un supravieţuitor al

Holocaustului. Participanţii îşi exprimă

impresiile şi sentimentele contradictorii

care i-au încercat de-a lungul acestei

călătorii – neputinţă, milă, vinovăţie,

oroa re, spaimă – relatări ale experienţelor

traversate de ei ind publicate în The

Times of Israel.

(Urmare din pag. 8)



de a studia Tora nu

se mai limitează la

ebraică, ci se mută încetişor spre idiş”.

Totodată, această limbă a fost „cel mai

important vehicul din ultimii 200 de ani în

răspândirea misticii iudaice”. Idişul avea

să devină o limbă evreiască internaţio-

nală, preferată de scriitori mari ca Isaac

Bashevis Singer sau Iţic Manger. În pre-

zent, idişul stârneşte un interes academic

printre lologi, inclusiv printre cei care vor

să înţeleagă mai bine germana. „Astăzi,

hasidicii sunt maximum 5%. În 10 ani, ei

vor deveni 10% din poporul evreu. [...] Cel

puţin una sau două generaţii de acum,

idişul nu va dispărea. Va deveni puţin

mai important, datorită demograei”, a

conchis prof. Idel.

Lansări de carte

În continuare au avut loc două lan-

sări de carte. Prima a fost lucrarea prof.

Mo she Idel recent apărută la Editura

Polirom, „Experienţa mistică la Abraham

Abulaa”, prezentată de directorul Mu-

zeului Bucovinei, Emil Ursu. El a explicat

că „volumul deschide calea spre o nouă

înţelegere a misticii evreieşti şi evidenţi-

ază importanţa Cabalei extatice pentru

evoluţia ulterioară a iudaismului mistic”.

Al doilea eveniment editorial a fost

lansarea eseului autobiograc „Un băieţel

în căutarea lui Dumnezeu: o lumină per-

sonală asupra misticii”, de Isaac Bashevis

Singer, laureat al Premiului Nobel pentru

Literatură (1978) şi singurul scriitor de

limbă idiş care a primit această distincţie.

Apărută la Editura Hasefer, cartea a fost

prezentată de redactorul acesteia, dr.

Claudia Bosoi. Ea a arătat că prin acest

volum (tradus din limba engleză de Cătă-

lin Bosoi) este reluată o tradiţie editorială

instituită la Hasefer: de-a lungul a 11 ani

(1997-2008) apăruseră 10 titluri din opera

lui Bashevis Singer, unele în două tiraje;

acum, după alţi 11 ani, este publicat pri-

mul titlu nou în limba română din opera

laureatului Premiului Nobel. Următorul

va  „Un tânăr în căutarea dragostei”,

care va întregi trilogia „Dragoste şi exil”

(din care apăruse, în 2007, „Pierdut în

America”).

Muzică şi dansuri evreieşti

A urmat un program artistic consistent,

de muzică şi dansuri tradiţionale evreieşti,

desfăşurat în Sala Auditorium a Univer-

sităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. Un

istoric al ecărei formaţii invitate la eve-

niment a fost prezentat de Alexandrina

Chelu, poetă şi cântăreaţă. Pe scenă au

urcat trupa de dansuri „Haverim” a CE

Bucureşti (manager – ec. Silvian Horn,

vicepreşedintele CEB) şi formaţia de

klezmer „Nigun” a CE Iaşi (solist Albert

Lozneanu). Artiştii Alexandrina Chelu şi

Florian Chelu Madeva, din partea CE

Oradea, au oferit un recital de sonete

pornind de la operele unor poeţi evrei de

limbă română (Avram Steuerman-Rodi-

on, Veronica Porumbacu, Maria Banuş,

Nina Cassian, Alexandru Mandy, Adina

Rosenkranz Herscovici). Seara a fost

încheiată într-o notă stenică printr-un

concert intitulat „Yiddish Tango”, cu Berti

Barbera (voce, percuţie) şi argentinianul

Mariano Castro (pian).

(Urmare din pag. 13)



deportaţi între timp

la Ausch witz.

Invitat la simpozion, ziaristul suedez

Joakim Langer, autorul unei lucrări des-

pre Constantin Karadja, a povestit despre

cum l-a descoperit şi modalităţile în care

a contribuit la propagarea în Suedia a

informaţiilor despre personalitatea diplo-

matului. El şi-a exprimat regretul că nici

la Stockholm, nici la Bucureşti nu există o

stradă care să-i poarte numele şi a cerut

să se facă demersuri în acest sens.

Paul Schwartz, preşedintele CEB,

s-a declarat profund impresionat de cele

arătate şi a mulţumit participanţilor la

simpozion pentru eforturile depuse în

descoperirea şi valoricarea personalităţii

lui Karadja.

Cei prezenţi au putut viziona şi o

expoziţie de documente despre viaţa

diplomatului.

(Urmare din pag. 15)



Transnistria. După

război – împotriva

indiferenţei faţă de Şoah; a antisemitismu-

lui, prin cenaclul Ideea; a susţinut dialogul

iudeo-creştin la Conferinţa Internaţională

de la Seelisberg (1947). Ca Mare Rabin

al Genevei a inuenţat redarea orfanilor

Şoahului comunităţii evreieşti; dreptul la

Alia al evreilor din fosta URSS; eliberarea

prizonierilor israelieni în Războiul de Iom

Kipur; vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Si-

nagoga din Roma, apoi în Israel. „A fost o

rază de lumină în noaptea Şoahului, pen-

tru România, pentru iudaismul mondial”.

Organizatorul lansării, prof. univ. dr.

Jean Askenasy, a mulţumit moderatoru-

lui, antevorbitorilor, îngrijitorului ediţiei,

gral (r) Mihail Ionescu, a remarcat liaţia

comportamentală, lozocă Avinoam -

Alexandru Şafran, reprezentare a amor

intellectualis. A salutat prezenţa familiei

regretatului preşedinte al Academiei,

acad. Ionel Valentin Vlad.

(Urmare din pag. 18)

(Urmare din pag. 7)







copii sau nepoţi ai

victimelor, asumân -

du-şi o parte din vină, deoarece nu a

reuşit ca organizator să atragă mai mulţi

tineri care să ducă mai departe memoria

victimelor. „Copiii sunt plăcile comemo-

rative cele mai durabile, care nu pot 

distruse niciodată!”, a încheiat secretarul

general al FCER-CM.

Tiberiu Roth, preşedintele Asociaţiei

Sioniste din România, a vorbit despre

piatra memorială care a fost realizată în

amintirea celor 135.000 de victime şi a

celor peste 25.000 de copii din Ardealul

de Nord care au pierit la Auschwitz. Acea-

sta va  multiplicată în zece exemplare şi

trimisă, câte una pentru ecare comunita-

te supravieţuitoare din Ardealul de Nord.

„Prima piatră intenţionăm s-o punem la

Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea”, a

menţionat vorbitorul. În încheiere, el ne-a

invitat la următorul pelerinaj, care va  la

Ierusalim, cu prilejul celui de-al 38-lea

Congres Mondial Sionist.

Marco Katz, director al Organizaţiei de

Monitorizare şi Combatere a Antisemitis-

mului în România, a adresat următorul

mesaj: „Ceea ce am văzut cu toţii la

Ausch witz întăreşte sentimentul că,

fără Statul Israel, noi am  fost poate

în situaţiile în care au stat bunicii şi

străbunicii noştri înainte de Holocaust.

Această călătorie a fost pentru mine încă

o dată motivarea pentru care-i mulţumesc

lui Tiberiu Roth că mi-a dat posibilitatea să

intru în Mişcarea Sionistă din România.”

M. Katz a transmis de asemenea

participanţilor la „Marşul Memoriei” un

mesaj plin de pioşenie din partea E.S.

David Saranga, ambasadorul Statului

Israel în România, prin care şi-a exprimat

aprecierile deosebite faţă de eforturile

Asociaţiei Sioniste şi ale FCER-CM. Aces-

tea au organizat călătoria comemorativă

ce aminteşte de suferinţele pe care fraţii

şi surorile noastre le-au îndurat acum 75

de ani în lagărele de exterminare.

În încheierea scrisorii, ambasadorul

a precizat: „România este un bun prie-

ten al Statului Israel, este una dintre

ţările care fac eforturi constante de a-şi

asuma responsabilitatea pentru trecut.

Aceste eforturi sunt importante nu doar

pentru Israel şi evrei, ci şi pentru întrea-

ga umanitate. Mulţumesc autorităţilor

române pentru implicarea în combaterea

antisemitismului, xenofobiei, rasismului şi

intoleranţei.”

(Urmare din pag. 12)

Moshe Idel (dr.) şi Emil Ursu

REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019 27

Y D E C E S E Y C O M E M O R Ă R I Y

FILE DE CALENDAR

Evrei născuţi în luna iulie

Gerald Edelman – biolog şi

imunolog. Născut la New York, 1

iulie 1929. Premiul Nobel pentru

medicină, 1972. Decedat la La

Jolla, California, 2014.

Lion Feuchtwanger – scriitor.

Născut la München, 7 iulie 1884,

în exil din 1933. Printre romane:

Evreica din Toledo; Fraţii Opper-

man. Decedat la Los Angeles,

1958.

Amedeo (Clemente) Modigli-

ani – pictor. Născut la Livorno, 12

iulie 1884, stabilit la Paris, 1906.

Stil modern, prin alungirea feţelor.

Decedat la Paris, 1920.

Isaak Emanuilovici Babel –

scriitor, traducător din idiş în rusă.

Născut la Odesa,13 iulie 1894.

Arestat, executat în închisoarea

Butyrka, 27 ianuarie 1940.

Abraham (Avrom) Sutzkever

– poet idiş. Născut la Smorhon,

Belarus,15 iulie 1913, mutat la

Vilna,1930, partizan, 1943, stabilit

la Tel Aviv,1947. Premiul Israel

pentru literatură idiş, 1985. Dece-

dat la Tel Aviv, 2010.

Leon Max Lederman – fi-

zician. Născut la New York, 15

iulie 1922. Întemeietor al Illinois

Mathematics and Science Aca-

demy,1986. Premiul Nobel pentru

zică, 1988, împreună cu Melvin

Schwartz şi Jack Steinberger.

Shmuel Yosef (Shai) Agnon

(Czaczkes) – scriitor ebraic. Năs-

cut la Buczacz, Galiţia, 17 iulie

1888, stabilit în Palestina, 1929.

Premiul Nobel pentru literatură,

1966. Decedat la Ierusalim, 1970.

janusz Korczak (Henryk

Goldszmit) – medic, pedagog,

scriitor. Născut la Varşovia, 22 iulie

1878. Director al orfelinatului din

ghetoul Varşoviei, deportat volun-

tar odată cu orfanii în lagărul de la

Treblinka, unde a fost ucis, 1942.

Moses (David Moşe) Rosen

– rabin. Născut la Moineşti, 23

iulie 1912. Şef-rabin al evreilor din

România, 1948-1994 şi preşedinte

al FCER, 1964-1994. Decedat la

Bucureşti, înmormântat la Ierusa-

lim, 1994.

Avram Goldfaden (Avrum

Goldnfoden) – scriitor idiş. Născut

la Starokostiantyniv, Ucraina, 24

iulie 1840. Fondator al teatrului idiş

profesionist, Iaşi, 1876. Decedat la

New York, 1908.

Elias Canetti – scriitor. Născut

la Ruse, Bulgaria, 25 iulie 1905,

educat la Viena, refugiat la Londra

după Anschluss, 1938. Premiul

Nobel pentru literatură, 1981.

Decedat la Zürich, 1994.

Menachem Hacohen – rabin.

Născut la Ierusalim, 26 iulie 1932.

Mare Rabin al evreilor din Româ-

nia, 1997-2011. Printre scrieri:

Tora pentru popor; Cartea vieţii

omului.

Max Simon Nordau (Simon

Maximilian Simcha Sudfeld) – me-

dic psihiatru şi critic social. Născut

la Budapesta, 29 iulie 1849, sta-

bilit la Paris, 1880. Cofondator al

Organizaţiei Sioniste Mondiale.

Decedat la Paris, 1923.

Patrick Modiano – scriitor.

Născut la Boulogne-Billancourt,

Paris, 30 iulie 1945. Premiul No-

bel pentru literatură, 2014. A scris

numeroase romane, unele traduse

în limba română: Dora Bruder, În

cafeneaua tinereţii perdute etc.

Milton Friedman – economist.

Născut la New York, 31 iulie 1912.

Teoretician al monetarismului şi

economiei de piaţă. Premiul Nobel

pentru economie, 1976. Decedat

la San Francisco, 2006.

Evrei decedaţi în luna iulie

Theodor (Benjamin Zeev)

Herzl – vizionarul întemeierii sta-

tului evreu. Născut la Budapesta,

1860, stabilit la Viena, 1878. În

1897 a convocat primul Congres

sionist şi a întemeiat Organizaţia

Sionistă Mondială. Decedat la

Viena, 3 iulie 1904, reînhumat la

Ierusalim.

Yonatan (Yoni) Netanyahu

– colonel în Armata de Apărare

a Israelului. Născut la New York,

1946. Comandant al unităţii care

i-a eliberat pe ostaticii de pe aero-

portul de la Entebbe, unde a căzut

eroic, 4 iulie 1976; înmormântat la

Ierusalim.

Samir (Moshe) Naqqash –

scriitor israelian de limba arabă.

Născut la Bagdad, 1938, imigrat

în Israel, 1951. Printre romane:

Locuitori şi păianjeni. Premiul Pri-

mului Ministru al Israelului pentru

literatură arabă. Decedat la Petach

Tikva, 6 iulie 2004.

Moshe Sharett (Shertok) –

om politic. Născut la Kherson,

Ucraina,1894, emigrat cu familia

în Palestina,1906. Prim-ministru

al Israelului, 1954-1955. Decedat

la Ierusalim, 7 iulie 1965.

Alexandru Graur – filolog.

Născut la Botoşani, 9 iulie 1900.

Director al Liceului Evreiesc par-

ticular din Bucureşti, 1941-1944;

profesor la Universitatea din Bu-

cureşti; membru al Academiei Ro-

mâne, 1955. Decedat la Bucureşti,

9 iulie 1988.

David Joshua Azrieli – arhi-

tect, om de afaceri în construcţii,

lantrop. Născut la Makow Ma-

zowiecki, Polonia, 1922, ajuns la

Haifa, 1943, stabilit la Montréal,

1954. Fondatorul fundaţiei lantro-

pice Azrieli Foundation. Decedat la

Montréal, 9 iulie 2014.

Yehuda Leib Maimon (Fisch-

man) – rabin. Născut la Mărculeşti,

Basarabia, 1875, imigrat în Pales-

tina, 1913. Premiul Israel pentru

literatură rabinică, 1958. Decedat

la Ierusalim, 10 iulie 1962.

George Gershwin – compo-

zitor. Născut la New York, 1899. A

cultivat atât genul muzical clasic,

cât şi cel popular. Decedat la Los

Angeles, 11 iulie 1937.

Alfred Dreyfus – oţer francez

acuzat fals de trădare. Născut la

Mulhouse, Alsacia,1859, deportat

în Île du Diable, Guyane, 1895, re-

judecat după dovedirea falsului şi

reabilitat, 1906. Decedat la Paris,

12 iulie 1935.

Nadine Gordimer, scriitoare,

născută la Springs, Transvaal,

1923. Premiul Nobel pentru litera-

tură, 1991. Printre romane: Fiica

orăşeanului. Decedată la Johan-

nesburg, 13 iulie 2014.

Mauriciu Brociner – militar.

Născut la Iaşi, 1854. Având gradul

de sergent, a preluat comanda

batalionului care a cucerit redutele

de la Plevna, 30 august 1877, şi

a devenit primul oţer evreu din

armata română. Decedat la Bu-

cureşti, 18 iulie 1946.

Isaac Bashevis Singer (Izaak

Baszewis Zynger) – scriitor idiş.

Născut la Leoncin, Polonia, 1902,

stabilit la New York, 1935. Premiul

Nobel pentru literatură, 1978.

Decedat la Surfside, Florida, 24

iulie 1991.

Isaac Luria Ashkenazi, HaA-

ry Hakadosh (Rabi Yitzchak ben

Shlomo Luria Ashkenazi) – rabin.

Născut la Ierusalim, 1534, unul

din principalii cabalişti de la Safed,

fondatorul Cabalei Luriane. Dece-

dat la Safed, 25 iulie 1572.

Ezra Fleischer (I. Gole) –

poet, lolog şi istoric literar. Născut

la Timişoara, 14 iulie 1928. Pre-

miul Israel pentru literatură, 1959.

Redactor la Revista Cultului Mo-

zaic, 1956-1960; emigrat în Israel,

1960, profesor la Universitatea

Ebraică din Ierusalim. Decedat la

Ierusalim, 25 iulie 2006.

LUCIAN-ZEEV HERŞCOVICI





Tilica, soţie, anunţă cu aceeaşi nemăr-

ginită durere scur gerea a 23 de ani (2 Tamuz)

de la pierderea adorabilului ei soţ GROPPER

SIEGFRIED, ziarist din Botoşani, om de aleasă

omenie şi altruism.

Fie-i memoria binecu vântată!

Cu aceeaşi durere în suet şi mare tristeţe,

la 29 iunie 2019 comemorăm 5 ani de la dece-

sul bunului şi iubitorului nostru soţ, tată şi bunic

BERGER ALFRED, din CÂMPINA. Soţia, copiii

şi nepoţii.

Cu o mare tristeţe am aat că o veche priete-

nă, doctor MEMY CELARU, ne-a părăsit pentru

totdeauna. Fie-i memoria binecuvântată!

Dr. Miryam Bercovici



Preşedintele CE Bistriţa, FREDI DEAC, a încetat din viaţă pe 10 iunie 2019.

Redăm mai jos mesajul de condoleanţe transmis de FCER-CM.

Conducerea şi membrii Fede-

raţiei Comunităţilor Evreieşti din

România-Cultul Mozaic au aat

cu adâncă durere vestea înce-

tării din viaţă a lui FREDI DEAC,

preşedinte al Comunităţii Evreilor

din Bistriţa. Decesul său produce

o profundă suferinţă familiei sale,

prietenilor şi colaboratorilor, dar şi

mult încercatei comunităţi evreieşti

din Bistriţa, precum şi comunităţii

evreieşti din ţara noastră.

Fredi Deac a avut un suet cald,

a fost întotdeauna aproape de semenii săi şi s-a

pus cu dăruire în slujba conaţionalilor săi din

Bistriţa, reuşind să păstreze vie amintirea Holo-

caustului şi a victimelor acestuia, să manifeste

un respect sincer pentru supravieţuitori, mama

sa ind şi ea în rândul celor puţini care au mai

revenit în viaţă din Transnistria.

În condiţiile diminuării drastice a numărului

evreilor bistriţeni, Fredi Deac a înţeles că pen-

tru a ilustra contribuţia etniei sale

la istoria acelor locuri va trebui să

realizeze dovezi concrete care să

arate generaţiilor viitoare ce au

însemnat evreii bistriţeni, ce au

suferit şi ce au lăsat în urma lor. Aşa

s-au născut monumentele dedicate

celor care au suferit în Holocaust,

cel mai recent fiind Memorialul

Vieţii, dezvelit la începutul acestei

luni. Aşa a fost restaurată Sinagoga

din Bistriţa, transformată apoi într-

un renumit Centru Multicultural,

unde acum au loc concerte şi unde sunt expuse

lucrări de artă.

Sincere condoleanţe familiei îndoliate! Împăr-

tăşim durerea tuturor celor care l-au cunoscut,

iubit şi apreciat pe Fredi Deac!

Să îi e amintirea binecuvântată!

Comitetul Director al FCER-CM

Dr. AUREL VAINER

Preşedinte





LANSETA CAVASSI, fostă prim-balerină la

Teatrul de Operetă din Bucureşti, văduva diri-

jorului Liviu Cavassi, s-a născut la 6 mai 1932

şi a decedat la 21 mai 2019.

„Prietenia mea cu Lanseta a durat peste 35

de ani, timp în care ne vedeam foarte des şi ne

eram alături la bine şi la rău“, şi-a amintit Dora

Fradis, care a trimis aceste rânduri.

A copilărit în cartierul Văcăreşti din Bucureşti,

unde s-a apropiat mult de populaţia evreiască, ce

era majoritară la vremea aceea. Acolo a învăţat

multe expresii în idiş, pe care ni le spunea uneori

cu un accent autentic.

În urmă cu vreo 10 ani am invitat-o la o

serbare de Purim la Templul Coral, apoi cu

colectivul nostru de la JCC, într-o excursie cu

autocarul la Snagov, mai târziu într-o tabără la

Cristian. Şi aşa a început legătura ei cu Centrul

Comunitar Evreiesc, de care pur şi simplu s-a

îndrăgostit irevocabil. Şi astfel, frecventa zilnic

clubul din Popa Soare, unde juca remmy, cărţi

şi lua parte la toate manifestările culturale.

Adesea făcea cu noi exerciţii de gimnastică.

Cu talentul ei artistic înnăscut, s-a produs de

multe ori pe scenă, delectându-ne cu nostime

creaţii proprii, care ne-au descreţit frunţile.

Nu a ratat să felicite sau să sărbătorească

aniversările zilelor de naştere ale tuturor mem-

brilor colectivului nostru. Dar câte nu am făcut

împreună?!

Însă, cum totul are un sfârşit, acum a sosit şi

momentul trist în care ne luăm rămas bun de la

ea. O să ne lipseşti, Lansi!

Odihneşte-te în pace!

La 17 mai a.c., cu 10 zile înainte de a împlini

104 ani, scriitorul evreu american Herman Wouk

a trecut în eternitate. Aproape opt decenii el a

ocupat un loc special pe scena literară ameri-

cană, în rândul scriitorilor de origine evreiască,

dintre care unii au ajuns laureaţi ai Premiului

Nobel. Wouk nu a vrut niciodată să e comparat

cu Philip Roth, Saul Bellow sau Norman Mailer,

considerându-se că aparţine unei alte categorii.

În primul rând, el a fost un scriitor de bestseleruri,

romanele sale „Revolta de pe Caine” şi „Vânturile

războiului”, ambele ecranizate, cel de-al doilea

primind şi Premiul Pulitzer, au avut tiraje de

sute de mii de exemplare. Generaţii întregi au

crescut însuşindu-şi concepţiile lui Wouk despre

demnitate şi eroism, el însuşi ind un combatant

în cel de-al Doilea Război Mondial. De remarcat

că Wouk a continuat să scrie până aproape

de clipa decesului şi succesul nu l-a ocolit

niciodată.

Dar ceea ce l-a deosebit de alţi scriitori evrei

americani sau personalităţi evreieşti din lumea

culturală a fost mândria de a  evreu, şi nu orice

fel de evreu, ci unul religios. În perioada în care

mari personalităţi evreieşti căutau să vorbeas-

că prea puţin despre originea lor, limitân du-se

doar la nume sau chiar schimbându-şi-l, Wouk

s-a mândrit cu acest lucru şi a scris despre eroi

care proveneau din familii religioase tradiţionale.

Wouk a adus pe scena literară personaje evre-

ieşti religioase care păstrau tradiţia şi practicau

religia, aşa cum făcea şi el. „Wouk a fost mai mult

decât un autor evreu obişnuit. El nu se temea

să scrie despre evrei şi iudaism. Era un evreu

ortodox care, chiar când era cufundat în procesul

de creaţie, refuza să facă compromisuri cu privire

la respectarea Şabatului sau a caşrutului”, scria

într-un comentariu publicaţia „Algemeiner”.

În toate romanele lui era prezent un erou

evreu religios sau un personaj feminin din acelaşi

mediu, ca în romanul Marjorie Morningstar , citit

cu nesaţ de generaţii întregi de tinere americane.

Dar Wouk nu s-a mulţumit doar să aducă în

faţa cititorilor astfel de personaje şi să descrie

în romanele lui viaţa şi obiceiurile evreieşti. El

voia să-i educe pe cititori în probleme ale iuda-

ismului. În 1959 a publicat volumul „Acesta este

Dumnezeul meu”, care a dat un impuls studiilor

de iudaism. „Nu era numai o apărare a credinţei

tradiţionale iudaice; el prezenta religia şi ca un

stil normativ de viaţă foarte atractiv şi nu doar o

rămăşiţă a unui trecut plin de umbre întunecate”,

se arată în acelaşi comentariu din „Algemeiner”.

Referindu-se la cele două romane istorice

„Vânturile războiului” şi „Războiul şi aducerile

aminte”, comparate de unii critici cu „Război şi

pace” al lui Tolstoi, Wouk a considerat comparaţia

nepotrivită. El se autocaracteriza ca povestitor,

nu ca un mare romancier. Odată cu dispariţia

lui, citiorii, evrei sau neevrei, vor resimţi un gol.

Wouk este de neînlocuit.

EVA GALAMBOS

Înhumaţi în cimitirele CEB în luna mai 2019:

TIRIBA ATENA (Cimitirul Giurgiului).

Înhumaţi în cimitirele CEB în luna iunie 2019:

MOZES VERONICA-EVA (Cimitirul Sefard);

CELARU MEMY (Cimitirul Filantropia).

28 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 540-541 (1340-1341) - 1 – 30 Iunie 2019

personajelor. Astfel,

a reuşit să păstreze

elementul cel mai

diafan al romanului,

şi anume, atmosfe-

ra cosmopolită a

oraşului dobrogean

(în speţă, Tulcea) în

care este localizată

povestea. Tot prin

comportamentul şi

discursul personajelor reuşeşte scriitorul

să însceneze şi relaţia identitară, delicată

prin natura ei şi a epocii, care deneşte

personajele principale.

Sensurile romanului sunt admirabil

păstrate şi potenţate în această drama-

tizare care este, în sine, un text incitant:

toleranţa, preeminenţa iubirii, cadrul unei

vieţi comunitare evreieşti de altădată.

Reconstituirea lumii evreieşti tulcene are

un parfum nostalgic pe care îl cunoaştem

din roman. În piesă, însă, parfumul nos-

talgic este dublat de spectacolul apariţiei

scenice a personajelor care populează

Într-adevăr, cum

spune anticul dicton,

cărţile au soarta lor...

Piesa de teatru

Domnişoara, drama-

tizare după romanul

omonim al lui Carol

Feldman, trebuia

lansată la Bookfest

2019 în prezenţa au-

torului. Viaţa a vrut,

însă, altfel: scriitorul,

gazetarul şi actorul

Carol Feldman a ple-

cat dintre noi brusc, cu numai o lună îna-

intea apariţiei noii sale cărţi. Pentru a ne

mângâia, atât cât e omeneşte cu putinţă,

piesa Domnişoara (lansată în prezenţa

prietenilor apropiaţi la recent încheiatul

târg de carte bucureştean) a rămas ca un

frumos început de posteritate şi, în acelaşi

timp, ca o profesiune de credinţă a celui

care a slujit scena o viaţă.

Romanul Domnişoara, se ştie, a vă-

zut lumina tiparului, într-o primă ediţie,

în 2007, ind reeditat apoi la Hasefer în

2012, bucurându-se de un real succes de

critică şi de public. Cum Carol Feldman

era un om dedicat scenei, ideea drama-

tizării poveştii conţinute în acest roman

(care are, cum ştiu cei care l-au citit, nu

puţine elemente autobiograce) a apărut

în chip resc.

Însă dramatizarea unui roman în care

atmosfera şi rememorarea joacă un rol

important nu este la îndemâna oricui.

Tocmai pentru că avea o uriaşă expe-

rienţă în teatru, începută încă de pe când

se aa în România – acolo unde s-a şi

format, în şcoala strălucită de la TES –,

Carol Feldman a procedat cu multă aten-

ţie, pentru a putea transpune înţelesurile

romanului într-un text care să favorizeze

un spectacol autentic.

Astfel, scriitorul a izolat, în povestea

Tinei Herşcovici („domnişoara”) şi a iu-

birii ei pentru Laurenţiu Cocea, scenele

denitorii, eliminând descrierile şi tre-

când rememorările – care în roman erau

apanajul naratorului – în corpul replicilor



Realitatea

cărţii



De mii de ani, evreii au trăit în pribegie cu un

singur gând: să revină la Ierusalim, să recon-

struiască Templul şi să reclădească în libertate

măreţia Israelului şi a poporului său. Mărturie

stau cuvintele Psalmului 135: „Dacă te voi uita,

Ierusalime,/să-şi uite dreapta mea destoinicia

ei!/Să mi se lipească limba de cerul gurii,/

dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,/dacă nu

voi face din Ierusalim/culmea bucuriei mele!”.

Dovadă şi faptul că, de multe secole, evreii îşi

urează, în special după mari sărbători, precum

Pesah sau Iom Kipur, ca viitoarea întâlnire să

aibă loc „La anul, la Ierusalim”.

Desigur că primul pas spre atingerea aces-

tui obiectiv naţional a fost făcut de israelieni

prin plasarea la Ierusalim a tuturor centrilor

vitali ai statului modern evreiesc – Preşedin-

ţie, Guvern, Parlament şi alte instituţii –, apoi

prin reunicarea Ierusalimului, în 1967, după

Războiul de Şase Zile, şi prin repetarea, de

atunci încoace, a declaraţiei că Ierusalimul

este capitala indivizibilă şi eternă a Israelului.

Armarea acestei legitime aspiraţii milenare

a tradiţiei mozaice, a mentalităţii evreieşti, pre-

luată în politica modernă israeliană, a avut însă

parte adesea de o metamorfoză nefavorabilă şi

nemeritată atunci când a fost reluată de unele

state în plan politic internaţional. Şi asta pentru

că politica mondială se bazează pe interese, nu

pe prietenii, iar o bună parte (evident, nu toate)

dintre ţările care s-au angrenat în recenta şi

furtunoasa dezbatere despre mutarea sau nu a

propriilor ambasade de la Tel Aviv la Ierusalim

nu au făcut-o nici pentru că asta este dorinţa

legitimă a evreilor, nici pentru că respectivele

ţări ar considera mişcarea ca pe una rească şi

dreaptă, ci pentru a-şi urmări obiective proprii

precum apartenenţa la sau delimitarea de una

sau alta dintre taberele constituite pe acest

subiect pe plan internaţional. Ceea ce a trans-

format dorinţa rească a Israelului de a-şi stabili

capitala, ca orice altă naţiune independentă şi

suverană, într-o temă de dezbatere între ţări

sau partide politice.

Momentul care, în urmă cu un an, a declan-

şat entuziasmul israelienilor şi al evreilor din

întreaga lume, precum şi mânia statelor arabe,

a fost recunoaşterea de către Donald Trump a

Ierusalimului drept capitală a Israelului şi de-

cizia sa sinceră şi prietenească de a muta aici

Ambasada SUA de la Tel Aviv. De acum înainte,

o parte a reacţiilor internaţionale au fost dictate

de intenţia de a satisface aşteptările americane

sau, dimpotrivă, de a nu supăra lumea arabă. În

alte cazuri, mutarea ambasadei a fost un pre-

text de luptă politică pe plan extern sau intern.

Exemplele care demonstrează armaţia de

mai sus nu lipsesc. În afară de SUA, singura

ţară care (încă) mai are Ambasada la Ierusa-

lim este Guatemala care, după ce a rezistat

unor ameninţări ale lumii arabe de boicotare

a exporturilor sale de cardamom, este acum

sub presiunea internă a adversarilor politici ai

preşedintelui Jimmy Morales, care promit că,

dacă vor câştiga alegerile, vor muta Ambasada

înapoi la Tel Aviv. Ceea ce nici măcar nu ar

mai  o noutate, dat ind că Ambasada Para-

guay-ului a fost readusă de la Ierusalim la Tel

Aviv imediat după instalarea noului preşedinte

Mario Benitez.

În România, subiectul eventualei relocalizări

a reprezentanţei noastre diplomatice din Israel

a fost nefericit abordat, fără o consultare iniţială

între toţi factorii de decizie şi fără efectuarea,

în prealabil, a cuvenitelor studii necesare unei

asemenea decizii. Aşa se face că, la aproape

un an de la anunţarea pe plan intern şi extern

a iniţiativei de mutare a Ambasadei noastre

la Ierusalim, rezultatele concrete sunt încă

aşteptate de Israel, de comunitatea evreiască

din România şi de cele mai importante organi-

zaţii evreieşti mondiale. Până când hotărârea

favorabilă va fi luată, subiectul generează

numai tensiuni interne şi internaţionale (vezi

votul pentru obţinerea de către România a

unui loc de membru nepermanent în Consiliul

de Securitate).

Recent, la Chişinău, fostul premier de-

mocrat Pavel Filip (acum, deja demisionar)

a încercat să folosească subiectul mutării

Ambasadei în interesul propriului partid. El a

anunţat, în dorinţa de a se apropia de SUA, că

va transfera Ambasada Moldovei la Ierusalim şi

că va vinde un teren pentru noua Ambasadă a

Statelor Unite în Republica Moldova. Dovadă

că această abordare a fost doar un pretext a

fost că Washingtonul nu a muşcat la momeală,

iar Israelul a spus că nu ştie dacă Filip poate

lua o astfel de măsură. În plus, la o zi după ce

Vladimir Putin a acuzat Cabinetul democrat

că este un uzurpator oligarhic al Guvernului

democratic ales al Maiei Sandu, Pavel Filip a

demisionat.

E limpede că nici israelienii, nici evreii din

diaspora nu au uitat că Ierusalimul este capi-

tala lor eternă, dar mai rămâne ca acele state,

care au înţeles cu adevărat că pentru evrei şi

israelieni Ierusalimul este „culmea bucuriei”, să

concretizeze intenţiile anunţate, depăşind faza

dezbaterilor sterile, dar tensionate.

ALX. MARINESCU

Preţul unui abonament pe un an este de 30 lei. Abonamen-

tele pentru cititorii din provincie se vor face la comunităţile

evreieşti din localitatea respectivă. ABONAŢII SUNT

RUGAŢI SĂ COMPLETEZE ADRESA EXPEDITORULUI

PE CUPON! Pentru cei din Bucureşti – la sediul F.C.E.R.

din str. Sfânta Vineri nr. 9 – 11, cod poştal 030202. Cod

fiscal F.C.E.R.: 7426470. Abonamentele se mai pot

achita şi prin mandate poştale e pe adresa F.C.E.R.

– la ociile poştale din localitate BANK LEUMI ROMÂ-

NIA, SUCURSALA MOŞILOR, Adresa băncii: CALEA

MOŞILOR NR. 280, SECTOR 2, BUCUREŞTI, Contul

IBAN: RO89DAFB108000090989RO02, RO06DAF-

B108000090989US02, RO46DAFB108000090989EU02,

swift: DAFB RO22. Pentru EUROPA, un abonament pe

un an costă 45 de euro (cu toate taxele incluse). Pentru

EXTRA EUROPA, un abonament costă 95 de dolari USA

(cu toate taxele incluse). Pentru Israel, un abonament pe

un an costă 40 de dolari USA.



REDACŢIA: Bucureşti,

str. Maria Rosetti, nr. 17, sector 2

COD POŞTAL 020481 OP 9

Tel. / fax: 021-322.75.60

www.jewishfed.ro

[email protected]

Serie nouă a

REVISTEI CULTULUI MOZAIC

Fondată în 1956

de Şef-Rabin dr. Moses Rosen

Redactor-şef:

Alexandru MARINESCU

Redactori:

Dr. Claudia BOSOI

Iulia DELEANU

Dan DRUŢĂ,

Luciana FRIEDMANN

Eva GALAMBOS

(senior editor),

George GÎLEA,

Mihaela OBERSCHI

Foto: Sandu CÂLŢIA

Traducători:

Ebraică: Andreea SOARE

Engleză: Sanda LEPOIEV

Secretar de redacţie: Emilia HRISTEA

Relaţii, administrator: Mihail TUNSOIU

Telefon: 021-314.96.90

[email protected]

DTP: Gabriel IONESCU

gabi@etipograe.ro

Tiparul executat de

Tipograa ArtPRINT

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul ecărui text aparţine auto-

rului. Redacţia nu împărtăşeşte în mod obligatoriu punctele de vedere exprimate în articolele

semnate de colaboratori. Redacţia nu primeşte spre publicare decât articole scrise cu diacritice.

Gândul

scris





Marea actriţă Maia Morgenstern s-a

aat la cea mai recentă Gală UNITER,

a 27-a, desfăşurată la Cluj-Napoca,

printre personalităţile onorate cu un Premiu de Excelenţă. Prin alegerea

sa, UNITER a ţinut să reliefeze şi în 2019, în primul rând, performanţele

interpretative ale artistei. Acea evoluţie, deschidere şi disponibilitate

continuă care au adus-o de la Piatra Neamţ la Naţionalul din Bucureşti,

dar şi aportul său la montări la Teatrul de Comedie ori la Râmnicu Vâlcea

şi Turda. Şi, mai ales, creaţiile sale din 2018 la TES.

Maia a fost la fel de convingătoare, fascinantă, electrizantă în capodo-

pere antice (Trilogia antică), moderne (Livada de vişini) ori contemporane

(amintiţi-vă de Miss Daisy sau de personajele lui Pinter ori Mittelpunkt!).

A glisat dinspre dramă spre comedie, întreţesând abil şi suprapunând

cele două registre. A îmbrăcat cu dezinvoltură haina umorului şi a ironiei,

ca şi pe cea a grotescului şi a absurdului (O lecţie de bune maniere). A

stilizat şi a coregraat neoromantic stările Damei cu camelii şi a bravat

în cheile neoexpresionismului (La ordin, Führer). S-a adaptat şi a ştiut

să răspundă creator (rămânând, inconfundabil, ea însăşi!) solicitărilor

unor regizori atât de diferiţi ca viziune, miză, mod de lucru precum Că-

tălina Buzoianu, Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Felix Alexa, Victor Ion

Frunză, Mihai Măniuţiu.

S-a implicat în spectacole inovatoare stilistic (şi cu impact la public),

excelând în forme surprinzătoare de sincretism al cuvântului, al replicii,

al intonaţiilor, al muzicii, al dinamicii şi plasticii scenice. Rămân, de

pildă, de neuitat suul, energia şi mobilitatea, expresiva ei versatilitate,

fantezia cu care alterna recitativul, comentariul, cântecul şi dansul în

Astă seară, Lola Blau.

A contat, desigur, în decizia UNITER şi atracţia unora din cele pes-

te 50 de lme şi seriale TV. Acel traseu în care, după Lucian Pintilie,

Dan Piţa, Şerban Marinescu şi alţii, Maia Morgenstern a fost aleasa lui

Theo Anghelopoulos (Privirea lui Ulisse) şi a lui Mel Gibson (Patimile

lui Christos).

Dar în ce nu a excelat Maia Morgenstern? Mai ales în ultima vreme,

de când a devenit conducătoarea Teatrului Evreiesc de Stat, căruia i-a

dat un nou chip, un nou suu! Un post de director, manager, animator

spiritual, susţinut cu o credinţă dublată de tenacitate şi cu un spirit de

iniţiativă extraordinar! E impresionant repertoriul de largă respiraţie

tematică, problematică, stilistică, incluzând clasicii literaturii idiş (de la

Şalom Alehem, A. Goldfaden, Ash, Gordin, până la I. B. Singer) şi autori

contemporani, precum J.C. Grumberg, I. Horowitz, I. Bauersima, alături

de Caragiale şi Aderca. Mă refer, desigur, şi la repararea şi moderniza-

rea clădirii de pe strada Iuliu Barasch. Dar şi la organizarea Festivalului

Internaţional de Teatru Idiş, care numără deja câteva ediţii, concursul de

dramaturgie idiş, ca şi la faptul că în incinta instituţiei devenite un ade-

vărat centru cultural au loc frecvente şi ritmice manifestări festive legate

de sărbători iudaice, omagieri ale tradiţiei şi ale corifeilor ei, spectacole-

lectură, conferinţe, lansări de carte şi expoziţii etc.

Tot atâtea punţi de conservare a memoriei şi de comunicare, „în clipă”

şi în perspectivă, cu publicul tânăr.

Şi a devenit aproape o obişnuinţă ca atari evenimente să e prefaţate

chiar de Maia Morgenstern, cu vocea ei gravă, cu discursul ei implicat,

echilibrat şi întotdeauna inteligent, subtil şi convingător. Expresia voinţei

de er a unei femei care se caracteriza cu picioarele pe pământ şi cu

capul în nori. Adică, sunt convinsă, în zona înaltă a visului şi a idealului.

NATALIA STANCU

Drumul

spre teatru

această lume, astăzi dispărută.

Toate caracteristicile scrisului lui Carol

Feldman sunt de întâlnit în această dra-

matizare. În primul rând, duioşia cu care

construieşte personajele, cu care reface

din memorie chipuri şi suete. În al doi-

lea rând, deplina stăpânire a mijloacelor

artistice, vădită şi în capacitatea de a

„transla” o modalitate romanescă într-una

dramatică. În ne, aş atrage atenţia asu-

pra rolului pe care îl are privirea: Feldman

este un vizual, venind în descendenţa

unor prozatori ca I.A. Bassarabescu şi

Emil Gârleanu, mai curând decât în cea

a lui Caragiale.

Ultima sa carte, dramatizarea în

două părţi a romanului Domnişoara, ni-l

înfăţişează pe scriitorul Carol Feldman

în punctul cel mai înalt al creaţiei sale.

RĂZVAN VONCU

*Carol Feldman – Domnişoara. Poveste de

dragoste, piesă de teatru în două părţi, Editura

Hasefer, Bucureşti, 2019.